Cinci saptamani in balon - Capitolul 41

de Jules Verne

La 27 mai, de la ora noua dimineata, tinutul prezenta un aspect nou : povarnisurile domoale sc schimbasera in coline, care prevesteau apropierea muntilor. Trebuiau sa treaca peste lantul muntos care desparte bazinul Nigerului de bazinul Senegalului si care determina scurgerea apelor, fie in Golful Guineei, fie in micul golf de la Capul Verde.

Aceasta parte a Africii, pana Ia Senegal, este socotita ca foarte periculoasa. Doctorul Fergusson o stia din povestirile inaintasilor sai, care suferisera multe lipsuri si trecusera prin multe primejdii printre negrii salbatici. Climatul nesuferit ucisese pe cei mai multi dintre tovarasii lui Mungo-Park. Fergusson se hotari ca, sub nici un motiv, sa nu aterizeze in aceste tinuturi neospitaliere.

Dar nu se puteau odihni o clipa. Victoria cobora simtitor. Trebuira sa arunce o serie de obiecte, mai mult sau mai putin utile, mai ales in momentul cand erau nevoiti sa treaca peste vreun pisc, si asta se repeta de mai multe ori pe un parcurs de peste o suta douazeci de mile. Obosisera urcand si coborand; dar balonul, aceasta noua stanca lui Sisif pierdea mereu din inaltime. Aerostatul, umflat prea putin, se lungise, si vantul forma buzunare largi in invelisul slabit. Kennedy nu se putu opri de a remarca :

- Nu cumva balonul are o spartura ?

- Nu, raspunse doctorul, dar gutaperca s-a stricat de tot, sau s-a topit din cauza caldurii, si hidrogenul se scurge prin matase.

- Cum am putea sa impiedicam pierderea asta ?

- E cu neputinta. Nu ne ramane decat sa usuram balonul, sa aruncam tot ce putem arunca.

- Dar ce anume ? raspunse vanatorul, privind nacela destul de goala.

- Sa ne debarasam de cort, a carui greutate este considerabila.

Joe, caruia i se adresa acest ordin, se urca deasupra cercului care unea corzile plasei, izbuti sa desprinda usor perdelele groase ale cortului si le arunca peste bord.

- Asta va face fericit un trib intreg de negri, spuse el. Se vor imbraca un milion de indigeni, deoarece sunt foarte modesti in materie de imbracaminte.

Balonul se ridicase putin, dar nu mult dupa aceea vazura limpede ca se apropiau iarasi de pamant.

- Sa coboram, spuse Kennedy, si sa vedem ce se poate face cu invelisul.



- Iti repet, Dick, nu avem nici o posibilitate de a-l repara.

- Atunci ce vom face ?

- Vom sacrifica tot ce nu ne este absolut trebuitor. Vreau sa ocolim cu orice pret aceste regiuni; padurile peste care trecem acum nu sunt nici ele mai sigure.

- Sunt locuite de lei, hiene ? intreba Joe cu dispret.

- Nu, baiete, pe aici traiesc oamenii cei mai cruzi din Africa!

- De unde stiti ?

- De la calatorii care au fost inaintea noastra. Apoi francezii, care stapanesc Senegalul, au avut legaturi cu populatia locului, in timpul cat colonelul Faidherbe a fost guvernator, i s-au facut legaturi si cu triburile din interiorul tinutului. Ofiteri, cum sunt domnii Pascal, Vincent, Lambert, au adus din expeditiile lor documente pretioase. Ei au explorat tinuturile de la cotul Senegalului, unde razboiul si jaful n-au lasat decat ruine.

- Dar ce s-a intamplat ?

- in 1854 un preot senegalez, numit El-Hadji, dandu-se drept purtatorul de cuvant al lui Mahomed, a impins triburile sa se razboiasca cu necredinciosii, adica cu europenii. Acest El-Hadji a adus nenorocire si distrugere in toate tinuturile dintre fluviul Senegal si afluentul sau Falemé. Trei hoarde de fanatici condusi de el rascoleau tinutul fara sa crute nici macar un sat sau vreo coliba, jefuind si macelarind oamenii. Au inaintat pana in valea Nigerului, pe langa orasul Sego, care a fost mult timp in primejdie. Iin 1857,
au urCat inspre nord si au asediat fortul Medina, ridicat de francezi pe malul fluviului. Fortul a fost aparat de Paul Holl, care a rezistat eroic mai multe luni, fara hrana, aproape fara arme, pana a sosit colonelul Faidherbe in ajutor. Atunci El-Hadji si banda lui au trecut din nou Senegalul si au ajuns la Kaarta, unde au continuat jaful si macelul. Acesta e tinutul in care s-a refugiat cu banditii si va garantez ca nu va fi o placere sa cadem in mainile lor.

- N-o sa ne lasam prinsi, spuse Joc, chiar de-ar fi sa aruncam si pantofii din picioare ca Victoria sa se poata inalta.

- Nu suntem departe de fluviu, dar prevad ca balonul nostru n-o sa poata zbura peste el, spuse doctorul.

Daca am ajunge macar pana la mal, tot ar fi bine, vorbi Dick.

- O sa incercam, ii raspunse doctorul, dar un lucru ma ingrijoreaza.

- Ce anume ?

- Vom avea de trecut muntii si va fi greu, deoarece nu pot mari puterea ascensionala a aerostatului, chiar de-as face cea mai mare caldura cu putinta.

- Atunci sa asteptam si o sa vedem !

- Biata Victoria, suspina Joe, m-am legat de balonul asta ca un marinar de corabia lui
si-mi va fi greu sa-l parasesc. E drept ca nu mai e ca la inceput, dar nu trebuie sa-l vorbim de rau ! Ne-a folosit din plin si o sa mi se rupa inima sa-l las.

- Fii linistit, Joe, n-o sa-I parasim, fie ca vrem, fie ca nu. Ne va servi pana in ultima clipa pana ce va fi la capatul puterilor, ii mai cer inca 24 de ore.

- Bietul balon e pe duca, spuse Joe uitandu-se la aerostat.

- Samuel, daca nu ma insel, uite la orizont muntii despre care vorbeai, spuse Kennedy.

- intr-adevar ! raspunse doctorul, examinandu-i cu luneta. Mi se par foarte inalti si va fi foarte greu sa trecem peste ei.

- Nu am putea sa-i evitam ?

- Nu cred, Dick. Uite ce spatiu imens ocupa! Aproape jumatate din orizont. Parca s-ar strange in jurul nostru; sunt si la stanga, si la dreapta noastra.

- Trebuie neaparat sa trecem peste ei.




Aceste obstacole primejdioase pareau sa se apropie cu mare repeziciune, sau, mai bine-zis, vantul puternic precipita aerostatul spre piscurile lor ascutite. Da, trebuiau cu orice pret sa se ridice, altfel se ciocneau de ei.

- Sa golim rezervorul de apa, spuse Fergusson. Sa pastram provizii numai pentru o zi!
Poftim ! facu Joe, indeplinind poruncile.

- Balonul s-a ridicat ? intreba Kennedy.

- Putin ; cam cincizeci de picioare, raspunse doctorul, cu ochii la barometru. Dar nu este de ajuns.

Intr-adevar, varfurile inalte ale muntilor veneau spre calatori, ca si cum s-ar fi aruncat asupra lor. Balonul era departe de a fi deasupra lor; ar fi trebuit sa se mai inalte cu cinci sute de picioare pentru a-i domina. Provizia de apa a incalzitorului fu aruncata de asemenea peste bord ; nu pastrara decat cativa litri, dar nici asta nu fu de ajuns.

- Totusi trebuie sa trecem, spuse doctorul.

- Sa aruncam rezervoarele, tot sunt goale, propuse Kennedy.

- Arunca-le !

- Poftim ! facu Joe. E trist ca ne descompunem bucata cu bucata.

- Joe, te rog sa nu repeti dovada de devotament de randul trecut! Jura-mi ca, orice s-ar intampla, nu ne vei parasi.

- Fiti linistit, domnule, nu ne vom mai desparti.

Victoria castigase o inaltime de inca aproape douazeci de stanjeni, dar muntii erau mai inalti. in fata lor se ridica un adevarat perete prapastios, care intrecea cu doua sute de picioare inaltimea balonului.

- Daca nu izbutim sa-l depasim in zece minute, nacela noastra se va sfarama de stanci, spuse doctorul.

- Ce este de facut, domnule Samuel ? intreba Joe.

- Pastreaza numai provizia de pemmican si arunca toata carnea, care atarna greu.

Balonul, usurat cu cincizeci de livre, se ridica simtitor, dar asta nu ajuta la nimic, daca nu se inalta deasupra sirului muntos. Situatia era ingrozitoare. Victoria inainta cu o mare viteza. Simteau ca se vor sfarama ; desigur ca lovitura avea sa fie groaznica. Doc-
torul privi imprejurul lui, prin nacela.

- Dick, fii gata ca la nevoie sa-ti sacrifici armele !

- Sa-mi sacrific armele ? ! exclama vanatorul tulburat.

- Prietene, daca ti-o voi cere, inseamna ca va fi necesar.

- Samuei! Samuel !

- Armele, proviziile de gloante si praful de pusca ne pot costa viata !

- Ne apropiem ! striga Joe. Ne apropiem !

Zece stanjeni ! Muntele intrecea Victoria cu inca zece stanjeni.

Joe lua paturile si le arunca. Zvarli si cativa saci cu gloante si cu praf de pusca, fara sa-i rnai spuna lui Kennedy.

Balonul se inalta, depasi varful primejdios si partea lui superioara fu luminata deodata de razele soarelui. Dar, din pacate, nacela ramanea mai jos de inaltimea unui al doilea pisc, de care ameninta sa se sfarame inevitabil.

- Kennedy, Kennedy, striga doctorul, arunca armele, de nu, suntem pierduti !

- Asteptati, domnule Dick, asteptati ! striga Joe.

Kennedy se intoarse si il vazu disparand peste bord.

- Joe, Joe ! striga el inspaimantat.

- Nenorocitul! exclama doctorul.




Piscul muntilor era in acest loc lat de aproape douazeci de picioare, iar mai departe cobora intr-o panta domoala. Nacela ajunse la nivelul acestui platou destul de uniform, aproape tarandu-se pe un teren acoperit cu pietre ascutite, care scartaiau la trecerea ei.

- Trecem ! Trecem ! Am trecut ! striga o voce care-l facu pe Fergusson sa tresara.

Joe, agatat cu mainile de marginea de jos a nacelei, alerga pe creasta, usurand astfel balonul de greutatea sa. Dar era silit sa se tina cu putere, caci putea sa-l scape. Cand ajunse pe panta cealalta a muntelui si in fata se deschise prapastia, Joe se ridica in
maini cu o miscare hotarata si, agatandu-se de franghiile balonului, veni langa tovarasii sai.

- N-a fost prea greu, spuse el.

- Curajosul meu Joe! Prietene ! exclama doctorul cu bucurie.

- Ah, am facut-o nu pentru dumneavoastra, ci pentru pusca domnului Dick ! ii datoram asta de la intamplarea cu arabul. imi place sa-mi platesc datoriile si acum suntem achitati ! Si intinzandu-i vanatorului arma lui preferata, adauga: As fi regretat mult sa va vad fara ea.

Kennedy ii stranse mana cu putere, fara sa poata spune ceva.

Victoria trebuia sa coboare, ceea ce ii era foarte usor. Balonul se gasi curand la doua sute de picioare de sol si ramase in echilibru... Terenul parea foarte accidentat; prezenta numeroase ridicaturi, greu de ocolit in cursul noptii cu un balon care nu putea
fi dirijat.

Seara se lasa repede si doctorul se hotari sa se opreasca pana a doua zi, desi nu o dorea.

- Vom cauta un loc prielnic pentru a poposi, spuse el.

- Ah, raspunse Kennedy, te-ai hotarat in sfarsit!

- Da, m-am gandit mult la planul pe care-l vom indeplini; mai avem timp, deoarece este abia ora sase seara. Arunca ancorele, Joe!

Joe ii indeplini porunca si cele doua ancore atarnau acum dedesubtul nacelei.

- Vad paduri nesfarsite, spuse doctorul. Cand vom ajunge deasupra lor, ne vom agata de un arbore. Pentru nimic in lume nu vom consimti sa coboram pe pamant.

- Am putea sa coboram ? intreba Joe.

- La ce bun ! Va repet ca ar fi periculos sa ne despartim. Dealtfel, am nevoie de ajutorul vostru pentru o munca anevoioasa.

Victoria, care ajunsese deasupra intinsei paduri, se opri brusc: ancorele se fixasera. Spre seara, vantul scazu si balonul ramase aproape nemiscat deasupra unei paduri de sicomori, adevarat ocean de verdeata.

 



Cinci saptamani in balon - Capitolul 1
Cinci saptamani in balon - Capitolul 2
Cinci saptamani in balon - Capitolul 3
Cinci saptamani in balon - Capitolul 4
Cinci saptamani in balon - Capitolul 5
Cinci saptamani in balon - Capitolul 6
Cinci saptamani in balon - Capitolul 7
Cinci saptamani in balon - Capitolul 8
Cinci saptamani in balon - Capitolul 9
Cinci saptamani in balon - Capitolul 10
Cinci saptamani in balon - Capitolul 11
Cinci saptamani in balon - Capitolul 12
Cinci saptamani in balon - Capitolul 13
Cinci saptamani in balon - Capitolul 14
Cinci saptamani in balon - Capitolul 15
Cinci saptamani in balon - Capitolul 16
Cinci saptamani in balon - Capitolul 17
Cinci saptamani in balon - Capitolul 18
Cinci saptamani in balon - Capitolul 19
Cinci saptamani in balon - Capitolul 20
Cinci saptamani in balon - Capitolul 21
Cinci saptamani in balon - Capitolul 22
Cinci saptamani in balon - Capitolul 23
Cinci saptamani in balon - Capitolul 24
Cinci saptamani in balon - Capitolul 25
Cinci saptamani in balon - Capitolul 26
Cinci saptamani in balon - Capitolul 27
Cinci saptamani in balon - Capitolul 28
Cinci saptamani in balon - Capitolul 29
Cinci saptamani in balon - Capitolul 30
Cinci saptamani in balon - Capitolul 31
Cinci saptamani in balon - Capitolul 32
Cinci saptamani in balon - Capitolul 33
Cinci saptamani in balon - Capitolul 34
Cinci saptamani in balon - Capitolul 35
Cinci saptamani in balon - Capitolul 36
Cinci saptamani in balon - Capitolul 37
Cinci saptamani in balon - Capitolul 38
Cinci saptamani in balon - Capitolul 39
Cinci saptamani in balon - Capitolul 40
Cinci saptamani in balon - Capitolul 41
Cinci saptamani in balon - Capitolul 42
Cinci saptamani in balon - Capitolul 43
Cinci saptamani in balon - Capitolul 44


Aceasta pagina a fost accesata de 2140 ori.