Claudius Bombarnac - Capitolul 21

de Jules Verne

CAPITOLUL XXI

Prin urmare, mie, cel care şi-a dorit un incident şi am fost servit
peste aşteptări, nu mi-ar fi rămas decât să-i mulţumesc zeului
reporterilor, dacă n-ar fi fost victime printre cei care călătoreau
cu trenul nostru. Eu am scăpat din luptă viu şi nevătămat. Toate
numerele mele sunt tefere, alegându-se doar cu câteva zgârieturi
fără însemnătate. Singur numărul 4 a fost străpuns de un glonţ -
care i-a nimerit pălăria de nuntă.

Acum nu mai am în perspectivă decât reluarea căsătoriei Bluett-
Ephrinell şi deznodământul peripeţiilor lui Cincu. Nu cred că rolul
seniorului Faruskiar ne rezervă noi surprize. Sigur, că se mai poate
ivi ceva neprevăzut, de vreme ce călătoria va mai dura încă cinci
zile. Punând la socoteală întârzierea pricinuită de atacul lui Ki-Tsang,
au trecut treisprezece zile de când am plecat de la Uzun-Ada.

Am rămas trei zile la Charklik. Majoritatea călătorilor nu şi-au
părăsit cuşetele. S-au luat declaraţii despre atacarea trenului,
autorităţile chineze s-au ocupat de înmormântarea trupurilor neîn-
sufleţite şi de răniţii care trebuiau lăsaşi Ia Charklik, unde urmau
să primească îngrijirile medicale necesare.

Charklik este o aşezare cu o populaţie densă, după cum mi-a
spus Pan-Ciao, şi îmi pare rău că n-am putut s-o vizitez.

Compania Marelui Transasiatic va trimite neîntârziat munci-
tori care să repare linia, să ridice stâlpii de telegraf şi, în patru-
zeci şi opt de ore, circulaţia va fi pe deplin restabilită.

Se-nţelege de la sine că seniorul Faruskiar, cu toată autoritatea
unui administrator al companiei, a luat parte la diversele formalităţi

care au fost îndeplinite la Charklik. Nu ştiu ce elogii să-i mai aduc.
De altfel, este răsplătit pentru bunele sale oficii de respectul pe
care i-l arată personalul gării.

La ora trei dimineaţa - oprire la Kara-Buran, unde trenul nu
a rămas decât câteva minute. Aici, calea ferată se întretaie cu itine-
rariul călătoriei întreprinse în Tibet de Gabriel Bonvalot şi prinţul
Henri d'Orléans în 1889-l890. Această călătorie a fost mult mai
lungă decât a noastră şi, cu siguranţă, mai anevoioasă şi mai
primejdioasă. Trenul care circula la Paris dus-întors a trecut prin
Paris, Sankt Petersburg, Moscova, Nijni Novgorod, Perm,
Tobolsk, Omsk, Semipalatinsk, Kulja, Charklik, Batang, Yunnan,
Hanoi, Saigon, Singapore, Ceylon, Aden, Suez, Marsilia - reali-
zând turul Asiei şi al Europei.

Trenul se opreşte la Lab-Nor la ora patru şi pleacă la ora şase.
Lacul, ale cărui maluri au fost explorate de generalul Pevţov în
1889, când s-a întors din expediţia lui în Tibet, nu-i decât o
mlaştină întinsă, presărată cu insuliţe de nisip, înconjurate de nu
mai mult de un metru de apă. Ţinutul unde Tarimul îşi duce apele
nămoloase şi line fusese străbătut înainte de Huc şi Gabet, de
Prjevalski şi Carey, până la trecătoarea Davana, situată la cinci
sute de kilometri spre sud. Dar, dincolo de această trecătoare,
Gabriel Bonvalot şi prinţul Henri d'Orléans, aşezându-şi câteoda-
tă cortul pentru popas la o altitudine de cinci mii de metri, s-au
aventurat prin teritorii neumblate până la poalele minunatului lanţ
muntos al Himalayei.

Noi mergem înspre est, în direcţia Kara-Nor, pe lângă Munţii
Nanshan, în spatele cărora se întinde ţinutul Tsaidam. Linia fe-
rată nu a îndrăznit s-o ia prin regiunile muntoase ale lui Kukunor
şi, ocolind acest masiv, se îndreaptă spre marele oraş Lanzhou.

Deşi trecem printr-un ţinut dezolant, călătorii au sute de motive
să fie veseli. Se anunţă o zi frumoasă şi soarele aureşte cât vezi
cu ochii nisipurile Deşertului Gobi. De la Lob-Nor la Kara-Nor
este o distanţă de cinci sute de kilometri şi între aceste locuri se

va perfecta căsătoria lui Fulk Ephrinell cu Miss Horatia Bluett -
întreruptă în împrejurări atât de grele. Să sperăm că, de această
dată, nici un incident nu va mai umbri fericirea celor doi soţi.

încă din zorii zilei, vagonul-restaurant a fost din nou amena-
jat pentru ceremonie. Martorii sunt gata să-şi reia rolul; mirele
şi mireasa, de asemenea. Reverendul Nathaniel Morse, venind să
ne anunţe că nunta va avea loc la ora nouă, ne transmite salutări
din partea lui Fulk Ephrinell şi a domnişoarei Horatia Bluett.
Maiorul Noltitz şi cu mine, domnul Catema şi Pan-Ciao, ne vom
afla cu toţii, la ora stabilită, la datorie, cum s-ar spune.

Domnul Caterna nu mai consideră de cuviinţă să-şi îmbrace
costumul de nuntaş de la ţară, nici doamna Caterna straiele de
sărbătoare ale unei sătence. Nu se vor mai înveşmânta astfel decât
pentm masa de seară, servită la ora opt, pe care o va da domnul
Fulk Ephrinell martorilor şi notabililor de la clasa întâi. Comicul,
umflându-şi obrazul stâng, mă lasă să înţeleg că ne-a pregătit o
surpriză la desert. Ce fel de surpriză? Nu stărui să mi-o dezvăluie,
din discreţie.

Puţin înainte de ora nouă dimineaţa, clopotul de la tender s-a
pus în mişcare. Fiţi liniştiţi, nu-i vorba de un accident! Pe noi ne
cheamă dangătele voioase, să mergem în vagonul-restaurant; ne
îndreptăm cu tot alaiul spre locul de sacrificiu.

Domnul Fulk Ephrinell şi Miss Horatia Bluett s-au şi aşezat
la măsuţă, în faţa vrednicului cleric, iar noi luăm loc în jurul lor.

Pe platforme s-au strâns curioşii, grăbiţi să nu piardă nimic
din celebrarea căsătoriei. Au sosit şi seniorul Faruskiar şi Ghangir,
cărora li s-a trimis câte o invitaţie personală. Asistenţa se ridică
respectuos la venirea lor. Trebuie să semneze actul de căsătorie.
E o mare onoare şi, dacă ar fi fost vorba despre mine, aş fi fost
mândru să văd figurând ilustrul nume al seniorului Faruskiar pe
certificatul meu de căsătorie.

Ceremonia s-a reluat şi, de data aceasta, reverendul Nathaniel
Morse şi-a putut termina discursul pe care nu izbutise să-l ţină

în întregime cu două zile înainte. Nici el, nici participanţii la ce-
remonie n-au mai fost întrerupţi de o oprire neaşteptată a trenului.

Mirele şi mireasa - mai au încă dreptul la această calificare
- se ridică şi reverendul îi întreabă dacă vor să se accepte unul
pe altul drept soţ şi soţie. înainte de a răspunde, Miss Horatia
Bluett, întorcându-şi capul spre Fulk Ephrinell, îi zice strângând
din buze:

— Cred că-i lucru hotărât ca firma „Holmes-Holme" să aibă drep-
tul la douăzeci şi cinci la sută din beneficiile asociaţiei noastre.

— Cincisprezece, răspunde Fulk Ephrinell. Numai cinci-
sprezece.

— Nu-i drept, deoarece eu acord treizeci la sută firmei „Strong
Bulbul and Comp".

— Ei bine, să zicem douăzeci la sută, Miss Bluett.

— Fie, domnule Ephrinell!

— Dar numai pentru că-i vorba de tine! adaugă domnul Caterna,
care-mi murmură declaraţia la ureche.

într-adevăr, am asistat la momentul în care căsătoria era cât
pe ce să se destrame pentru un procent de cinci la sută.

în fine, totul s-a aranjat. Interesele celor două firme au fost
salvate şi de o parte, şi de cealaltă. Reverendul Nathaniel Morse
mai pune o dată întrebarea.

— Da, răspunde sec Miss Horatia Bluett.

— Da, zice scurt şi Fulk Ephrinell.

Cei doi sunt declaraţi căsătoriţi şi, prin urmare, de-acum înainte,
soţ şi soţie. Se semnează actul, mai întâi de către miri, apoi de
către martori, pe urmă de către seniorul Faruskiar şi, la sfârşit,
cei de faţă.

— Iată-i legaţi pe viaţă, îmi zice comicul, ridicând din umeri,
după cum îi era obiceiul.

— Pe viaţă, ca doi porumbei! adaugă ingenua, care n-a uitat
că aceste păsări sunt cunoscute pentru fidelitatea lor în dragoste.

— în China, ne spune tânărul Pan-Ciao, nu porumbeii, ci ra-
ţele-mandarin simbolizează credinţa soţilor unul faţă de celălalt.

— Raţe sau porumbei, totuna e! rosteşte filosofic domnul
Caterna.

Ceremonia s-a încheiat. Ne întoarcem fiecare la ocupaţiile noas-
tre. Fulk Ephrinell la socotelile lui, Mistress Ephrinell la ale ei.
Nimic nu s-a schimbat în tren; sunt doar doi oameni căsătoriţi în
plus. Maiorul Noltitz, Pan-Ciao şi cu mine ne ducem să fumăm
pe una dintre platforme, lăsându-i cu pregătirile lor pe domnul
şi doamna Caterna, care par să facă o repetiţie în colţişorul lor.
Pregătesc, probabil, surpriza de discară.

Priveliştea nu e prea variată. Mereu monotonul deşert Gobi,
cu înălţimile Munţilor Humboldt¹ la dreapta, unde masivele lor
se-nlănţuie cu Munţii Nanshan. Gările, destul de rare, sunt de fapt
simple îngrămădiri de colibe, în care căsuţa cantonierului face
impresia unui monument. Acolo se completează apa şi cărbunii
din tender. După lCara-Nor vor apărea câteva târguri şi se va face
simţită cu adevărat apropierea Chinei, cu populaţia ei densă şi
muncitoare.

Această porţiune a Deşertului Gobi nu seamănă deloc cu regiu-
nile din Turkestanul oriental, pe care le-am străbătut după ce-am
plecat de la Kashgar. Pentru Pan-Ciao şi doctorul Tio-King sunt
teritorii la fel de puţin cunoscute ca şi pentm noi, europenii.

Trebuie să spun că seniorul Faruskiar nu ne mai ţine la dis-
tanţă şi acceptă să se amestece în conversaţia noastră. E un om
fermecător, instruit, spiritual, cu care sper să fac cunoştinţă bine
dc tot, când vom fi ajuns la Beijing. M-a şi poftit să mă duc să-l
vizitez la el acasă, adică în „yamenul", său şi acesta va fi prilejul
de a-i face invitaţia... să-mi dea un interviu. A călătorit mult şi
pare a avea o simpatie deosebită pentru presa franceză. Sunt sigur
că nu va refuza să se aboneze la Secolul XX - Paris, patruzeci şi
opt de franci; departamente, cincizeci şi şase; pentru străinătate,
şaptezeci şi şase. Deci, în timp ce trenul goneşte cu mare viteză,
discutăm una şi alta. Venind vorba despre Kashgaria, senioml Faruskiar
ne dă câteva amănunte interesante despre această provincie. Ziua trece

fară incidente. Trenul merge din nou cu o viteză medie, de patru-
zeci de kilometri pe oră, în ciuda dorinţei baronului
Weisschnitzerdorfer, care vroia să ajungă la optzeci.

La ora şapte seara, ajungem la Kara-Nor, unde rămânem cinci-
zeci de minute. Lacul, care nu este atât de întins ca Lob-Nor,
primeşte apele râului Sulcho, care coboară din Munţii Nanshan.
Străjuind malul sudic, copacii înnegriţi, în care şi-au făcut cuibul
nenumărate păsări, ne farmecă privirile. La ora opt, când intrăm
în gară, soarele apune în spatele dunelor de nisip şi un fel de miraj,
provocat de încălzirea straturilor joase ale atmosferei, prelungeşte
amurgul deasupra zării. Vreo douăzeci de oaspeţi au fost poftiţi
la masa dată de Fulk Ephrinell, în primul rând seniorul Faruskiar.
Dar, dintr-un motiv sau altul, acesta s-a scuzat că nu poate veni.
îmi pare rău, căci speram că voi avea norocul să stau lângă el.
Mi-a venit atunci ideea că acest nume ilustru trebuie să fie comu-
nicat Secolului XX - numele şi câteva rânduri despre atacarea
trenului şi lupta pentru apărarea lui. Nici o informaţie nu merită
mai mult să fie expediată telegrafic, oricât de scump ar costa. De
data aceasta, nu mai risc să mă aleg cu o mustrare. Nu poate inter-
veni nici o eroare de genul celei legate de falsul mandarin Yen-Lu,
pe care tot o mai am pe conştiinţă. Hotărârea este luată. Când vom
ajunge la Suchow¹, linia telegrafică fiind cu siguranţă restabilită
o dată cu calea ferată, am să trimit o depeşă care va dezvălui -
stârnind admiraţia întregii Europe - numele strălucit al lui
Faruskiar.

Ne aşezăm la masă. Fulk Ephrinell a orânduit lucrurile cât de
bine se putea, în condiţiile date. în vederea ospăţului, proviziile
au fost reînnoite la Charklik. Avem să facem cinste bucatelor
chinezeşti, gătite de un bucătar chinez. Din fericire, nu vom fi
obligaţi să mâncăm cu beţişoarele şi vom putea folosi în conti-
nuare furculiţele. Locul meu se află în stânga doamnei Fulk
Ephrinell, iar al maiorului Noltitz, în dreapta lui Fulk Ephrinell.
Ceilalţi oaspeţi se aşază la întâmplare. Baronul neamţ, care nu e.

Claudius Bombarnac - Capitolul 1
Claudius Bombarnac - Capitolul 2
Claudius Bombarnac - Capitolul 3
Claudius Bombarnac - Capitolul 4
Claudius Bombarnac - Capitolul 5
Claudius Bombarnac - Capitolul 6
Claudius Bombarnac - Capitolul 7
Claudius Bombarnac - Capitolul 8
Claudius Bombarnac - Capitolul 9
Claudius Bombarnac - Capitolul 10
Claudius Bombarnac - Capitolul 11
Claudius Bombarnac - Capitolul 12
Claudius Bombarnac - Capitolul 13
Claudius Bombarnac - Capitolul 14
Claudius Bombarnac - Capitolul 15
Claudius Bombarnac - Capitolul 16
Claudius Bombarnac - Capitolul 17
Claudius Bombarnac - Capitolul 18
Claudius Bombarnac - Capitolul 19
Claudius Bombarnac - Capitolul 20
Claudius Bombarnac - Capitolul 21
Claudius Bombarnac - Capitolul 22
Claudius Bombarnac - Capitolul 23
Claudius Bombarnac - Capitolul 24
Claudius Bombarnac - Capitolul 25
Claudius Bombarnac - Capitolul 26


Aceasta pagina a fost accesata de 1422 ori.