Cinci saptamani in balon - Capitolul 38

de Jules Verne

Ziua de 17 mai fu linistita, lipsita de orice incident. Incepea sa se vada din nou desertul. Un vant moderat purta Victoria spre sud-vest. Balonul nu se abatea nici la dreapta, nici la stanga; umbra sa proiecta pe nisip o linie perfect dreapta.

Doctorul refacuse provizia de apa inainte de plecare; se temea ca nu vor putea ateriza in aceste tinuturi locuite de tuaregii aueliminieni. Platoul, aflat la o mie opt sute de picioare deasupra nivelului marii, cobora spre sud.

Seara, calatorii ajunsera la 16° latitudine si 40°55' longitudine, dupa ce strabatusera o suta optzeci de mile de cale aeriana monotona, de la Aghades la Murzuk, pe deasupra drumului batatorit de camile.

in cursul acestei zile, Joe prepara ultimele bucati de vanat afumat pe care le pastrasera si servi la masa o frigaruie de sitar foarte gustoasa.

Vantul era prielnic, astfel ca doctorul hotari sa continue drumul in cursul noptii, pe care luna, aproape plina, o umplea cu lumina ei argintie.

Victoria se ridica la o inaltime de cinci sute de picioare si, in timpul acestei calatorii nocturne de aproape saizeci de mile, isi urma calea, atat de linistita, incat n-ar fi putut tulbura nici somnul unui copil.

Duminica dimineata, o noua schimbare a vantului ii purta spre nord-vest. Cativa corbi zburau foarte sus, iar spre orizont se vedea un stol de vulturi, insa din fericire destul de departe.

Ivirea lor ii amintea lui Joe o intalnire neplacuta, facandu-l sa se gandeasca la buna idee a doctorului, de a lua in calatoria lor doua baloane.

- Ce am fi facut cu un singur invelis? spuse el. Acest al doilea este ceea ce e salupa pentru o corabie ; in caz de naufragiu, o poti folosi oricand pentru a te salva.

- Ai dreptate, prietene, numai ca salupa ma ingrijoreaza intrucatva, caci ea nu poate inlocui corabia.

- Ce vrei sa spui ? intreba Kennedy.

- Vreau sa spun ca noua Victoria nu valoreaza cat cea veche. Fie ca tesatura a fost greu incercata, fie ca gutaperca s-a topit din cauza caldurii aparatului de dilatare, am constatat o oarecare pierdere de gaz ; nu prea mare pana acum, dar, in orice caz, vrednica sa fie luata in seama. Avem o tendinta de coborare si, pentru a ne mentine, sunt nevoit sa dilat mai mult hidrogen.

- La naiba ! spuse Kennedy. Nu vad care ar putea fi leacul.

- Nu exista nici unul, dragul meu Dick, si de aceea am face bine sa ne grabim, evitand chiar popasurile din timpul noptii.

- Suntem inca departe de coasta ? intreba Joe.

- Care coasta, baiatule ? Stim noi oare unde ne duce intamplarea ? Tot ce pot sa-ti spun este ca Tembuctu se afla la patru sute de mile spre vest.



- Si cat timp ne va trebui sa ajungem pana acolo ?

- Daca vantul nu ne va indeparta prea mult de directia noastra, nadajduiesc sa ajungem acolo marti spre seara.

- Asadar, spuse Joe aratand un sir lung de oameni si de animale care serpuiau prin desert, vom ajunge mai repede decat caravana aceasta.

Fergusson si Kennedy se aplecara si vazura o mare imbulzeala de oameni si de animale ; erau mai mult de o suta cincizeci de camile, din acelea care pentru douasprezece mii mutkali1 de aur merg de la Tembuctu la Tafilet, purtand in spate o greutate de cinci
sute de livre. Toate camilele aveau sub coada un mic sac in care se adunau excrementele lor, singurul combustibil pe care se putea conta in desert.

Aceste camile ale tuaregilor sunt specia cea mai buna; ele se pot lipsi de apa de la trei la sapte zile, iar de mancare, doua zile; iuteala lor este superioara celei a cailor si se supun cu inteligenta poruncilor khabirului calauza caravanei. Sunt cunoscute in tinut sub
numele de mehari.

in vreme ce doctorul dadea aceste lamuriri, tovarasii priveau multimea de barbati, femei si copii, care inaintau anevoie prin nisipul miscator, tinut in loc numai de cateva maracinisuri, de ierburi ofilite si tufisuri saracacioase.

Joe il intreba pe doctor cum de izbuteau arabii sa se orienteze prin desert si sa dea de cursurile de apa raspandite pe imensa lui intindere.

- Arabii, raspunse Fergusson, sunt inzestrati cu un deosebit simt de orientare ; acolo unde un european se rataceste, ei merg cu cea mai mare siguranta ; o piatra, oricat de mica, un tufis, un manunchi de iarba le ajunge pentru a-si gasi drumul. Noaptea se orienteaza dupa steaua polara. Nu fac mai mult de doua mile pe ora, iar in timpul caldurilor mari de la amiaza se odihnesc. Asa ca iti dai seama cat le trebuie ca sa strabata Sahara, care e un desert de peste noua sute de mile.

intre timp, Victoria disparu din fata privirilor mirate ale arabilor, care, desigur, ii invidiau viteza.

Spre seara, balonul trecea la 2-20' longitudine, iar in timpul noptii mai depasi un grad.

Luni, vremea se schimba cu desavanire; incepu sa cada o ploaie torentiala, incat era nevoie de mari eforturi pentru a rezista potopului si a face fata cresterii in greutate pe care el o pricinuia balonului si nacelei.

Neintreruptul torent lamurea existenta baltilor care impanzeau tinutul. Aici se ivi din nou vegetatia de mimoze si tamarini.

Era regiunea Sonray, cu sate ale caror case aveau acoperisuri asemanatoare unor caciuli, o regiune putin muntoasa, cu cateva coline brazdate de rape, pline de apa, peste care treceau in zbor sitarii si bibilicile. Ici-colo, un torent puternic taia drumurile; indigenii il traversau, agatandu-se de cate o liana intinsa intre arbori. Padurile se transformau in jungle, in care foiau aligatorii, hipopotamii si rinocerii.

- in curand vom vedea Nigerul, spuse doctorul. in apropierea fluviilor mari, tinutul se transforma. Fluviile acestea pot fi inchipuite ca niste drumuri miscatoare care au adus cu ele mai intai vegetatia, iar mai tarziu vor aduce civilizatia. Nigerul a facut sa se ridice de-a lungul cursului lui, pe o distanta de doua mii cinci sute de mile, cele mai importante orase ale Africii.




- Asta-mi aminteste de un mare admirator al Providentei, care ii aducea laude pentru grija de a fi facut ca marile orase sa fie strabatute de fluvii.

La ora pranzului, Victoria trecea pe deasupra localitatii Gao, un targusor compus din colibe saracacioase, care, in trecut, fusese o mare capitala.

- Pe aci a trecut Barth Nigerul, cand s-a inapoiat din Tembuctu, spuse doctorul. Acesta e vestitul fluviu al antichitatii, rivalul Nilului; superstitia pagana ii atribuie o origine divina. Ca si Nilul, a atras atentia geografilor din toate timpurile ; explorarea lui, ca si aceea a Nilului, a cerut sacrificiul multor vieti omenesti.

Aici cursul Nigerului avea o mare largime ; apele sale se rostogoleau involburate spre sud, dar calatorii nostri, purtati de vant, abia putura sa-i vada ciudatele serpuiri.

- Sa va mai povestesc ceva despre fluviul acesta, de care ne-am si indepartat, spuse Fergusson. Sub numele de Dhiuleba, Mayo, Egghirreu, Quorra si altele, el strabate cateva tari - si in lungime ar putea rivaliza cu Nilul. Toate numirile acestea nu inseamna altceva decat fluviul in limba tinuturilor pe care le strabate.

- Doctorul Barth a urmat acest drum ? intreba Kennedy.

- Nu, Dick. Parasind Lacul Ciad, Barth a trecut prin orasele principale din Bornu si a taiat calea Nigerului la Say, la 4° deasupra lui Gao, apoi a patruns pana in inima tinuturilor neexplorate, pe care Nigerul le inchide in cotul ce-l formeaza acolo. Dupa opt luni de sfortari obositoare a ajuns la Tembuctu, drum pe care noi il vom face in numai trei zile, daca mai tine vantul acesta puternic.

- S-au descoperit izvoarele Nigerului ? intreba Joe.

- De multa vreme, raspunse doctorul. Dorinta, de a cunoaste Nigerul si afluentii sai a atras multi exploratori si as putea sa vi-i numesc pe cei mai insemnati dintre ei: intre 1749 si 1758, Adamson a cercetat fluviul si a vizitat Gorea ; intre 1785 si 1788, Golberry si Geoffroy au strabatut deserturile Senegambiei si au ajuns in tara maurilor, care ii asasinasera pe Saugnier, Brisson, Adam, Riley, Cochelet si pe atati alti nefericiti. Urmeaza celebrul Mungo-Park, prietenul lui Walter Scott, scotian ca si el. Trimis de
Societatea africana din Londra in anul 1795, a ajuns la Bambarra, a vazut Nigerul, a patruns in interior cinci sute de mile ; in tovarasia unui negustor de sclavi a cercetat tarmul Gambiei si s-a intors in Anglia in 1797. A plecat din nou, la 30 ianuarie 1805, insotit de cumnatul lui Anderson, de desenatorul Scott, si de un grup de muncitori. Au ajuns la Gorea, unde s-au alaturat unui detasament de treizeci si cinci de soldati si au revazut Nigerul la 19 august. Din cauza oboselii, a lipsurilor, a tinutului nesanatos, din patruzeci de europeni nu au mai ramas in viata decat unsprezece. La 16 noiembrie, sotia lui Mungo-Park a primit ultimele scrisori de la el, iar peste un an s-a aflat de la un negustor din tinutul acela, care ajunsese la Bussa pe Niger, la 23 decembrie, ca barca nenorocitului calator se rasturnase in cataractele fluviului iar el fusese macelarit
de indigeni.

- Groaznicul lui sfarsit nu i-a oprit din drum pe ceilalti exploratori ?




- Dimpotriva, Dick, pentru ca pe langa misiunea de a cerceta fluviul o mai aveau si pe aceea de a gasi insemnarile exploratorului, in 1816, s-a organizat la Londra o expeditie, la care a participat si maiorul Gray. Expeditia a ajuns la Senegal, a patruns pare-se pana la Fouta-Djallon, a vizitat populatia fulaha si s-a intors in Anglia, fara alt rezultat. in 1822, maiorul Laing a explorat toata partea occidentala a Africii, invecinata cu posesiunile engleze, si a ajuns cel dintai la izvoarele Nigerului. Dupa documentele sale,
izvorul acestui fluviu imens nu este mai lat de doua picioare.

- Se poate sari usor peste el, spuse Joe.

- Ei, ei, usor! raspunse doctorul. Numai ca, daca tii seama de traditie, nu-i chiar asa. Cel ce incearca sa sara peste acest izvor este inghitit numaidecat de ape; cel ce vrea sa ia apa din el se simte indepartat de-o mana invizibila.

- imi dati voie sa nu cred nimic din toate astea? intreba Joe.

- Sigur. Dupa cinci ani, maiorul Laing a pornit sa strabata Sahara si a ajuns pana la Tembuctu, unde, la cateva mile mai sus, a murit sugrumat de catre Ulad Shiman, care voia sa-l oblige sa treaca la credinta musulmana.

- inca o victima ! spuse vanatorul.

- Atunci, un tanar curajos a intreprins explorarea cu mijloacele sale proprii, foarte reduse, si a izbutit sa duca la capat cea mai indrazneata calatorie a timpurilor noastre : vorbesc despre francezul Rene Caillie. Dupa felurite incercari facute in 1819 si in 1824, a
plecat din nou, la 19 aprilie 1827, din Rio-Nunez ; la 3 august, a ajuns la Tim, sfarsit de oboseala, bolnav si atat de slabit, incat nu si-a putut continua calatoria decat dupa sase luni, in ianuarie 1828, cand s-a alaturat unei caravane. imbracat cu un costum oriental, a ajuns la Niger la 10 martie, a patruns pana in orasul Jenne, de unde s-a imbarcat pe un mic vas si a coborat pe fluviu pana la Tembuctu, unde a ajuns la 30 aprilie. Un alt francez, imbert, in 1670, si un englez, Robert Adams, in 1810, au vazut si ei acest oras ciudat, dar Renne Caillie a fost primul european care a adus date exacte. La
4 mai, el a parasit orasul ; la 9 mai, a recunoscut locul unde fusese asasinat maiorul Laing; la 19, a ajuns la El-Arauan si a parasit acest oras comercial, pentru a strabate, infruntand mii de primejdii, tinuturile intinse dintre Sudan si regiunile Africii septentrionale. In sfarsit, a intrat in Tanger si, la 28 septembrie, s-a imbarcat pentru
Toulon. Astfel a traversat Africa de la est spre nord, in nouasprezece luni, cu toate cele o suta optzeci de zile de boala.

- Un calator foarte indraznet ! spuse vanatorul. Si ce s-a mai intamplat pe urma cu el ?

- Din cauza sfortarilor facute, a murit la treizeci si noua de ani. Un englez a facut si el aceeasi incercare, fara sa izbuteasca. E vorba de capitanul Capperton, tovarasul lui Denham. in 1829, el a patruns in Africa pe coasta de vest in golful Benin, pe urmele lui
Mungo-Park si ale lui Laing, si a regasit in Bussa documentele privitoare la moartea lui Mungo-Park. A ajuns la Sackatou, unde a cazut prizonier, si si-a dat sfarsitul in bratele credinciosului sau ajutor, Richard Lander.

- Dar ce s-a intamplat cu Lander ? intreba Joe, foarte curios.

- A izbutit sa ajunga pana la coasta si sa se inapoieze la Londra, aducand hartiile capitanului si darea de seama exacta asupra calatoriei lui. Si-a oferit apoi serviciile sale guvernului, pentru a completa cercetarile asupra Nigerului. L-a luat cu el pe fratele sau, John, al doilea copil al unor oameni modesti din Cornouailles si amandoi, de la 1829 la 1831, au coborat cursul fluviului de la Bussa pana la varsare, descriind drumul, oras cu oras, mila cu mila.

- Asadar, cei doi frati au avut o soarta mai buna decat ceilalti ? intreba Kennedy.

- Da, cel putin in cursul acestei explorari; fiindca, in 1833, Richard a intreprins a treia calatorie pe Niger si a pierit, lovit de un glont ratacit, aproape de varsarea fluviului. Vedeti, deci, prieteni, ca tinutul pe care-l strabatem noi a fost martorul faptelor unor nobili calatori, care n-au avut ca rasplata decat moartea.




Cinci saptamani in balon - Capitolul 1
Cinci saptamani in balon - Capitolul 2
Cinci saptamani in balon - Capitolul 3
Cinci saptamani in balon - Capitolul 4
Cinci saptamani in balon - Capitolul 5
Cinci saptamani in balon - Capitolul 6
Cinci saptamani in balon - Capitolul 7
Cinci saptamani in balon - Capitolul 8
Cinci saptamani in balon - Capitolul 9
Cinci saptamani in balon - Capitolul 10
Cinci saptamani in balon - Capitolul 11
Cinci saptamani in balon - Capitolul 12
Cinci saptamani in balon - Capitolul 13
Cinci saptamani in balon - Capitolul 14
Cinci saptamani in balon - Capitolul 15
Cinci saptamani in balon - Capitolul 16
Cinci saptamani in balon - Capitolul 17
Cinci saptamani in balon - Capitolul 18
Cinci saptamani in balon - Capitolul 19
Cinci saptamani in balon - Capitolul 20
Cinci saptamani in balon - Capitolul 21
Cinci saptamani in balon - Capitolul 22
Cinci saptamani in balon - Capitolul 23
Cinci saptamani in balon - Capitolul 24
Cinci saptamani in balon - Capitolul 25
Cinci saptamani in balon - Capitolul 26
Cinci saptamani in balon - Capitolul 27
Cinci saptamani in balon - Capitolul 28
Cinci saptamani in balon - Capitolul 29
Cinci saptamani in balon - Capitolul 30
Cinci saptamani in balon - Capitolul 31
Cinci saptamani in balon - Capitolul 32
Cinci saptamani in balon - Capitolul 33
Cinci saptamani in balon - Capitolul 34
Cinci saptamani in balon - Capitolul 35
Cinci saptamani in balon - Capitolul 36
Cinci saptamani in balon - Capitolul 37
Cinci saptamani in balon - Capitolul 38
Cinci saptamani in balon - Capitolul 39
Cinci saptamani in balon - Capitolul 40
Cinci saptamani in balon - Capitolul 41
Cinci saptamani in balon - Capitolul 42
Cinci saptamani in balon - Capitolul 43
Cinci saptamani in balon - Capitolul 44


Aceasta pagina a fost accesata de 2151 ori.