De la Pamant la Luna - Partea 1 - Capitolul 3

de Jules Verne

Capitolul III

EFECTUL COMUNICĂRII LUI BARBICANE

 

Este cu neputinţă de zugrăvit efectul produs de ultimele cuvinte ale onorabilului preşedinte. Ce strigăte! Ce vociferări! Ce şir de murmure, de urale, de «hip! hip! hip!» şi de toate onomatopeele care mişună în limba americană. Era o dezordine, o zarvă de nedescris. Gurile strigau, mîinile băteau, picioarele zguduiau pardoseala săli­lor. Toate armele acestui muzeu de artilerie, izbucnind simultan n-ar fi agitat cu mai multă violenţă undele sonore. Lucrul nu e de mirare. Există tunari la fel de zgomotoşi ca şi tunurile lor.

Barbicane stătea calm în mijlocul acestor strigăte entuziaste; poate mai voia să adreseze cîteva cuvinte colegilor săi, căci gesturile sale cerură linişte şi glasul răsunător al clopoţelului se pierdu în de­tunături zadarnice. Nici măcar nu-l auziră. În sfîrşit, fu smuls din jilţul său, purtat în triumf, şi din mîinile devotaţilor săi camarazi trecu în braţele unei mulţimi nu mai puţin agitate.

Nimic n-ar putea uimi un american. Se spune adesea că vorba «imposibil» nu e franceză; e sigur, însă, că s-au confundat dicţionarele, în America totul este uşor, totul este simplu, şi cît priveşte dificultăţile mecanice, ele sînt moarte înainte de a se fi născut. Între proiectul lui Barbicane şi realizarea sa un yankeu adevărat nu şi-ar fi îngăduit să întrezărească apariţia unei dificultăti. Un lucru spus e un lucru făcut.

Plimbarea triumfală a preşedintelui s-a prelungit pînă seara. A fost o adevărată retragere cu torţe. Irlandezi, germani, francezi, scoţieni, toţi aceşti indivizi diverşi din care se compunea populaţia Marylandului, strigau în limba lor maternă şi aclamaţiile, uralele, aplauzele se contopeau într-un formidabil entuziasm.

Ca şi cum ar fi înţeles că era vorba de ea, Luna strălucea cu senină măreţie, eclipsînd cu iradierea sa intensă focurile înconjurătoare. Toţi yankeii îşi îndreptară ochii spre discul strălucitor; unii o salutau cu mîna, alţii o mîngîiau cu cele mai duioase nume; unii o măsurau cu privirea, alţii o ameninţau cu pumnul; de la ora opt seara pînă la miezul nopţii un optician din strada Jone's-Fall se îmbogăţi vînzîn­du-şi lunetele. Se uitau la astrul nopţilor cum priveşti cu binoclul o doamnă din înalta societate. Americanii o taceau fară jenă, ca nişte proprietari. Se părea că blonda Phoebe aparţinea acestor vajnici cuceritori şi că facea deja parte din teritoriul Uniunii. Şi totuşi nu era vorba decît să i se trimită un proiectil, mod destul de brutal de a intra în relaţii chiar şi cu un satelit, dar foarte des folosit de naţiunile civilizate.

Bătuse miezul nopţii şi entuziasmul nu scădea; el dăinuise în egală măsură în toate păturile populaţiei; magistratul, savantul, negustorul, comerciantul, hamalul, oamenii inteligenţi, cît şi oamenii verzi se simţeau atinşi la coarda lor cea mai sensibilă. Era vorba de o acţiune naţională.

Atît oraşul de sus, cît şi cel de jos, cheiurile scăldate de apele Potapsco-ului, navele prizoniere în bazinele lor revărsau o mulţime beată de fericire, de gin şi whisky; fiecare vorbea, perora, discuta, se certa, aproba, aplauda, începînd cu gentlemanul care lenevea nepăsă­tor pe canapeaua bar-rooms-urilor în faţa halbei sale cu sherry-cob­bler, pînă la watermanul care se cherchelea cu rachiu în tavernele întunecoase din Fells-Point.

Totuşi, pe la două după miezul nopţii, emoţia se potoli. Preşedintele Barbicane reuşi să se întoarcă acasă, zdrobit, rupt, frînt de oboseală. Un Hercule şi tot n-ar fi putut rezista unui entuziasm asemănător. Mulţimea părăsea puţin cîte puţin pieţele şi străzile, Cele patru rails-roads-uri din Ohio, Susquehanna, Philadelphia şi Washington, care se întîlnesc la Baltimore, aruncară publicul amestecat spre cele patru colţuri ale Statelor Unite şi oraşul se cufundă într-o relativă linişte. Ar fi, dealtfel, o eroare să crezi că în timpul acestei seri memora­bile, numai Baltimorul a fost pradă acestei agitaţii.

Marile oraşe ale Uniunii, New-York, Boston, Albany, Washington,Richmond, Crescent-City, Charleston, Mobile, din Texas pînă în Massachussets, din Michigan pînă în Florida, toate îşi luară partea din acest delir. Într-adevăr, cei treizeci de mii de corespondenţi ai Gun-Clubului ştiau de scrisoarea preşedintelui lor şi aşteptau cu aceeaşi nerăbdare faimoasa comunicare din 5 octombrie. Încît, în aceeaşi seară, pe măsură ce cuvintele scăpau de pe buzele oratoru­lui, ele alergau pe firele telegrafice, traversau Statele Unite cu o viteză de două sute patruzeci şi opt de mii patru sute patruzeci şi şapte mile pe secundă. Se poate spune cu o certitudine absolută că, în acelaşi moment, Statele Unite, ţară de zece ori mai mare decît Franţa, au strigat un singur «ura» şi că douăzeci şi cinci de milioane de inimi pline de mîndrie au bătut în acelaşi ritm.

A doua zi, o mie cinci sute de ziare cotidiene, săptămînale, bilunare sau lunare au pus mîna pe temă: au examinat-o sub diferitele sale aspecte fizice, meteorologice, economice sau morale, din punct de vedere al preponderenţei politice sau al civilizaţiei. Se întrebau dacă Luna era o lume formată, dacă nu mai suferea de vreo prefacere. Se asemăna oare cu Pămîntul în timpul cînd pe acesta nu exista încă atmosferă? Ce spectacol prezenta globului pămîntesc faţa ei invizibilă? Deşi nu era vorba decît să fie trimisă o ghiulea pînă la astrul nopţilor, toţi vedeau în această acţiune punctul de plecare al unei serii de ex­perienţe; toţi sperau că într-o zi America va pătrunde ultimele secrete ale acestui disc misterios şi unii păreau să se teamă ca o asemenea cucerire să nu deranjeze simţitor echilibrul european.

Proiectul odată discutat, nici o gazetă nu punea la îndoială realiza­rea sa: culegerile, broşurile, buletinele, magazinele publicate de socie­tăţile de savanţi, literare sau religioase scoteau în relief avantajele lui, şi «Societatea de Istorie naturală» din Boston, «Societatea ame­ricană de ştiinţe şi arte», «Societatea geografică şi statistică» din New-York, «Societatea filozofică americană» din Philadelphia, «Instituţia Smithsoniană» din Washington trimiseră în mii de scrisori felicitările lor Gun-Clubului, cu oferte imediate de servicii şi bani.

Aşadar, se poate spune că niciodată o propunere n-a reunit ade­renţi atît de numeroşi; de ezitări, îndoieli, îngrijorări nici nu putea fi vorba. Cît priveşte glumele, caricaturile, cîntecele cu care s-ar fi primit în Europa şi în special în Franţa ideea de a trimite un pro­iectil în Lună, ele i-ar fi dăunat nespus autorului: toate life-preser­vers-urile lumii ar fi fost incapabile de a-l păzi de indignarea generală. Sînt lucruri de care nu se rîde în Lumea Nouă. Impey Barbicane de­veni, din acea zi, unul dintre cei mai buni cetăţeni ai Statelor Unite, un fel de Washington al ştiinţei, şi un exemplu, printre altele, arată pînă unde ajunsese această subjugare a unui popor de către un om.

La cîteva zile de la vestita şedinţă a Gun-Clubului, directorul unei trupe engleze anunţa la teatrul din Baltimore spectacolul «Much ado about nothing». Dar populaţia oraşului, văzînd în acest titlu o aluzie jignitoare la adresa proiectelor preşedintelui Barbicane, invadă sala, sparse băncile şi-l obligă pe nefericitul director să schimbe afişul. Acesta, om de spirit, se înclină în faţa voinţei publice, înlocui nedorita comedie prin «As you like it» şi timp de mai multe săptă­mîni facu încasări fenomenale.

De la Pamant la Luna - Partea 1 - Capitolul 1
De la Pamant la Luna - Partea 1 - Capitolul 2
De la Pamant la Luna - Partea 1 - Capitolul 3
De la Pamant la Luna - Partea 1 - Capitolul 4
De la Pamant la Luna - Partea 1 - Capitolul 5
De la Pamant la Luna - Partea 1 - Capitolul 6
De la Pamant la Luna - Partea 1 - Capitolul 7
De la Pamant la Luna - Partea 1 - Capitolul 8
De la Pamant la Luna - Partea 1 - Capitolul 9
De la Pamant la Luna - Partea 1 - Capitolul 10
De la Pamant la Luna - Partea 1 - Capitolul 11
De la Pamant la Luna - Partea 1 - Capitolul 12
De la Pamant la Luna - Partea 1 - Capitolul 13
De la Pamant la Luna - Partea 1 - Capitolul 14
De la Pamant la Luna - Partea 1 - Capitolul 15
De la Pamant la Luna - Partea 1 - Capitolul 16
De la Pamant la Luna - Partea 1 - Capitolul 17
De la Pamant la Luna - Partea 1 - Capitolul 18
De la Pamant la Luna - Partea 1 - Capitolul 19
De la Pamant la Luna - Partea 1 - Capitolul 20
De la Pamant la Luna - Partea 1 - Capitolul 21
De la Pamant la Luna - Partea 1 - Capitolul 22
De la Pamant la Luna - Partea 1 - Capitolul 23
De la Pamant la Luna - Partea 1 - Capitolul 24
De la Pamant la Luna - Partea 1 - Capitolul 25
De la Pamant la Luna - Partea 1 - Capitolul 26
De la Pamant la Luna - Partea 1 - Capitolul 27
De la Pamant la Luna - Partea 1 - Capitolul 28
De la Pamant la Luna - Partea 2 - Capitolul 1
De la Pamant la Luna - Partea 2 - Capitolul 2
De la Pamant la Luna - Partea 2 - Capitolul 3
De la Pamant la Luna - Partea 2- Capitolul 4
De la Pamant la Luna - Partea 2 - Capitolul 5
De la Pamant la Luna - Partea 2 - Capitolul 6
De la Pamant la Luna - Partea 2 - Capitolul 7
De la Pamant la Luna - Partea 2 - Capitolul 8
De la Pamant la Luna - Partea 2 - Capitolul 9
De la Pamant la Luna - Partea 2 - Capitolul 10
De la Pamant la Luna - Partea 2 - Capitolul 11
De la Pamant la Luna - Partea 2 - Capitolul 12
De la Pamant la Luna - Partea 2 - Capitolul 13
De la Pamant la Luna - Partea 2 - Capitolul 14
De la Pamant la Luna - Partea 2 - Capitolul 15
De la Pamant la Luna - Partea 2 - Capitolul 16
De la Pamant la Luna - Partea 2 - Capitolul 17
De la Pamant la Luna - Partea 2 - Capitolul 18
De la Pamant la Luna - Partea 2 - Capitolul 19
De la Pamant la Luna - Partea 2 - Capitolul 20
De la Pamant la Luna - Partea 2 - Capitolul 21
De la Pamant la Luna - Partea 2 - Capitolul 22
De la Pamant la Luna - Partea 2 - Capitolul 23


Aceasta pagina a fost accesata de 2076 ori.