Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 3
de Jules Verne
Capitolul 3
Unde comisarul Passauf isi face o intrare pe cat de zgomotoasa, pe atat de neasteptata
Cand incepuse interesanta conversatie, relatata mai sus, intre consilier si primar, era ora trei fara un sfert dupa-amiaza. La trei si patruzeci sicinci de minute, van Tricasse isi aprinse pipa lui cea groasa, care puteafi umpluta cu un sfert de kilogram de tutun, si termina s-o fumeze la 5 si 35 de minute. In tot acest timp, cei doi interlocutori nu schimbara nici un cuvant. Pe la sase, consilierul, care proceda totdeauna prin "pretermisiune", relua conversatia cu urmatoarele cuvinte:
- Atunci hotarim?
- Nu decidem nimic, replica primarul.
- Cred, intr-adevar, ca ai dreptate, van Tricasse.
- si eu, cred, Niklausse.Vom lua o hotarire, in privintacomisarului civil, cand vom fi mai bine lamuriti... mai tarziu... de vremece n-a trecut nici macar o luna de cand ...
Pretermisiune-modalitate retorica de a incepe prin a declara ca nu vreisa vorbesti despre subiectul pe care-l tratezi.
- Nici macar un an, raspunse Niklausse, desfacandu-si batista de care se servi de altfel cu o perfecta discretie. Si iar domni tacerea timp de o ora intreaga. Nimic nu tulbura aceasta noua pauza a conversatiei, nici macar aparitia cainelui casei, credinciosul Lento, care, nu mai putin flegmatic decat stapanul sau, venisa faca politicos inconjurul salonasului. Demn caine! Un model pentru toti cei din specia sa! Chiar daca ar fi fost din carton, cu rotile la picioare, n-ar fi facut mai putin zgomot in timpul raitei sale. Catre ora opt, dupa ce Lotche aduse lampa veche din sticla mata, primarul spuse catre consilier:
- Mai avem alta problema urgenta de rezolvat, Niklausse?
- Nu, van Tricasse, nici una, dupa cate stiu.
- Parca mi s-a spus totusi, isi aminti primarul, ca turnul de la poarta Audenarde cade in ruina?
- in adevar, raspunse consilierul, si chiar nu m-ar mira ca intr-una dintre zile sa striveasca vreun trecator.
- Oh, relua primarul, inainte ca o astfel de nenorocire sa seintample, sper ca noi vom fi luat o hotarire in privinta acestui turn.
- Sper si eu, van Tricasse.
- Dar sunt chestiuni mult mai urgente de rezolvat.
- Fara indoiala, raspunse consilierul, chestiunea halelor de piei,de exemplu.
- Oare tot mai ard? intreba primarul.
- Da, de trei saptamani incoace.
- Nu am decis noi in consiliu sa le lasam sa arda?
- Da, van Tricasse, si asta la propunerea dumitale.
- Nu este acesta mijlocul cel mai sigur si cel mai simplu sastingem incendiul ?
- Fara discutie.
- Ei bine, sa asteptam. Asta-i tot?
- Da, asta-i tot, raspunse consilierul, care-si freca fruntea, pentru a fi sigur ca nu uita vreo problema importanta.
- Ah! exclama primarul, n-ai auzit vorbindu-se si de o scurgerede apa care ameninta sa inunde partea de jos a cartierului Saint Jacques?
- In adevar, raspunse consilierul. Este chiar pacat ca aceasta scurgere de apa nu s-a produs deasupra halelor de piei! Ea ar fi putut lupta contra incendiului, cu mijloace naturale, si asta ne-ar fi scutit de multe discutii.
- Ce vrei sa-i faci, Niklausse, raspunse domnul primar, nimic nu e mai fara noima ca accidentele. Nu au nici o legatura intre ele si nu se poate, oricat ai vrea, sa te folosesti de unul pentru a te feri de celalalt.
Aceasta subtila observatie a lui van Tricasse ceru o buna bucata devreme spre a fi gustata de amicul si interlocutorul sau.
- Ei, dar, relua dupa cateva momente consilierul Niklausse, noi nici nu vorbim despre marea noastra problema!
- Ce mare problema? Avem deci o mare problema? intreba primarul.
- Fara indoiala. E vorba despre iluminarea orasului.
- Ah, da! raspunse primarul. Daca nu ma insala memoria, dumneata vorbesti de proiectul doctorului Ox?
- Exact.
- Merge bine, Niklausse, raspunse primarul. Se si asaza tevile si uzina este complet terminata.
- Poate ca ne-am cam grabit in aceasta chestiune, spuse consilierul clatinand din cap.
- Poate, raspunse primarul, dar scuza noastra este ca doctorul Ox suporta toate cheltuielile pentru experienta sa. Deci nu ne va costanici un ban.
- Este in adevar o scuza. Apoi trebuie sa mergi in pas cu epocata. Daca experienta reuseste, Quiquendone va fi primul oras din Flandra luminat cu gaz oxi... Cum se numeste acest gaz?
- Gazul oxihidric.
- Fie si gazul oxihidric. In acest moment, usa se deschise si Lotche veni sa-l anunte pe primar ca cina este gata. Consilierul Niklausse se scula sa-si ia ramas bun de la van Tricasse, caruia atatea hotariri luate si atatea chestiuni tratate ii facusera pofta demancare. Apoi se stabili ca se va convoca intr-un timp destul de lung consiliul notabililor, cu scopul de a se decide daca se va lua provizoriu o hotarire in chestiunea realmente urgenta a turnului Audenarde. Cei doi administratori se indreptara catre usa care dadea spre strada, unul conducandu-l pe celalalt. Consilierul, ajuns pe ultima treapta, aprinse o mica lanterna, menita sa-l calauzeasca prin strazile intunecoase ale Quiquendone-ului, pe care instalatia doctorului Ox nu le luminase inca. Era o noapte neagra de octombrie si o ceata usoara se lasase asupra orasului. Pregatirile de plecare ale consilierului Niklausse durara cel putin un sfert de ora, caci, dupa ce-si aprinse lanterna, trebui sa-si incalte ghetele cu talpa de lemn si sa-si imbrace manusile groase din piele de oaie; apoi isi ridica gulerul imblanit al hainei, isi indesa palaria pana peste ochi, lua in mana umbrela greoaie cu manerul in forma de cioc de corb, ca safie gata de plecare. In momentul cand Lotche, care lumina drumul stapanului sau, se pregatea sa traga zavorul, un zgomot neasteptat se auzi afara.
Da, oricat de necrezut parea lucrul acesta, un zgomot, un adevarat zgomot, asa cum orasul n-a mai auzit desigur de la cucerirea donjonului de catre spanioli, in 1513, un zgomot ingrozitor rasuna starnind ecourile atat de profund adormite ale vechii resedinte van Tricasse. Se batea in aceasta usa, neatinsa pana atunci de vreo ciocanitura. Se batea culovituri puternice, date cu un instrument contondent, probabil un baston noduros, manuit de o mana robusta. Loviturile se amestecau cu strigate si se deslusea o chemare. Se auzeau limpede aceste cuvinte:
- Domnule van Tricasse! Domnule primar! Deschideti, deschideti repede!Primarul si consilierul, zapaciti cu desavarsire, se priveau tacandmalc. Aceasta intrecea orice inchipuire. Daca s-ar fi tras in salonas cuvechiul tun al castelului, care nu mai mergea din 1385, locuitorii casei van Tricasse n-ar fi fost mai "dati gata". Sa ne fie iertata aceasta expresie cam vulgara, dar atat de potrivita imprejurarii. Intre timp, loviturile, strigatele, chemarile se inmulteau. Lotche, care-si recapatase sangele rece, isi lua indrazneala sa vorbeasca.
- Cine e acolo? intreba.
- Eu sunt, eu! Eu!
- Care eu ?
- Comisarul Passauf. Comisarul Passauf! Chiar acela caruia era vorba de zece ani sa i sesuprime slujba. Ce se intimpla oare? Burgunzii sa fi cotropit Quiquendone ca in secolul al XIV-lea? Numai un eveniment de oasemenea importanta putea sa-l tulbure in asa hal pe comisarul Passauf, care de obicei nu era mai putin calm si flegmatic decat primarul insusi. La un semn al lui van Tricasse - caci onorabilul om n-ar fi putut scoate un cuvant - zavorul fu impins si usa se deschise. Comisarul Passauf navali ca o furtuna in anticamera.
- Ce se intampla, domnule comisar? intreba Lotchè, o fata curajoasa, care nu-si pierdea capul in imprejurarile cele mai grele.
- Ce se intampla? raspunse Passauf, ai carui ochi cat cepele oglindeau o adevarata emotie. Se intampla ca vin de la locuinta doctorului Ox unde se dadea o receptie si ca acolo...
- Acolo? rosti consilierul.
- Acolo am fost martorul unei incaierari grozave, deoarece ... domnule primar, s-a vorbit despre politica.
- Politica! repeta van Tricasse, ciufulindu-si peruca.
- Politica, spuse din nou comisarul Passauf, ceea ce nu s-a mai facut poate de o suta de ani in Quiquendone. Discutia s-a aprins. Avocatul André Schut si medicul Dominique Custos s-au luat la cearta cu o violenta care-i va duce poate sa se bata in duel.
- Sa se bata! izbucni consilierul. Un duel! Un duel! La Quiquendone! si ce si-au spus avocatul Schut si medicul Custos?
- Si-au spus, cuvant cu cuvant, urmatoarele: "Domnule avocat, i s-a adresat medicul adversarului sau, mergeti cam departe, mi se pare,si nu va ganditi destul sa va masurati cuvintele!"
Primarul isi impreuna mainile. Consilierul pali si lasa sa-i cada lanterna. Comisarul clatina din cap. O astfel de fraza provocatoare, exprimata de doua notabilitati ale tinutului!
- Acest medic, murmura van Tricasse, este cu siguranta un om periculos, un cap infierbantat! Veniti, domnilor!
Prin urmare, consilierul Niklausse si comisarul reintrara in salonas cu primarul van Tricasse.
Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 1
Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 2
Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 3
Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 4
Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 5
Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 6
Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 7
Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 8
Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 9
Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 10
Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 11
Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 12
Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 13
Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 14
Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 15
Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 16
Doctorul Ox - O fantezie a doctorului Ox - Capitolul 17
Aceasta pagina a fost accesata de 1845 ori.
