Steaua sudului - Capitolul 19
de Jules Verne
CAPITOLUL 19
UN NOU TIP DE MINA
Miss Watkins aflase tot ce se petrecuse, atit de scena cu oamenii mascati, cit si despre esecul atit de
neplacut, suferit de tinarul inginer.
-Ah, domnule Cyprien, ii zise ea, imediat ce o puse la curent cu cele petrecute, oare nu valoreaza
viata dumitale mai mult decit toate diamantele lumii?!
-Draga Alice...
-Sa nu ne mai gindim la toate astea si renunta de acum inainte la acest fel de experiente!
-imi ordoni...? intreba Cyprien.
-Da! Da! raspunse tinara. iti ordon sa incetezi, dupa cum ti-am ordonat sa incepi... daca binevoiesti
sa primesti ordine de la mine!
-Dupa cum vreau sa le si execut pe toate ! Raspunse Cyprien, luind mina pe care i-o intindea miss
Watkins.
Dar cind Cyprien ii aduse la cunostinta condamnarea lui Matakit, ea fu consternata -mai ales cind afla
contributia tatalui sau la aceasta condamnare. Nici ea nu credea in vinovatia bietului cafru! Si ea, ca si
Cyprien, ar fi vrut sa faca totul pentru a-l salva!
Dar cum sa procedeze si, mai ales, cum sa-l atraga pe John Watkins, devenit reclamant de neclintit in
aceasta afacere, de partea nenorocitului impotriva caruia el insusi aruncase cele mai nedrepte acuzatii?
Trebuie adaugat ca fermierul nu putuse obtine nici o marturisire de la Matakit, nici aratindu-i
spinzuratoarea ridicata pentru el, nici facindu-l sa spere in iertarea sa, daca ar fi vorbit. Silit deci sa
renunte la orice speranta de a mai regasi Steaua Sudului, John Watkins devenise groaznic de
morocanos. Nu se mai putea sta de vorba cu el. Totusi, fiica sa vru sa incerce o ultima interventie.
A doua zi dupa condamnarea lui Matakit, Mr. Watkins, suferind de guta ceva mai putin ca de obicei,
profitase de ragaz pentru a-si pune hirtiile in ordine.
Asezat la un birou mare cu cilindru, din lemn de abanos, incrustat cu marchetarie galbena —
incintatoare epava a dominatiei olandeze, ajunsa dupa destule aventuri in acest colt pierdut al
Griqualand-ului -isi trecea in revista diferitele sale titluri, contractele, corespondenta.
in spatele lui, Alice, aplecata peste lucrul sau de mina, broda fara sa dea prea mare atentie strutului
Dada, care umbla de colo-colo prin salon, cu gravitatea lui obisnuita, cind aruncind o privire pe
fereastra, cind privind cu ochii lui mari, aproape omenesti, miscarile lui Mr. Watkins si ale fiicei sale.
Deodata, o exclamatie a fermierului o facu pe miss Watkins sa-si ridice iute capul:
-Acest animal e insuportabil! zise el. Mi-a luat un document!... Dada!... Aici!... Da-mi-l imediat!
Abia articulate aceste cuvinte, ele fura urmate de un torent de injurii.
-Ah, animalul asta oribil l-a-inghitit!... Un document de cea mai mare importanta!... Chiar copia legalizata
a decretului care ordona punerea in exploatare a Kopje-ului meu!... E intolerabil!... Dar am sa i-l
scot eu din gitlej, de-ar trebui sa-l sugrum...
John Watkins, rosu de furie, scos din fire, se ridicase brusc de la birou. El alerga dupa strut, care se
invirti de doua-trei ori prin incapere si sfirsi prin a sari pe fereastra, care era la acelasi nivel cu
pamintul.
-Tata, spuse Alice, mihnita de aceasta noua pozna a favoritului ei, linisteste-te, te rog! Asculta-ma!...
Ai sa te imbolnavesti!
Dar furia lui Mr. Watkins ajunsese la culme. Fuga strutului il exasperase.
-Nu, facu el cu vocea sugrumata, e prea de tot!...Trebuie sa se ispraveasca odata!... Nu pot sa
renunt la cel mai important dintre titlurile mele de proprietate!...Un glonte in cap il va potoli pe tilharul
asta!... Voi avea documentul meu, te asigur!
Alice il urma plingind.
-Te rog, tata, indura-te de bietul animal! Hirtia asta e chiar atit de importanta?... Nu se poate obtine
un alt exemplar?... Vrei sa ma indurerezi omorindu-l in fata mea pe bietul Dada, pentru o greseala atit
de mica?
Dar John Watkins nu voia sa auda nimic si privea in toate partile, cautindu-si victima. in sfirsit, zari
strutul in clipa in care se retragea inspre cabana ocupata de Cyprien Mere. indata, ducind pusca la
umar, fermierul il ochi; dar Dada, ca s cum ar fi ghicit proiectele ucigase urzite impotriva lui, cum vazu
aceasta miscare, se si grabi sa se puna la adapost in spatele cladirii.
-Asteapta!... Asteapta!... Te gasesc eu, animal blestemat! striga John Watkins, indreptindu-se spre
cabana.
Din ce in ce mai inspaimintata, Alice il urma pentru a incerca o ultima interventie.
Ajunsera astfel amindoi in fata casei tinarului inginer si o ocolira. Nici urma de strut! Dada era invizibil!
Totusi, n-avea cum sa fi coborit magura, caci l-ar fi zarit in imprejurimile fermei. Trebuia sa-si fi
cautat un refugiu in cabana, prin una dintre usile sau ferestrele din spate.
Asa gindea John Watkins. Asa ca se grabi sa se intoarca si sa bata la usa principala.
Veni chiar Cyprien sa deschida.
-Domnul Watkins?.. Miss Watkins?... incintat sa va vad la mine! spuse el, destul de surprins de
aceasta vizita neasteptata.
Fermierul, gifiind, ii explica chestiunea in citeva cuvinte, dar cu ce furie!
-Ei bine, sa-l cautam pe vinovat! raspunse Cyprien, invitindu-i in casa pe John Watkins si pe Alice.
-Si-ti garantez ca-i viu eu de hac ! repeta fermierul, agitindu-si arma ca pe un tomahawk.
in aceeasi clipa, o privire rugatoare a fetei ii marturisi lui Cyprien oroarea cu care astepta executia
proiectata. Asa ca tinarul inginer lua o hotarire rapida si foarte simpla: nu va gasi strutul.
-Li, ii striga el in franceza chinezului, care tocmai intra in casa, banuiesc ca strutul trebuie sa fie in
camera ta! Prinde-l si incearca sa-l faci scapat, in timp ce eu il voi plimba pe domnul Watkins in partea
opusa!
Din nenorocire, acest frumos plan era vulnerabil in esenta lui. Strutul se refugiase tocmai in prima camera
unde incepura cautarile. Era acolo, facindu-se mic de tot, cu capul ascuns sub un scaun, dar la fel
de vizibil ca soarele de amiaza.
Mr. Watkins se arunca asupra lui.
-A, ticalosule, s-a ispravit cu tine! zise el.
Totusi, oricit era de pornit, se opri o clipa in fata acestei enormitati: sa traga un foc de pusca la o
distanta foarte mica, intr-o casa care, cel putin provizoriu, nu mai era a lui.
Alice se intoarse, plingind, ca sa nu vada ceea ce avea sa urmeze.
in clipa aceea, mihnirea ei profunda ii sugera tinarului inginer o idee stralucita.
-Domnule Watkins, zise el deodata, nu tineti decit sa va capatati documentul, nu-i asa?... Ei bine,
este cu totul inutil sa-l omoriti pe Dada pentru asta! E suficient sa i se deschida stomacul, de un.de
documentul n-a putut inca sa treaca mai departe! imi permiteti sa fac aceasta operatie? Am urmat un
curs de zoologie la Museum si cred ca am sa ma descurc destul de bine!
Fie ca aceasta perspectiva de vivisectie magulea instinctele de razbunare ale fermierului, fie ca minia
incepea sa i se potoleasca sau ca era miscat, fara voie, de durerea reala a fiicei sale, se lasa induplecat
si consimti sa accepte aceasta cale de mijloc.
Dar cu nici un chip nu admitea sa-si piarda documentul! declara el. Daca nu se gasea in stomac,
trebuia cautat in alta parte! Avea nevoie de el, neaparat!
Operatia nu era atit de simpla cum s-ar fi putut crede la prima vedere, dupa atitudinea resemnata a
bietului Dada. Un strut, chiar de dimensiuni mici, are o forta cu adevarat de temut. Abia atins de
bisturiul chirurgului improvizat, fara indoiala ca pacientul avea sa se revolte, sa se infurie, sa se zbata
cu turbare. Asa ca Li si Bardik fura chemati sa-l asiste pe Cyprien, ca ajutoare.
S-a cazut de acord ca strutul sa fie mai intii legat.
Pentru asta, se luara fringhii din provizia pe care Li o avea intotdeauna in camera sa. Apoi, printr-un
sistem de piedici si de noduri, legara picioarele si ciocul bietului Dada, care fu pus in imposibilitate sa
incerce cea mai mica rezistenta.
Cyprien nu se multumi cu atit. Pentru a cruta sensibilitatea domnisoarei Watkins, vru sa-l scuteasca de
orice suferinta pe strutul ei, acoperindu-i capul cu o compresa imbibata cu cloroform.
Apoi incepu operatia, nu fara oarecare ingrijorare in privinta urmarilor.
Alice, miscata de aceste pregatiri preliminare, palida ca o moarta, se refugiase in camera vecina.
Cyprien incepu prin a pipai baza gitului animalului, pentru a-si da seama de pozitia pipotei. Nu era un
lucru greu, caci aceasta pipota forma in partea superioara a regiunii toracice o masa considerabila,
dura, rezistenta, pe care degetele o simteau foarte bine in mijlocul partilor moi dimprejur.
Cu ajutorul unui briceag, pielea gitului fu crestata cu atentie. Era larga si moale ca la un curcan,,
acoperita cu un puf cenusiu, care putea fi usor indepartat. Aceasta incizie aproape ca nu singera si fu
tamponata curat cu o bucata de pinza uda.
Cyprien identifica mai intii doua sau trei artere importante si avu grija sa le dea la o parte cu niste cirlige
mici de sirma, pe care le incredinta lui Bardik.
Apoi, desfacu un tesut alb, sidefiu, care inchidea o cavitate vasta deasupra claviculelor si dadu curind la
iveala pipota strutului.
inchipuiti-va o pipota de gaina, cam de o suta de ori mai mare ca volum, grosime si greutate si va veti
face o idee destul de exacta despre acest rezervor.
Pipota lui Dada se prezenta ca un buzunar cafeniuinchis, umplut de alimentele si corpurile straine pe
care lacomul animal le inghitise in acea zi, sau poate chiar cu mult mai inainte. Era destul sa vezi acest
organ carnos, puternic, sanatos, pentru a intelege ca nu era nici un pericol sa-l ataci hotarit.
inarmat cu cutitul de vinatoare pe care Li i-l pusese la indemina, dupa ce il ascutise in prealabil,
Cyprien facu o taietura adinca in aceasta masa.
Dupa producerea acestei fisuri, era usor de introdus mina pina la fundul pipotei.
Imediat fu recunoscut si scos afara documentul atit de regretat de Mr. Watkins. Era facut ghem, putin
mototolit, fara indoiala, dar intact.
-Mai este ceva, zise Cyprien, care bagase din nou mina in cavitate, de unde scoase, de data asta, o
bila de fildes.
-Bila de cirpit a domnisoarei Watkins! striga el.
Si cind te gindesti ca au trecut mai mult de cinci luni de cind a inghitit-o Dada!... Evident, n-a putut
trece prin orificiul interior!
Dupa ce-i dadu bila lui Bardik, el isi relua explorarile, cum ar fi facut un arheolog intre zidurile unui
vechi castru roman.
-Un sfesnic de arama! striga el, uimit, scotind afara, aproape imediat, unul din aceste modeste
ustensile, strivit, sfarimat, turtit, oxidat, totusi usor de recunoscut.
Risetele lui Bardik si ale lui Li devenira atit de zgomotoase, incit chiar Alice, care reintrase in camera,
nu se putu retine sa nu li se alature.
-Monezi!... O cheie!... Un pieptene din corn!... relua Cyprien, urmindu-si inventarul.
Deodata pali. Degetele sale intilnisera un obiect de o forma exceptionala!... Nu putea fi nici o indoiala
in legatura cu ceea ce era! Si totusi, nu indraznea sa creada intr-un asemenea noroc!
in sfirsit, isi scoase mina din cavitate si ridica obiectul pe care il apucase...
Ce mai strigat iesi din gura lui John Watkins!
-Steaua Sudului!
Da!... Faimosul diamant fusese regasit intact, fara sa-si fi pierdut nimic din stralucirea lui si scinteia,
in lumina care intra pe fereastra, ca o constelatie!
Numai ca, lucru extraordinar si care ii izbi imediat pe toti martorii scenei, isi schimbase culoarea .
Din negru cum era inainte, Steaua Sudului devenise roz, de un roz minunat, care marea si mai mult,
daca e posibil, limpezimea si splendoarea sa.
-Nu crezi ca asta ii scade pretul? intreba cu interes Mr. Watkins, imediat ce putu vorbi, caci surpriza
si bucuria ii taiasera la inceput respiratia.
-Nici un pic! raspunse Cyprien. Dimpotriva, e o curiozitate in plus, care claseaza aceasta piatra in familia
atit de rara a “diamantelor cameleon!...†Hotarit lucru, se pare ca nu e frig in pipota lui Dada,
deoarece schimbarile de nuanta ale diamantelor colorate se datoresc variatiei subite de temperatura,
dupa cum s-a semnalat destul de des in cadrul societatilor stiintifice!
-A!... Slava cerului, iata-te regasit, frumosule! repeta mereu Mr. Watkins, stringind diamantul in
mina, ca pentru a se asigura ca nu viseaza. Prea multe griji mi-ai facut cu escapada ta, stea ingrata, ca
sa te mai las vreodata sa fugi!
Si el il ridica in dreptul ochilor, il mingiia cu privirea si parea gata sa-l inghita, urmind pilda lui Dada!
in acest timp, Cyprien, cerind de la Bardik un ac cu ata groasa, cusu cu grija pipota strutului, apoi,
dupa ce inchise printr-o alta cusatura incizia facuta la git, ii desfacu legaturile care-l faceau neputincios.
Dada, foarte abatut, statea cu capul plecat si nu parea de loc dispus sa fuga.
-Crezi ca o sa-si revina, domnule Cyprien? Intreba Alice, mai miscata de suferintele favoritului ei,
decitde reaparitia diamantului.
-Cum adica, miss Watkins, sa nu cred ca-si va reveni? ! raspunse Cyprien. iti inchipui ca as fi incercat
operatia daca n-as fi fost sigur?... Nu! in trei zile, nici nu va mai simti ca a fost operat si nu vor trece
doua ore pina va incepe sa-si umple din nou buzunarul pe care i l-am golit!
Linistita de aceasta promisiune, Alice adresa tinarului inginer o privire recunoscatoare care il rasplatea
pentru toata truda.
in acest moment, Mr. Watkins, reusind sa se convinga ca era in toate mintile si ca regasise intr-adevar
steaua sa minunata, parasi fereastra.
-Domnule Mere, zise el cu glas maiestuos si solemn, mi-ai facut un mare serviciu si nu stiu cum voi
putea vreodata sa ma achit pentru asta!
Inima lui Cyprien incepu sa bata cu putere.
Sa se achite!... Ei! Mr. Watkins avea un mijloc foarte simplu! ii era atit de greu sa-si tina promisiunea si
sa-i dea pe fiica sa, pe care o fagaduise celui care ar aduce Steaua Sudului?! in adevar, nu era ca si
cum ar fi adus-o din fundul Transvaal-ului?
Iata ce-si spunea, dar era prea mindru ca sa se exprime cu voce tare, fiind aproape sigur, de altfel, ca
gindul acesta se va ivi de la sine in capul fermierului.
Totusi, John Watkins nu spuse nimic despre asta si, dupa ce facu semn fiicei sale sa-l urmeze, parasi
cabana si se intoarse la locuinta sa.
E de la sine inteles ca, dupa citeva minute, Matakit isi recapata libertatea. Dar lipsise foarte putin ca
nenorocitul sa fi platit cu viata lacomia lui Dada si, in adevar, scapase ca prin urechile acului.
DVD-AUDIO-MP3 - 9 romane !!!
