Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 5
de Jules Verne
Capitolul 5
Unde primarul si consilierul se duc sa faca o vizita doctorului Ox si care sunt urmarile
Consilierul Niklausse si primarul van Tricasse aflara in sfarsit ce inseamna o noapte zbuciumata. Evenimentul grav ce se petrecuse in casa doctorului Ox le dadu o adevarata insomnie. Ce urmari va avea aceasta chestiune? Nu-si puteau inchipui. Va fi nevoie sa se ia ohotarire? Autoritatea municipala, ai carei reprezentanti erau, va fi silita sa intervina? Se vor da dispozitii pentru ca un asemenea scandal sa nu se mai intimple? Toate aceste indoieli nu puteau decat sa tulbure aceste firi molatice. Astfel, in ajun, inainte de a se desparti, cei doi notabili "decisera" sa se revada a doua zi. A doua zi, inainte de pranz, primarul van Tricasse se duse in persoanala consilierul Niklausse. Il gasi pe prietenul sau mai calm. Si el era iar in apele lui.
- Nimic nou ? intreba van Tricasse.
- Nu, de ieri nu s-a mai petrecut nimic nou, raspunse Niklausse.
- Si medicul Dominique Custos?
- N-am auzit vorbindu-se nici de el, nici de avocatul André Schut. Dupa o ora de conversatie care ar incapea in trei randuri si pe care n-are rost s-o pomenim, consilierul si primarul se hotarira sa faca o vizita doctorului Ox pentru a-l descoase, fara sa se observe, in privinta celor petrecute. Contrar obiceiului lor, dupa ce luara aceasta hotarire, cei doi notabili pornira s-o execute imediat. Ei plecara de-acasa si se indreptara spre uzina doctorului Ox, aflata in afara orasului langa poarta Audenarde, chiar aceea al carei turn ameninta sa se darame. Primarul si consilierul nu se tineau de brat, dar mergeau passibusaeqius, cu un pas lent si solemn, care ii facea sa inainteze cel mult cu l3 degete pe secunda. Era de altfel mersul obisnuit al cetatenilor administrati de ei si nici in cele mai stravechi amintiri nu se pomenea sa fi alergat cineva pe strazile din Quiquendone. Din cand in cand, la o raspantie linistita, la cotul unei strazi pasnice, cei doi notabili se opreau spre a saluta lumea.
- Buna ziua, domnule primar, spunea unul.
- Buna ziua, prietene, raspundea van Tricasse.
- Nimic nou, domnule consilier? intreba altul.
- Nimic nou, raspundea Niklausse. Dar dupa aerul de mirare sau dupa anumite priviri intrebatoare, se putea citi ca cearta din ajun era cunoscuta de tot orasul. Chiar numai drumul pe care-l strabatea van Tricasse il putea face pe cel mai prost dintre quiquendonezi sa banuiasca faptul ca primarul se deplasa pentru un demers grav. Afacerea Custos si Schut staruia in mintile tuturora, dar nu venise inca momentul sa se ia partea unuia sau altuia. Avocatul si medicul erau in definitiv doua persoane onorabile. Avocatul Schut, care nu avusese niciodata ocazia sa pledeze intr-un oras unde notarii si portareii nu existau decat ca notiuni, nu pierduse in consecinta nici un proces. Cat despre medicul Custos, acesta era un practician respectabil, care, dupa exemplul confratilor sai, vindeca pe bolnavi de toate bolile, afara de acelea de care mureau. Obicei suparator, luat din nenorocire de membrii tuturor Facultatilor, in orice tara si-ar fi exercitat meseria. Ajunsi la poarta Audenarde, consilierul si primarul facura un mic ocol pentru a nu trece prin zona periculoasa a turnului. Apoi il privira cuatentie.
- Cred ca va cadea, zise van Tricasse.
- Si eu cred, raspunse Niklausse.
- In afara de cazul cand ar fi proptit, adauga van Tricasse. Dar trebuie oare proptit? Aceasta este intrebarea.
- Este intr-adevar o intrebare, raspunse Niklausse. Cateva minute mai tarziu ajunsera la poarta uzinei.
- Il putem vedea pe doctorul Ox? intrebara dansii. Pe doctorul Ox il puteau vedea intotdeauna autoritatile de frunte ale orasului si fura poftiti imediat in biroul celebrului fiziolog. Cei doi notabili asteptara o ora pana la venirea doctorului, cel putin asa suntem indreptatiti sa credem, caci primarul - ceea ce nu i se intimplase niciodata in viata - arata o oarecare nerabdare, care se manifesta si la tovarasul sau. Doctorul Ox intra in fine si se scuza inainte de toate ca-i facuse pe domni sa astepte, dar avusese de aprobat planul unui gazometru, de rectificat un bransament... De altfel, toate mergeau bine! Conductele necesare oxigenului erau asezate... Dupa cateva luni orasul va fi inzestrat cu o lumina minunata.
Cei doi notabili puteau sa vada orificiile conductelor care se deschideau in biroul doctorului. Apoi doctorul intreba ce pricina ii prilejuieste cinstea de a-i vedea in biroul sau pe primar si pe consilier.
- Am venit sa va vedem, doctore, raspunse van Tricasse. De mult n-am mai avut aceasta placere. Noi iesim foarte rar in bunul nostru oras Quiquendone. Am putea numara pasii si vizitele noastre. Din fericire, nimic nu vine sa rupa firul vietii noastre obisnuite... Niklausse il privea pe amicul sau. Primarul nu vorbise niciodata asa de mult sau cel putin cu atata graba... I se parea ca van Tricasse vorbeacu o limbutie care nu-i sta in fire. Si Niklausse simtea si el un fel de mancarime de limba. Doctorul Ox il urmarea pe primar, privindu-l atent si siret. Van Tricasse, care nu discuta niciodata decat dupa ce se tolanea intr-un fotoliu, se sculase de data asta in picioare. Il cuprinsese un fel de excitatie nervoasa, neobisnuita si potrivnica temperamentului sau. Inca nu gesticula, dar probabil ca si acest lucru se va intampla curand. Cat despre consilier, el isi freca pulpele si respira incet si greoi. Privirea sa devenea din ce in ce mai insufletita si era "decis" sa-l sustina, daca era nevoie, pe fidelul sau amic, primarul. Van Tricasse se ridica, facu cativa pasi, apoi reveni si se opri in fata doctorului.
- Si in cate luni, intreba el cu un ton apasat, in cate luni sustineti ca lucrarile dumneavoastra vor fi terminate?
- In trei sau patru luni, domnule primar, raspunse doctorul Ox.
- Trei sau patru luni e cam mult! zise van Tricasse.
- Mult prea mult, adauga Niklausse, care, nemaiputand sta locului, se ridicase si el.
- Aceasta perioada de timp e necesara pentru a termina lucrarea raspunse doctorul. Muncitorii, pe care a trebuit sa-i alegem din populatia Quiquendone-ului, nu sunt prea expeditivi.
- Cum nu sunt expeditivi?! exclama primarul, care parea ca interpreteaza aceste cuvinte ca o jignire personala.
- Nu, domnule primar, insista doctorul Ox. Un lucrator francezar face intr-o zi lucrul a zece dintre oamenii ce-i administrati! Cum stiti, sunt flamanzi suta la suta.
- Flamanzi! exclama Niklausse inclestand pumnii. Ce semnificatie intelegeti sa dati acestui cuvant?
- Doar semnificatia... binevoitoare pe care i-o da toata lumea,raspunse surazand doctorul.
- Asta-i, domnule, zise primarul masurand cu pasi mari biroul de la un capat la altul. Nu-mi plac asemenea insinuari. Lucratorii din
Quiquendone sunt tot asa de buni ca si lucratorii din orice alt oras de pe glob si sa stiti ca nu vom lua pilda nici de la cei din Paris, nici de la cei din Londra! In ce priveste lucrarile dumneavoastra, v-as ruga sa va grabiti cu executarea lor! Strazile noastre desfundate pentru asezarea tevilor de gaze constituie un obstacol pentru circulatie. Comertul va incepe sa se planga, si eu, administratorul responsabil, nu inteleg sa fiu nevoit sa suport mustrari, din pacate prea adevarate!Bravul primar! Vorbise de comert, de circulatie, si aceste cuvinte, cu care nu era obisnuit, oare nu-i zdreleau buzele? Dar ce se intamplase cu el?
- De altfel, adauga Niklausse, orasul nu mai poate fi lipsit delumina multa vreme.
- Cu toate acestea, zise doctorul, un oras care asteapta de opt,noua sute de ani...
- Cu atat mai mult, domnule, raspunse primarul apasand pefiecare silaba. Alte timpuri, alte obiceiuri! Progresul merge inainte sinoi nu vrem sa ramanem in urma! Noi intelegem ca strazile noastre safie iluminate inainte de o luna, sau veti plati o despagubire enorma pentru fiecare zi de intarziere! Ce s-ar intimpla daca pe intuneric s-ar incinge o bataie?
- Fara indoiala! exclama Niklausse. Nu trebuie decat o scanteie pentru a aprinde un flamand. Flamandul este ca o flacara!
- si in legatura cu aceasta, spuse primarul intervenind in vorba prietenului sau, ni s-a raportat de catre seful politiei municipale,comisarul Passauf, ca o cearta ar fi avut loc ieri-seara in saloaneledumneavoastra, domnule doctor. S-a afirmat, daca nu gresesc, ca a fostvorba de o disputa politica... - in adevar, domnule primar, raspunse doctorul Ox, care nu-si putea ascunde decat cu greu un suspin de satisfactie.
- Cearta a izbucnit intre medicul Dominique Custos si avocatulAndré Schut nu-i asa?
- Da, domnule consilier, dar acest schimb de cuvinte nu a avutnimic grav.
- Nimic grav?! exclama primarul. Nimic grav cand un omspune altuia ca nu-si da seama de vorbele sale? Dar din ce aluat suntetioare plamadit, domnule? Nu stiti dumneavoastra ca in Quiquendone nue nevoie de mai mult spre a se ajunge la consecinte extrem de regreta- bile? Da, domnule, daca dumneavoastra sau oricare altul si-ar permitesa-mi vorbeasca astfel...
- Sau mie!... adauga consilierul Niklausse.Rostind aceste cuvinte pe un ton amenintator, cei doi notabili, cu bratele incrucisate si cu parul zbarlit, il priveau drept in fata pe doctorulOx, gata sa-l maltrateze daca printr-un gest sau chiar mai putin decat un gest, printr-o simpla clipire, ar fi dat impresia ca are intentia saicontrazica.Dar doctorul nu facu nici o miscare.
- in orice caz, domnule, relua primarul, inteleg sa va facraspunzator de ceea ce se intampla in casa dumneavoastra. Eu suntchezasia linistii acestui oras si nu vreau ca ea sa fie tulburata. Cred caevenimentele intamplate ieri nu se vor repeta, sau imi voi face datoria,domnule. Ati inteles?... Dar raspundeti odata, domnule!Vorbind astfel, primarul, sub influenta unei supraexcitatiiextraordinare, ridica glasul la diapazonul furiei. Era manios domnul vanTricasse, si vocea lui se auzi desigur pana afara. in fine, vazand cadoctorul nu raspunde la provocarile sale, isi iesi din fire:
- Hai, Niklausse. zise el.si trantind usa asa de tare incat se cutremura toata casa, primarul pleca, luandu-l pe consilier cu dansul.incetul cu incetul, dupa ce facura vreo douazeci de pasi pe campie, preacinstitii notabili se linistira. Fetele li se destinsera. Din rosiidevenira trandafirii.Un sfert de ora dupa ce parasisera uzina, van Tricasse ii spuse domolconsilierului Niklausse:
- Un om simpatic acest doctor Ox! il revad totdeauna cu ceamai mare placere.
Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 1
Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 2
Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 3
Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 4
Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 5
Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 6
Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 7
Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 8
Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 9
Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 10
Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 11
Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 12
Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 13
Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 14
Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 15
Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 16
Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 17
Aceasta pagina a fost accesata de 1921 ori.
