Insula Misterioasa - Partea III - Capitolul 08

de Jules Verne

CAPITOLUL VIII

Ocnaşii în jurul stânei. Aşezare vremelnică. Tratamentul lui Harbertcontinuă. Primele mulţumiri ale lui Pencroff. Întoarcerea în trecut.Viitorul. Ce gândeşte Cyrus Smith.

Prin urmare, ocnaşii stăteau încă la pândă în jurul stânei, hotărâţi să-iucidă unul după altul. Pionierii trebuiau să-i stârpească ca pe nişte fiaresălbatice. Se cădea totuşi să procedeze cu multă băgare de seamă, căcisituaţia era prielnică ocnaşilor; ei vedeau fără ca să fie văzuţi, puteau săsurprindă pionierii printr-un atac brusc, fără ca să poată fi surprinşi la rândullor. Cyrus Smith potrivi lucrurile în aşa fel încât să poată locui la stâna destulde bine aprovizionată, pentru câtva timp. Casa lui Ayrton avea tot ce trebuie

şi ocnaşii nu avuseseră timp s-o jefuiască. Se părea, după cum socoteareporterul, că lucrurile trebuie să se fi întâmplat cam aşa: cei şase ocnaşidebarcaţi pe insulă o luaseră de-a lungul litoralului în partea de sud, până lapeninsula Serpentinei. Neavând chef să se aventureze în pădurile Far-West-ului, urcaseră firul Cascadei, până ce ajunseseră la poalele muntelui Franklin,unde era şi firesc să-şi caute adăpost, şi descoperiseră stâna, pe atuncinelocuită. Se instalaseră pesemne acolo, aşteptând momentul potrivit ca să-şi îndeplinească planurile lor mişeleşti. Sosirea lui Ayrton îi luase peneaşteptate. Izbutiseră totuşi să pună mâna pe bietul om şi... restul se puteaghici uşor.Acum, ocnaşii, în număr de cinci, dar bine înarmaţi cutreierau pădurea, în care nimeni nu s-ar fi putut aventura fără să se expună atacurilor lor prinsurprindere, cărora nu li s-ar fi putut împotrivi.

— Să aşteptăm! Altceva nu e de făcut repeta Cyrus Smith. Îndată ceHarbert se însănătoşeşte, vom cutreiera toată insula şi vom isprăvi cuocnaşii. Va fi şi acesta unul din scopurile marii noastre expediţii, ca şi...

— ...aflarea ocrotitorului nostru misterios, adăugă Gédéon Spilett, întregind cuvintele inginerului. Trebuie să recunoşti, dragă Cyrus, că de dataasta ajutorul lui ne-a lipsit în clipa în care am avut cea mai mare nevoie de el!

— Cine ştie! răspunse inginerul.

— Ce vrei să spui cu asta? întrebă reporterul.

— Că încercările noastre încă nu s-au isprăvit, dragă Spilett, şi mă temcă va mai avea prilejul să ne ajute cu atotputernicia lui. Dar nu de asta evorba acum. Viaţa lui Harbert e mai presus de orice.Aceasta era grija cea mai chinuitoare a pionierilor. Mai trecură câtevazile şi, din fericire, starea băiatului nu se înrăutăţi. Apa rece, mereuschimbată, împiedicase inflamarea rănilor şi se părea că sulful pe care-lconţinea, deoarece izvora de la poalele vulcanului, ajuta la cicatrizarearănilor. Nu mai supurau atât de mult şi, mulţumită îngrijirilor primite, Harbert îşi revenea cu încetul, iar temperatura începea să-i scadă. Din păcate însă numânca mai nimic şi astfel se explica slăbiciunea lui. Ceaiurile întăritoare însănu-i lipseau, iar repausul absolut îi făcea bine.Cyrus Smith, Gédéon Spilett şi Pencroff învăţară să-l panseze cu multă îndemânare pe tânărul rănit. Toată rufăria locuinţei fusese prefăcută în feşe.Rănile lui Harbert, acoperite cu comprese, nu erau legate prea strâns, ca săse poată cicatriza, fără să se provoace inflamaţii. Reporterul făceapansamentele cu multă grijă. El le spunea tovarăşilor săi un lucru cunoscutde toţi medicii: că este mai greu să pansezi bine, decât să operezi bine.Peste zece zile, Harbert se simţi mult mai bine. Începu să mănânce câteceva. Obrajii îi erau mai puţin palizi şi ochii lui blânzi zâmbeau celor care îl îngrijeau. Vorbea şi el câte puţin, cu toate că Pencroff îşi dădea toată silinţasă-l împiedice, îndrugându-i într-una tot felul de poveşti, care de care maigrozave. Harbert îl întrebase ce este cu Ayrton, mirându-se că nu-l vede. Îlcredea la stână. Dar marinarul, dorind să-l cruţe de orice supărare, îi spusecă Ayrton s-a dus la Nab ca să apere Casa de Granit.

— Ei, spunea el, ce părere ai acum despre piraţi? Iată nişte indivizi carenu mai au dreptul să fie cruţaţi! Şi domnul Smith, care voia să-i ia cu binişorul!Am să-i iau eu cu binişorul, dar cu gloanţe, care au să le vină de hac!

— N-au mai dat nici un semn de viaţă? întrebă Harbert.

— Nu, dragul meu, dar lasă că-i găsim noi. Când te vei face bine, vomvedea noi dacă nemernicii ăştia, care ştiu să lovească pe la spate, îndrăznesc să ne atace din faţă.

— Sunt încă foarte slab, dragă Pencroff!

— Lasă că te întăreşti tu, încetul cu încetul! Crezi că-i mare lucru unglonte în piept? O glumă! Am cunoscut eu altele şi mai rele şi după cum vezimă simt destul de bine!Lucrurile păreau să meargă bine şi dacă nu se ivea vreo complicaţie,Harbert putea fi socotit vindecat.Aşa cum mai procedaseră şi în alte împrejurări, pionierii făcuseră apel şi în această împrejurare la logica şi bunul lor simţ şi ca întotdeauna izbutiserăsă iasă din încurcătură, datorită cunoştinţelor lor generale. Ar fi putut însăinterveni împrejurări, în care toate cunoştinţele lor să nu le fie de nici un folos.Şi erau singuri pe insulă! În sânul marii comunităţi omeneşti, oamenii secompletează unii pe alţii, se ajută. Cyrus Smith ştia prea bine acest lucru şise întreba uneori dacă nu le mai era dat să cunoască şi alte încercări, pecare poate nu vor fi în stare să le biruie!De altfel, i se părea că el şi cu tovarăşii săi, până atunci atât de fericiţi,intraseră într-o perioadă grea. De doi ani şi jumătate de când fugiseră dinRichmond, totul mersese bine. Natura le pusese la îndemână pe insulăbelşug de minerale, plante şi animale, iar cunoştinţele lor le fuseseră de mareajutor, pentru a folosi din plin aceste bogăţii. Bunăstarea coloniei fusesedesăvârşită, nu le lipsea nimic şi, în unele împrejurări grele, o forţănecunoscută le venise în ajutor!...

Dar totul avea un sfârşit!Cyrus Smith avea simţământul că împrejurările începeau să le fiepotrivnice. Într-adevăr, în apele insulei se ivise un vas de piraţi şi, cu toate că vasulfusese distrus în chip miraculos, scăpaseră totuşi şase ticăloşi. Nemerniciiizbutiseră să se furişeze pe insulă şi cinci dintre ei chiar trăiau, fără capionierii să-i poată prinde. Ayrton fusese cu siguranţă ucis de ocnaşii înarmaţicu puşti şi, la prima ciocnire dintre pionieri şi bandiţi, Harbert căzuse lovitaproape mortal de gloanţele lor. Să fi fost oare acestea primele lovituri încercate de grupul lor? Iată întrebarea pe care şi-o punea inginerul şi pecare o repeta adesea reporterului. Şi amândurora li se părea că ajutorulnecunoscutului, care venise la timp de atâtea ori, nu se arătase de astă dată.Misteriosul personaj, a cărui existenţă era de netăgăduit, părăsise oareinsula? Se prăpădise oare şi el?La aceste întrebări, pionierii nu găseau răspuns. Dar Cyrus Smith şitovarăşii săi nu erau oameni care să cadă uşor pradă deznădejdii.Dimpotrivă, ei priveau lucrurile în faţă, cercetau toate cele ce se iveau, eraupregătiţi pentru orice greutate, înfruntau dârzi şi neclintiţi viitorul şi, dacă vreo

300nenorocire trebuia să-i lovească, aveau s-o întâmpine ca nişte oamenipregătiţi, care ştiau să lupte.

Comanda acum !!!
DVD-AUDIO-MP3 - 9 romane !!!

Biografie

Opera

Comanda acum !!!
DVD-AUDIO-MP3 - 9 romane !!!