Cinci saptamani in balon - Capitolul 33

de Jules Verne

A doua zi, la 13 mai, calatorii mai intai cercetara partea coastei unde se aflau. Era un fel de insula ce rasarea dintre mlastini; jur imprejurul ei cresteau trestii de inaltimea copacilor din Europa.
Mlastinile, cu neputinta de trecut, faceau ca pozitia Victoriei sa fie sigura. Trebuia supravegheat numai tarmul lacului. Intinderea imensa de apa se largea spre vest; la orizont nu vedeai nimic, nici maluri, nici insule.

Cei doi prieteni nu indrazneau sa pomeneasca de sarmanul lor tovaras. Kennedy fu primul care impartasi doctorului parerile sale.

- Poate ca Joe nu este pierdut! spuse el. E un baiat indemanatic si un inotator fara pereche. Nu i-a fost greu sa treaca inot de la Frith of Forth la Edinburgh. Il vom revedea; cand si cum, nu stiu nici eu, dar nu trebuie sa neglijam nimic pentru a-i da posibilitatea sa ne regaseasca.

- Dumnezeu sa te auda, Dick, raspunse emotionat doctorul. Vom face tot ce este cu putinta sa ne regasim prietenul. Sa incepem prin a ne orienta ! Dar, inainte de toate, sa eliberam Victoria de anvelopa exterioara care nu ne mai serveste. O sa scapam de o greutate considerabila, de sase sute cincizeci de livre, ceea ce merita oboseala.

Doctorul si Kennedy se pusera pe lucru, dar intampinara greutati mari. Taftaua, rezistenta, trebuia smulsa bucata cu bucata, in fasii inguste, pentru a putea fi scoasa prin ochiurile plasei. Ruptura produsa de ciocurile pasarilor de prada se intindea pe o lungime de cateva picioare.

Operatia tinu vreo patru ore ; constatara ca balonul interior, acum degajat complet, nu suferise deloc. Victoria se micsorase cu o cincime. Diferenta aceasta destul de mare il mira pe Kennedy.

- Nu te ingrijora, Dick. Vom reface echilibrul si, daca Joe va reveni, ne vom relua calatoria impreuna cu el, in mod normal.

- Dupa cate imi aduc aminte, Samuel, in momentul caderii nu eram prea departe de o insula...

- intr-adevar, imi amintesc, dar insula asta, ca toate celelalte ale Lacului Ciad, este desigur locuita de pirati, care au fost fara indoiala martorii catastrofei noastre. Si daca Joe cade in mainile lor, ce i se va intampla? Numai superstitiile lor ar putea sa-l salveze.

- Iti repet, Joe este un om care o scoate totdeauna la capat. Am incredere in dibacia si inteligenta lui.

- Si eu ! Acum, Dick, tu vei vana in imprejurimi, fara sa te indepartezi prea mult. Trebuie sa ne reinnoim neaparat proviziile, care au fost, in cea mai mare parte, aruncate.

- Bine, Samuel, nu voi lipsi mult timp.



Kennedy lua o arma cu doua tevi si isi facu loc prin ierburile inalte, spre un desis destul de apropiat. indata, detunaturi repetate vestira o vanatoare rodnica.

In acest timp, doctorul facu bilantul obiectelor pastrate in nacela si stabili echilibrul celui de al doilea aerostat. Le ramasesera vreo treizeci de livre de pemmican, putin ceai si cafea, un galon si jumatate de rachiu si unul din rezervoarele de apa. Carne uscata nu
mai aveau insa deloc.

Stia ca, prin pierderea hidrogenului din primul balon, puterea de ascensiune se redusese cu aproape noua sute de livre, astfel ca fu nevoit sa se bizuie pe ceea ce ramasese, pentru a restabili echilibrul. Victoria avea acum o capacitate de saizeci si sapte de mii
de picioare cubi si continea treizeci si trei de mii patru sute optzeci de picioare cubi de gaz. Aparatul de dilatatie parea sa fie bun; nici pila, nici serpentina nu erau stricate. Forta de ascensiune a noului balon era deci de trei mii de livre. Adunand greutatea aparatelor, a calatorilor, a proviziei de apa, a nacelei si a accesoriilor ei,
incarcand cinci galoane de apa si o suta de livre de carne proaspata, doctorul ajungea la un total de doua mii opt sute treizeci de livre. Putea deci sa mai puna inca o suta saptezeci de livre de lest, pentru cazurile neprevazute, cand aerostatul s-ar fi gasit in dezechilibru.

Dupa ce lua toate aceste masuri, inlocui greutatea lui Joe cu un supliment de lest. isi petrecu intreaga zi cu aceste treburi si le termina abia la intoarcerea lui Kennedy.

Dick aduse o sumedenie de pasari: rate salbatice, becate, lisite si fluierari, si incepu sa se ingrijeasca de prepararea si afumarea vanatului. Fiecare bucata, infipta intr-o tepusa, fu suspendata deasupra unui foc, facut din lemne verzi. Cand i se paru ca bucatile
de carne sunt destul de bine patrunse de caldura si fum, treaba la care dealtfel se pricepea foarte bine, le depozita in nacela. Ramanea sa intregeasca aprovizionarea a doua zi.

Seara ii gasi pe calatorii nostri in plina activitate.

Cina lor fu alcatuita din pemmican, biscuiti si ceai. Dupa ce le starnise pofta de mancare, oboseala ii imbie la somn. In timpul orelor de veghe, fiecare dintre ei asculta incordat in noapte, parandu-i-se ca-l aude uneori pe Joe strigand. Dar vai, cat de departe era vocea mult dorita !...

Cand se lumina de ziua, doctorul il trezi pe Kennedy.

- M-am gandit mult, spuse el, la ceea ce trebuie facut pentru a-l regasi pe Joe.

- Orice plan ai avea, sunt de acord cu el.

- Mai intai, e foarte important ca Joe sa stie unde suntem...

- Fara indoiala ! Daca si-ar inchipui ca l-am parasit?

- Ne cunoaste prea bine ! Niciodata nu i-ar trece asa ceva prin minte. Dar trebuie sa afle locul unde ne gasim.

- in ce fel ?

- Vom face o ascensiune.

- Dar daca vantul ne duce in alta parte ?




- Din fericire, asta nu se va intampla. Vezi, Dick, briza ne poarta spre lac, lucru care ar fi fost suparator ieri; astazi, insa, ne este folositor. Sfortarile noastre se vor margini la a ne mentine in tot timpul zilei deasupra intinderii de apa. Astfel, Joe ne va vedea acolo unde privirile sale se indreapta fara incetare. Poate va izbuti sa ne arate locul unde este ascuns.

- O va face, daca este singur si liber.

- Chiar daca este prizonier, relua doctorul, ne va vedea si va intelege scopul cercetarilor noastre. Indigenii nu au obiceiul sa-si inchida prizonierii. Insa deoarece trebuie sa prevedem toate cazurile, ce vom face daca nu gasim nici un semn, daca nu a lasat
nici o urma despre trecerea sa?

- Vom incerca sa ne intoarcem spre partea nordica a lacului si, pe cat ne va fi posibil, vom cauta sa fim vazuti. Acolo vom astepta, vom cerceta, vom scotoci tarmurile, la care Joe va incerca, fara indoiala, sa ajunga si nu vom parasi aceste locuri inainte de a fi facut tot ce este cu putinta pentru a-l regasi.

- Sa plecam, glasui vanatorul.

Doctorul isi insemna pozitia exacta a locului pe care il paraseau ; stabili, dupa harta si dupa masuratori, ca se gaseau la nord de Ciad, intre orasul Lari si satul Ingemini, ambele vizitate de maiorul Denham. in vremea asta, Kennedy isi completa provizia de carne proaspata.

Cu toate ca baltile dimprejur purtau urma trecerii rinocerilor, hipopotamilor si lamantinilor, nu avura prilejul sa intalneasca nici unul din aceste enorme animale.

La sapte dimineata, desprinsera cu greutate ancora din copac, treaba pe care Joe ar fi indeplinit-o cu multa pricepere. Gazul se dilata si Victoria ajunse din nou la inaltimea de doua sute de picioare. La inceput, balonul sovai, invartindu-se pe loc. Dar, in sfarsit, luat de un curent repede, inainta deasupra lacului si in curand fu purtat cu o viteza de douazeci de mile pe ora.

Doctorul il manevra necontenit la inaltimi ce variau intre doua sute si cinci sute de picioare. Kennedy tragea mereu focuri de arma.

Deasupra insulelor, calatorii coborara mai jos, fara nici un fel de precautiuni, cercetand cu privirea desisurile, pretutindeni unde vreo umbra sau vreo scobitura de stanca ar fi putut servi de adapost tovarasului lor. Trecura pe aproape de pirogele care strabateau lacul.

La aparitia lor, pescarii din barci se aruncara in apa, cuprinsi de spaima, si fugira inot spre tarm.

- Nu se vede nimic! spuse Kennedy, dupa doua ore de cercetari.

- Sa asteptam si sa nu ne pierdem curajul. Nu putem fi prea departe de locul accidentului.

La ora unsprezece, Victoria strabatuse nouazeci de mile. Apoi intalni un nou curent de aer, care o impinse catre est cam saizeci de mile, sub un unghi aproape drept. Pluti deasupra unei insule mari si foarte populata, pe care doctorul o lua drept Farram,
capitala biddiomahilor. Din fiecare tufis se astepta sa-l vada aparand pe Joe. Daca era liber, ar fi putut ajunge fara intarziere la prietenii sai. Dar daca era prizonier? in jurul lor nu se vedea si nu se misca nimic. Simteau ca-i cuprinde disperarea.

La ora doua, Victoria ajunse in fata orasului Tangalia, situat pe marginea orientala a Lacului Ciad, care era punctul cel mai indepartat atins de Denham in explorarea sa.

Pe doctor il ingrijora directia constanta a vantului. Se vedea purtat spre est, impins spre centrul Africii, catre pustiurile nesfarsite.

- Trebuie neaparat sa ne oprim si sa aterizam, spuse el. Trebuie sa ne intoarcem deasupra lacului, mai ales pentru Joe; de aceea este necesar sa incercam a gasi un curent contrar.

Mai mult de o ora cerceta diferite zone. Victoria se indrepta spre maluri, dar, din fericire, la o mie de picioare, un vant foarte puternic o purta spre nord-vest.



Era cu neputinta ca Joe sa fi fost retinut pe una din insulele lacului: ar fi gasit, desigur, un mijloc prin care sa-si manifeste prezenta. Poate ca il tarasera spre tarm. Acestea erau gandurile doctorului, cand revazu tarmul nordic al Lacului Ciad. Iar gandul ca
Joe s-ar fi putut ineca era de neconceput. O idee groaznica trecu totusi prin mintea lui Fergusson si a lui Kennedy: in aceste tinuturi erau numerosi caimani. Nici unul, nici altul nu avu curajul sa-si marturiseasca teama, insa ideea ii urmarea intr-atat, incat, la un moment dat, doctorul spuse fara ocol:

- Crocodilii nu traiesc decat pe malurile insulelor sau ale lacului; desigur ca Joe a avut indemanarea sa-i ocoleasca. Dealtfel, sunt putin periculosi; africanii se scalda fara sa se teama ce atacurile lor.

Kennedy nu raspunse; prefera sa taca decat sa vorbeasca despre aceasta posibilitate groaznica.

La ora cinci seara, doctorul semnala orasul Lari. Locuitorii munceau la culesul bumbacului, in fata colibelor impletite din trestie, in mijlocul ograzilor curate si ingrijit intretinute. Orasul - o ingramadire de aproape cincizeci de colibe - se afla intr-o mica depresiune a terenului, o vale cuprinsa intre munti nu prea inalti.

Violenta vantului purta aerostatul mai departe decat i-ar fi convenit doctorului. Dar pentru a doua oara izbuti sa-si schimbe directia si ajunse exact la punctul de plecare, deasupra insulei unde petrecuse noaptea precedenta. Ancora, in loc sa se fixeze de crengile unui arbore, se prinse intr-un ghem de trestii, foarte rezistent, amestecat cu malul cleios al baltii. in conditiunile acestea, doctorului ii era foarte greu sa stapaneasca aerostatul, dar, odata cu caderea noptii, vantul se domoli. Cei doi prieteni vegheara impreuna, stapaniti de neliniste.




Cinci saptamani in balon - Capitolul 1
Cinci saptamani in balon - Capitolul 2
Cinci saptamani in balon - Capitolul 3
Cinci saptamani in balon - Capitolul 4
Cinci saptamani in balon - Capitolul 5
Cinci saptamani in balon - Capitolul 6
Cinci saptamani in balon - Capitolul 7
Cinci saptamani in balon - Capitolul 8
Cinci saptamani in balon - Capitolul 9
Cinci saptamani in balon - Capitolul 10
Cinci saptamani in balon - Capitolul 11
Cinci saptamani in balon - Capitolul 12
Cinci saptamani in balon - Capitolul 13
Cinci saptamani in balon - Capitolul 14
Cinci saptamani in balon - Capitolul 15
Cinci saptamani in balon - Capitolul 16
Cinci saptamani in balon - Capitolul 17
Cinci saptamani in balon - Capitolul 18
Cinci saptamani in balon - Capitolul 19
Cinci saptamani in balon - Capitolul 20
Cinci saptamani in balon - Capitolul 21
Cinci saptamani in balon - Capitolul 22
Cinci saptamani in balon - Capitolul 23
Cinci saptamani in balon - Capitolul 24
Cinci saptamani in balon - Capitolul 25
Cinci saptamani in balon - Capitolul 26
Cinci saptamani in balon - Capitolul 27
Cinci saptamani in balon - Capitolul 28
Cinci saptamani in balon - Capitolul 29
Cinci saptamani in balon - Capitolul 30
Cinci saptamani in balon - Capitolul 31
Cinci saptamani in balon - Capitolul 32
Cinci saptamani in balon - Capitolul 33
Cinci saptamani in balon - Capitolul 34
Cinci saptamani in balon - Capitolul 35
Cinci saptamani in balon - Capitolul 36
Cinci saptamani in balon - Capitolul 37
Cinci saptamani in balon - Capitolul 38
Cinci saptamani in balon - Capitolul 39
Cinci saptamani in balon - Capitolul 40
Cinci saptamani in balon - Capitolul 41
Cinci saptamani in balon - Capitolul 42
Cinci saptamani in balon - Capitolul 43
Cinci saptamani in balon - Capitolul 44


Aceasta pagina a fost accesata de 2091 ori.