Cinci saptamani in balon - Capitolul 37

de Jules Verne

In timpul noptii, vantul se potoli si Victoria ramase linistita in varful unui sicomor. Doctoral si Kennedy facura de paza cu randul si Joe se bucura de un somn odihnitor, timp de douazeci si patru de ore.

- Iata leacul care-i trebuia, spuse Fergusson. Natura se insarcineaza cu vindecarea lui.

Spre ziua, vantul se inteti din nou, dar era schimbator, batea cand spre nord, cand spre sud. in cele din urma, Victoria fu impinsa spre vest.

Doctorul, cu harta in mana, recunoscu tinutul Damergu, un teren valurit, fertil, cu coline facute din trestie impletita cu crengi de asclepia ; in campiile cultivate, claile de grane erau asezate pe cate o schela, spre a le feri de invazia soarecilor si a termitelor.

Peste putin timp, calatorii ajunsera deasupra orasului Zinder, usor de recunoscut dupa marea sa piata de executii. In mijlocul ei se ridica arborele mortii, la picioarele caruia vegheaza un calau ; oricine trece pe sub umbra copacului e spanzurat indata.

Consultandu-si busola, Kennedy spuse :

- Ne indreptam iarasi spre nord.

- Ce importanta are ? Daca ajungem la Tembuctu, nu avem de ce sa ne plangem. Niciodata nu s-a intreprins o calatorie mai frumoasa si in conditii mai bune.

- Nici cu o sanatate mai buna ! raspunse Joe, aratandu-si
fata vesela printre perdelele cortului.

- Iata-l si pe bunul nostru prieten, pe salvatorul nostru! striga vanatorul. Cum te simti?



- Absolut normal, absolut normal, domnule Kennedy. Niciodata nu m-am simtit mai bine. Nimic n-ar putea inviora mai mult un om, decat o scurta calatorie de placere, urmata de o baie in Lacul Ciad. Nu este asa, domnule doctor ?

- Prietene ! raspunse Fergusson, strangandu-i mana. Cate griji ne-ai pricinuit!

- Dar credeti ca eu am fost linistit gandindu-ma la soarta dumneavoastra ? Va puteti lauda ca mi-ati pricinuit o frica grozava.

- Nu ne vom intelege niciodata, Joe, daca iei lucrurile asa!

- Vad ca nici dupa ce a cazut din inaltimi nu s-a prea schimbat, adauga Kennedy.

- Devotamentul tau a fost sublim, baiatule, si ne-a salvat, caci altfel Victoria ar fi cazut in lac si nimeni n-ar fi putut s-o scoata de acolo.

- Daca devotamentul meu, cum va place sa numiti caderea mea, v-a salvat pe dumneavoastra, oare nu m-a salvat si pe mine? Fiindca iata-ne pe toti trei impreuna si sanatosi! Deci nu avem sa ne reprosam nimic in tot ce s-a intamplat.

- Nu te poti intelege cu baiatul asta ! spuse vanatorul.

- Cel mai bun mijloc sa ne intelegem este sa nu mai vorbim despre ce a fost, glasui Joe. Ce s-a intamplat, s-a intamplat! Bun sau rau, nu se mai poate indrepta.

- incapatanatule ! spuse razand doctorul. Cel putin, vrei sa ne povestesti peripetiile tale ?

- Daca tineti neaparat, va voi povesti, dar mai intai sa pregatim gasca asta, caci vad ca domnul Dick nu si-a pierdut timpul degeaba.

- Bine, Joe.

- in cazul acesta, vom vedea cum suporta stomacul europenilor un vanat din Africa.

Gasca fu fripta la flacara arzatorului si devorata indata. Joe inghiti o buna parte din ea, ca unul care nu mancase de cateva zile.

Dupa ceai si groguri, povesti prietenilor aventurile. Vorbea cu oarecare emotie, infatisand intamplarile cu filozofia sa obisnuita. Doctorul nu se putu opri de a nu-i strange mana de cateva ori, cand vazu ca vrednicul baiat fusese preocupat mai mult de salvarea lor decat de a sa. In ce privea scufundarea insulei Biddiomah, ii explica lui Joe ca fenomenul se repeta foarte des pe Lacul Ciad.

Continuandu-si povestirea, Joe ajunse la clipa in care, prins in mocirla, scosese un ultim strigat de disperare.

- Ma credeam pierdut, urma el, si gandurile mele se indreptau spre dumneavoastra. Am inceput sa ma zbat, cum nici nu va pot spune. Eram hotarat sa nu ma las inghitit. Iara lupta. Cand, deodata, ce vad ? La doi pasi de mine, un capat de franghie de curand taiata. Am facut un ultim efort si, cu chiu cu vai, am izbutit sa ma apuc de ea. Tragand, am vazut ca rezista. Am tras din nou, cu nadejde si, in sfarsit, iata-ma ajuns pe pamant tare. La capatul franghiei zaresc o ancora. Ah ! daca n-aveti nimic impotriva, am sa numesc ancora asta ancora salvarii. Am recunoscut-o : o ancora a Victoriei. Am inteles ca dumneavoastra ati aterizai acolo. Am urmat directia franghiei care-mi indica locul unde fusese balonul si, dupa noi sfortari, am iesit in sfarsit din mocirla... Dupa ce mi-am refacut puterile, am umblat o parte din noapte fara teama, indepartandu-ma de lac. Am ajuns, in cele din urma, la marginea unei paduri, parca fara capat. Acolo, intr-o ingraditura, pasteau fara grija cativa cai. Sunt momente in viata cand oricine stie sa calareasca, nu e asa? Nu m-am gandit mult si, sarind in spatele unui patruped, iata-ma gonind spre nord. Nu va voi pomeni nici de orasele pe care nu le-am vazut, nici de satele pe care le-am ocolit. Am strabatut campuri insamantate, am sarit peste desisuri, peste garduri, am dat pinteni calului, l-am imboldit, l-am indemnat. in sfarsit, am ajuns la marginea campiilor cultivate. Bun. Desertul ! imi convine : voi vedea mai bine si mai departe inaintea mea. Dadeam tarcoale prin imprejurimi, in speranta ca voi gasi Victoria asteptandu-ma. Dar
nimic ! Dupa trei ore de galop dau, ca un prost, peste o tabara de arabi. Ce vanatoare ! Domnule Kennedy, un vanator nu stie ce este aceea o vanatoare, daca nu a fost vanat el insusi. Si chiar daca ar vrea sa stie, nu-l sfatuiesc sa incerce. Calul meu cadea de oboseala.

Arabii ma inconjurasera ; la un moment dat m-am prabusit, apoi am sarit pe calul unuia din ei - si in clipa aceea v-am vazut. Restul il stiti. Victoria alerga dupa mine si m-ati prins din zbor... Nu aveam dreptate sa ma incred in dumneavoastra ? Domnule Samuel, vedeti cat de simplu a fost totul ? Nimic mai normal pe lume. Sunt gata s-o iau de la capat, daca v-ar fi de fclos ; dealtfel, dupa cum v-am mai spus, nici nu merita sa mai vorbim despre ce-a fost.




- Bunul meu Joe, raspunse doctorul cu emotie, nu ne-am inselat bizuindu-ne pe inteligenta si indemanarea ta!

- Ei, domnule, n-ai decat sa te lasi dus de evenimente si pana la urma o scoti la capat. Cel mai bine este sa iei lucrurile asa cum sunt.

In timpul istorisirii lui Joe, balonul strabatuse repede o mare parte a tinutului. Kennedy le atrase atentia asupra unui grup de colibe care parea ca formeaza un oras.

Doctorul consulta harta si recunoscu targusorul Tagelel din Damergu.

- Regasim drumul urmat de Barth. Aici s-a despartit el de cei doi tovarasi ai sai, Richardson si Overweg. Primul urma sa ia drumul spre Zinder, iar al doilea spre Maradi. Va amintiti ca, dintre acesti trei calatori, Barth este singurul care a revazut Europa.

- Asadar, spuse vanatorul, urmarind pe harta directi;: Victoriei, mergem din nou direct spre nord ?

- Direct, dragul meu Dick !

- Si asta nu te ingrijoreaza ?

- De ce?

- Pentru ca drumul acesta ne duce drept spre Tripoli, pe deasupra unui desert intins.

- Oh, dar nu vom ajunge atat de departe, prieteni; cel putin asa nadajduiesc.

- Unde crezi ca ne vom opri ?

- Bine, Dick, dar nu esti curios sa vizitezi Tembuctu ?

- Tembuctu ?

- Vei fi al cincelea sau al saselea european care a vazut acest oras misterios.

- Sa mergem spre Tembuctu !

- Atunci lasa sa ajungem intai intre al saptesprezecelea si al optsprezecelea grad latitudine, iar acolo o sa cautam un vant favorabil, care sa ne impinga spre vest.

- Bine ! raspunse vanatorul. Dar mai avem mult de mers spre nord ?

- Cel putin o suta cincizeci de mile !

- Culcati-va, domnule, spuse Joe. Culcati-va si dumneavoastra, domnule doctor. Aveti nevoie de odihna, dupa cate am observat.

Vanatorul se intinse sub cort, dar Fergusson, care nu se lasa doborat de oboseala, ramase la postul de observatie.

Peste trei ore, Victoria trecea pe deasupra unui teren acoperit cu pietris, cu siruri de munte de granit, inalti si sterpi. Unele piscuri izolate ajungeau pana la inaltimea de patru mii de picioare. Girafe, antilope si struti alergau cu o sprinteneala uimitoare prin padurile de salcami, mimoze si curmali. Dupa uscaciunea desertului, vegetatia punea stapanire peste tot intinsul. Era tinutul tribului Kailuas, care, ca si periculosii lor vecini, tuaregii, umblau cu fata acoperita cu o bucata de panza.

La orele zece seara, dupa un drum minunat de doua sute cincizeci de mile, Victoria se opri deasupra unui oras important. Lumina lunii ingaduia sa se vada o parte a localitatii, pe jumatate in ruine ; ici-colo, sub o raza de lumina, se zareau moschei. Doctorul lua pozitia stelelor si gasi ca se aflau la latitudinea lui Aghades.

Acest oras, odinioara un infloritor centru comercial, incepuse sa decada inca de pe vremea cind fusese vizitat de Barth.

Profitand de faptul ca nu puteau fi vazuti in intuneric, aruncara ancora la vreo doua sute de mile de oras, intr-un intins lan de mei.

Noaptea se scurse destul de linistita. Pe la ora cinci se lumina de ziua, si, tot atunci, un vant usor impinse balonul spre vest si putin spre sud.

Fergusson se grabi sa foloseasca acest prilej. Victoria se ridica repede si porni, parca purtata pe un manunchi de raze de soare.

 


Cinci saptamani in balon - Capitolul 1
Cinci saptamani in balon - Capitolul 2
Cinci saptamani in balon - Capitolul 3
Cinci saptamani in balon - Capitolul 4
Cinci saptamani in balon - Capitolul 5
Cinci saptamani in balon - Capitolul 6
Cinci saptamani in balon - Capitolul 7
Cinci saptamani in balon - Capitolul 8
Cinci saptamani in balon - Capitolul 9
Cinci saptamani in balon - Capitolul 10
Cinci saptamani in balon - Capitolul 11
Cinci saptamani in balon - Capitolul 12
Cinci saptamani in balon - Capitolul 13
Cinci saptamani in balon - Capitolul 14
Cinci saptamani in balon - Capitolul 15
Cinci saptamani in balon - Capitolul 16
Cinci saptamani in balon - Capitolul 17
Cinci saptamani in balon - Capitolul 18
Cinci saptamani in balon - Capitolul 19
Cinci saptamani in balon - Capitolul 20
Cinci saptamani in balon - Capitolul 21
Cinci saptamani in balon - Capitolul 22
Cinci saptamani in balon - Capitolul 23
Cinci saptamani in balon - Capitolul 24
Cinci saptamani in balon - Capitolul 25
Cinci saptamani in balon - Capitolul 26
Cinci saptamani in balon - Capitolul 27
Cinci saptamani in balon - Capitolul 28
Cinci saptamani in balon - Capitolul 29
Cinci saptamani in balon - Capitolul 30
Cinci saptamani in balon - Capitolul 31
Cinci saptamani in balon - Capitolul 32
Cinci saptamani in balon - Capitolul 33
Cinci saptamani in balon - Capitolul 34
Cinci saptamani in balon - Capitolul 35
Cinci saptamani in balon - Capitolul 36
Cinci saptamani in balon - Capitolul 37
Cinci saptamani in balon - Capitolul 38
Cinci saptamani in balon - Capitolul 39
Cinci saptamani in balon - Capitolul 40
Cinci saptamani in balon - Capitolul 41
Cinci saptamani in balon - Capitolul 42
Cinci saptamani in balon - Capitolul 43
Cinci saptamani in balon - Capitolul 44


Aceasta pagina a fost accesata de 2480 ori.