Cinci saptamani in balon - Capitolul 40

de Jules Verne

Albia fluviului era impanzita de insule mari, printre care trecea un curent foarte repede. I'e una din ele se ridicau cateva colibe de pastori, dar, deoarece viteza Victoriei se marea, era cu neputinta sa le determini pozitia exacta. Din nenorocire, balonul se indrepta si mai mult spre sud si, in cateva clipe, depasi lacul Debo.

Fergusson cauta alti curenti atmosferici la diferite inaltimi, fortand chiar foarte mult dilatatia, dar in zadar. Renunta la manevra care marea pierderea gazului, presand in invelisul slabit al aerostatului. Nu spusese nimic, desi era foarte ingrijorat. Vantul neschimbat care-l purta spre partea meridionala a Africii ii strica toate socotelile.
Nu mai stia pe cine si pe ce se poate bizui. Ce se va intampla cu ei in mijlocul barbarilor, care populau coastele Guineei, daca nu vor putea ajunge pe teritoriul englez sau francez ? Si directia actuala a vantului ii purta spre regatul Dahomey, printre triburile cele mai salbatice, la cheremul unui rege care sacrifica, in serbari publice, mii de victime omenesti. Acolo ar fi fost pierduti !

Pe de alta parte, balonul se uzase si doctorul simtea ca nu-l mai poate stapani. Totusi, din pricina ca timpul se schimbase putin, nadajduia ca sfarsitui ploii va aduce o oarecare schimbare si in curentii atmosferici. Asa incat nu-i fu pe plac cand il auzi pe Joe spunand:

- Hei ! Daca tinem seama de norul care se apropie de noi, inseamna ca ploaia se va inteti, si de data asta se va transforma in potop.

- inca un nor ! facu Fergusson.

- Si inca unul grozav ! raspunse Kennedy.

- Cum n-am mai vazut! adauga Joe.

- Stati, nu va grabiti, spuse doctorul, punand deoparte luneta. Nu este un nor.

- Dar ce este ? intreba Joe.

- Este un stol !

- Un stol ?

- De lacuste.

- Asta-i acum, lacuste !



- Miliarde de lacuste care vor trece ca o tromba peste tinut. Va fi vai de noi daca se vor abate asupra balonului; invelisul va ii devastat.

- Nu cred ca ar fi in stare de una ca asta !

- Asteapta putin, Joe. in zece minute stolul va fi langa noi si te vei convinge cu ochii tai.

Fergusson avea dreptate. Norul gros, opac, cu o intindere de cateva mile, venea cu un zgomot asurzitor, proiectand o umbra imensa pe pamant. Era o legiune numeroasa din acele lacuste numite cosasi. La o suta de pasi de Victoria, ele se napustira asupra unui tinut inverzit. Peste un sfert de ora, lacustele isi reluara zborul si calatorii putura sa distinga de departe arborii si tufisurile despuiate cu totul, de parca ar fi fost cosite. Ai fi spus ca o iarna venita brusc transformase campia in pamantul cel mai sterp.

- Ai vazut, Joe ?

- Am vazut, domnule. E foarte curios, dar si normal. Ce face in mic una, o fac in mare mii de lacuste.

- Este o ploaie ingrozitoare, mai ingrozitoare decat grindina, prin devastarile ei, spuse vanatorul.

- Si este cu neputinta sa te feresti de ea, glasui Fergusson. Cateodata, locuitorii incendiaza padurile si chiar recolta, ca sa opreasca zborul insectelor, dar primele lor randuri se arunca in flacari, le sting, si restul trece cu usurinta mai departe. Din fericire, in aceste tinuturi exista si o recompensa pentru pagubele pe care le aduc; indigenii le aduna in cantitate mare si le mananca, se spune, cu placere.

- Sunt racii aerului, din care regret ca nu am putut gusta si eu, ca sa-mi dau seama ! spuse Joe.

Spre seara se arata un tinut mlastinos ; padurile erau inlocuite de grupuri de copaci izolati. Pe malurile fluviului se distingeau cateva plantatii de tutun si mlastini, in care cresteau nutreturi grase. Pe o insula mare era asezat orasul Jenne cu cele doua turnuri ale moscheii sale cu ziduri de lut. Aerul era imbibat de mirosul ingrozitor ce se inalta din milioanele de cuiburi de randunele, aflate pe ziduri.

Printre case, se vedeau cateva varfuri de baobabi, mimoze si curmali. Chiar si noaptea orasul parea in plina activitate.

Jenne este intr-adevar o asezare comerciala care furnizeaza toate cele necesare orasului Tembuctu. Barcile, pe fluviu, caravanele, pe drumurile adumbrite, transporta pana acolo felurite produse ale industriei locale.

- Mi-ar placea sa coboram in oras daca aceasta nu ne-ar intarzia din drum, spuse doctorul. Sunt desigur aici multi arabi care au calatorit in Franta si in Anglia si carora nu li s-ar parea ciudat mijlocul nostru de locomotie. Dar nu ar fi prudent.

- Sa lasam vizita pentru excursia urmatoare, spuse Joe, razand.

- Dealtfel, daca nu ma insel, vantul are o tendinta usoara sa sufle de la est. Nu trebuie sa pierdem o asemenea ocazie.

Doctorul zvarli cateva obiecte nefolositoare ; mai multe sticle goale si o ladita cu carne, care nu mai putea fi consumata, izbutind astfel sa mentina Victoria intr-o zona favorabila proiectelor sale.

La patru dimineata, primele raze ale soarelui luminau Sego, capitala tinutului Bambarra, usor de recunoscut dupa cele patru orase care o compun, dupa moscheile sale, in stil maur. Dar nici locuitorii nu-i vazura pe calatori, nici calatorii nu-i putura vedea pe
locuitori; balonul zbura repede si direct spre nord-vest. Doctorul se mai linisti putin.

- inca doua zile in directia asta, cu viteza pe care o avem acum, si vom ajunge la fluviul din Senegal.




- Si vom fi intr-o tara prietena ? intreba vanatorul.

- Nu chiar, dar, daca Victoria nu va mai putea sa inainteze, la nevoie vom putea ajunge pe jos la asezari locuite de francezi. Daca insa va putea sa pluteasca mai multe sute de mile, vom ajunge la coasta occidentala, fara oboseala, temeri sau primejdii.

- Si acesta ar fi sfarsitul calatoriei ! spuse Joe. Pacat ! Daca nu ar fi placerea de a povesti si altora peripetiile noastre, nu as dori sa mai coboram pe pamant niciodata. Ce spuneti: vom fi crezuti ?

- Cine stie, dragul meu Joe ? Calatoria noastra va ramane, totusi, un fapt netagaduit de nimeni: mii de martori ne-au vazut plecand de la o coasta a Africii, mii de oameni ne vor vedea ajungand la cealalta coasta.

- intr-adevar, va fi greu sa spuna cineva ca n-am strabatut Africa, raspunse Kennedy.

- Ah, domnule Samuel, glasui Joe, oftand, regret mult pietrele mele de aur masiv. Ele ar fi dat multa greutate istorisirilor noastre si crezamant sigur intamplarilor. Daruind cate un gram de aur fiecarui auditor, as fi adunat in jurul meu o sumedenie de oameni care sa ma asculte si sa ma admire !

 



Cinci saptamani in balon - Capitolul 1
Cinci saptamani in balon - Capitolul 2
Cinci saptamani in balon - Capitolul 3
Cinci saptamani in balon - Capitolul 4
Cinci saptamani in balon - Capitolul 5
Cinci saptamani in balon - Capitolul 6
Cinci saptamani in balon - Capitolul 7
Cinci saptamani in balon - Capitolul 8
Cinci saptamani in balon - Capitolul 9
Cinci saptamani in balon - Capitolul 10
Cinci saptamani in balon - Capitolul 11
Cinci saptamani in balon - Capitolul 12
Cinci saptamani in balon - Capitolul 13
Cinci saptamani in balon - Capitolul 14
Cinci saptamani in balon - Capitolul 15
Cinci saptamani in balon - Capitolul 16
Cinci saptamani in balon - Capitolul 17
Cinci saptamani in balon - Capitolul 18
Cinci saptamani in balon - Capitolul 19
Cinci saptamani in balon - Capitolul 20
Cinci saptamani in balon - Capitolul 21
Cinci saptamani in balon - Capitolul 22
Cinci saptamani in balon - Capitolul 23
Cinci saptamani in balon - Capitolul 24
Cinci saptamani in balon - Capitolul 25
Cinci saptamani in balon - Capitolul 26
Cinci saptamani in balon - Capitolul 27
Cinci saptamani in balon - Capitolul 28
Cinci saptamani in balon - Capitolul 29
Cinci saptamani in balon - Capitolul 30
Cinci saptamani in balon - Capitolul 31
Cinci saptamani in balon - Capitolul 32
Cinci saptamani in balon - Capitolul 33
Cinci saptamani in balon - Capitolul 34
Cinci saptamani in balon - Capitolul 35
Cinci saptamani in balon - Capitolul 36
Cinci saptamani in balon - Capitolul 37
Cinci saptamani in balon - Capitolul 38
Cinci saptamani in balon - Capitolul 39
Cinci saptamani in balon - Capitolul 40
Cinci saptamani in balon - Capitolul 41
Cinci saptamani in balon - Capitolul 42
Cinci saptamani in balon - Capitolul 43
Cinci saptamani in balon - Capitolul 44


Aceasta pagina a fost accesata de 2135 ori.