Cinci saptamani in balon - Capitolul 25
de Jules Verne
Capitolul 25
Putina filozofie. Un nor la orizont. In mijlocul Cetii. Balonul neasteptat. Semnalele. O privire exacta asupra Victoriei. Palmieri. Urmele unei caravane. Un put in mijlocul desertului
A doua zi, aceeasi seninatate a cerului, aceeasi imobilitate a aerului.
Victoria se ridica pana la o inaltime de cinci sute de picioare, dar foarte putin se misca spre vest.
- Suntem in plin desert! spuse doctorul. Priviti ce imensitate de nisip. Ce spectacol ciudat ! Ce ciudata creatie a naturii ! De ce colo o vegetatie abundenta, iar aici aceasta uscaciune, la aceeasi latitudine, sub aceleasi raze ale soarelui?
- Intrebarea, dragul meu Samuel, ma ingrijoreaza putin, raspunse Kennedy; cauza ma preocupa in mai mica masura decat faptul. Situatia, asa cum se prezinta, iata ce are insemnatate acum.
- Trebuie sa filozofam putin, dragul meu Dick. Ce ne poate strica ?
- Sa filozofam, as vrea si eu ; avem timp, fiindca abia ne miscam. Vantului ii este teama sa sufle: doarme.
- Asta nu va dura mult, spuse Joe. Mi se pare ca zaresc cativa nori spre vest.
- Joe are dreptate, raspunse doctorul.
- Bine ! facu Kennedy. Deci credeti ca ne vom bucura de norul asta, ca ne va aduce o ploaie buna si un vant bun, care sa ne racoreasca fetele ?
- Vom vedea, Dick, vom vedea.
- Azi e vineri si mie nu-mi plac vinerile.
- Ei bine, sper ca presupunerile tale vor fi rasturnate chiar azi.
- O doresc si eu ! Uf, facu el, stergandu-si fata, caldura este un lucru bun, mai ales iarna, dar vara nu trebuie sa abuzam de ea!
- Crezi ca arsita soarelui i-ar putea face vreun rau balonului nostru ? il intreba Kennedy pe doctor.
- Nu, captuseala de gutaperca a taftalei suporta temperaturi si mai ridicate. Aceea la care am supus-o in interior, cu ajutorul serpentinei, a fost cateodata de 15°8' si se pare ca invelisul nu a suferit.
- Un nor ! Un nor adevarat! striga in acel moment Joe, a carui vedere patrunzatoare se lua la intrecere cu toate lunetele.
Intr-adevar, nori desi, acum vizibili, se ridicau incet deasupra orizontului. Pareau adanci, alcatuiti dintr-o ingramadire de nori mici, care pastrau invariabil forma lor initiala, de unde doctorul trase concluzia ca in masa lor nu sufla nici un curent de aer.
Aceasta masa compacta de nori aparuse catre ora opt dimineata si abia la unsprezece acoperi soarele, facandu-l sa dispara cu totul indaratul perdelei lor groase ; in aceeasi clipa, partea lor inferioara se ridica deasupra orizontului, care straluci in plina lumina.
- Este un nor izolat, spuse doctorul. Nu trebuie sa ne bizuim prea mult pe el. Priveste, Dick, are aceeasi forma ca azi-dimineata.
- Intr-adevar, Samuel, nu ne aduce nici ploaie, nici vant, cel putin noua.
- E de asteptat, caci se mentine la o mare inaltime.
- Dar, Samuel, ce-ar fi daca am cauta sa ajungem noi la acest nor, care nu vrea sa se sparga deasupra noastra?
- Imi inchipui ca asta nu ne va folosi prea mult, spuse doctorul. Va fi o risipa de gaz si, in consecinta, si una considerabila de apa. Dar, in situatia noastra, nu trebuie sa neglijam nimic; vom urca.
Doctorul mari flacara arzatorului; in spiralele serpentinei se dezvolta o caldura violenta si curand, sub actiunea hidrogenului dilatat, balonul se ridica. La aproape o mie cinci sute de picioare de pamant intalnira masa opaca a norului, si, mentinandu-se la aceasta
inaltime, balonul intra intr-o ceata deasa, fara sa dea peste cea mai mica adiere de vant; ceata parea lipsita de umiditate, incat obiectele care intrau in contact cu ea ramaneau aproape uscate.
Norii izbutira sa dea aerostatului o mica miscare de inaintare abia simtita, si nimic mai mult. Doctorul constatase cu tristete rezultatul mediocru obtinut prin manevra sa, cand, deodata, il auzi pe Joe strigand cu o vie surpriza :
- Ei, asta-i acum !
- Ce este, Joe ?
- Domnule doctor, domnule Kennedy, uitati-va ce ciudat!
- Ce este ?
- Nu suntem singuri aici ! Sa stiti ca ni s-a furat inventia.
- A innebunit ? intreba Kennedy.
Joe inmarmurise de uimire.
Oare soarele sa fi zapacit capul acestui sarman baiat? se intreba doctorul.
- Ai putea sa-mi spui... dadu sa-l intrebe.
- Dar priviti, domnule ! spuse Joe, aratand un punct in spatiu.
- Da, da ! striga si Kennedy la randul sau. E de necrezut! Samuel, Samuel, priveste !
- Vad, raspunse linistit doctorul.
- Un alt balon, alti calatori ca si noi.
Intr-adevar, la vreo doua sute de picioare, un aerostat cu nacela si calatorii sai plutea in aer, urmand exact acelasi drum ca Victoria.
- Ei bine, spuse doctorul, nu ne ramane decat sa le facem semn. Ridica pavilionul, Kennedy !
Se parea ca pasagerii celuilalt aerostat avusesera acelasi gand, odata cu ei, caci acelasi drapel repeta acelasi salut cu aceleasi gesturi.
- Ce inseamna asta? intreba vanatorul.
- Parc-ar fi maimute, spuse Joe; isi bat joc de noi.
- Ceea ce inseamna, raspunse Fergusson, razand, ca esti tu insuti, dragul meu Dick, acela care face semnalul; ceea ce inseamna ca suntem noi insine, in cea de a doua nacela. Balonul
acela nu este altceva decat Victoria noastra.
- Cu tot respectul pe care vi-l port, spuse Joe, nu ma puteti face sa cred niciodata asa ceva !
- Urca-te pe marginea nacelei, Joe. Misca bratele si vei vedea.
Joe asculta si-si vazu miscarile reproduse exact si in aceeasi clipa.
- Nu este decat efectul unui miraj, spuse doctorul, nimic altceva ; un simplu fenomen optic. I se datoreste rarefierii inegale a straturilor de aer; asta e totul.
- Este minunat ! repeta Joe, caruia nu-l mai ajungea timpul sa inmulteasca experienta, prin miscarea bratelor sale.
- Ce spectacol ciudat! relua Kennedy. E o placere s-o vezi pe mandra noastra Victoria. Stiti ca are un aspect frumos si o tinuta maiestuoasa?
- Dumneavoastra ati explicat bine chestiunea, in felul dumneavoastra, raspunse Joe, dar ramane, totusi, un fenomen ciudat.
Curand insa, imaginea se sterse cu incetul, norii se ridicara la o mai mare inaltime si parasira Victoria care nu incerca sa-i mai urmeze. Dupa o ora disparura in inaltul cerului.
Vantul parea sa slabeasca si mai mult. Doctorul, disperat, se apropie de pamant.
Pe la orele patru, Joc semnala un mic relief pe imensul platou de nisip si putu curand sa afirme ca la o distanta nu prea mare se inaltau doi palmieri.
- Palmieri! tacu Fergusson. Atunci exista precis aici o fantana, un put!
Si lua o luneta, pentru a se asigura ca Joe nu se inselase.
- In sfarsit! Apa ! Apa ! exclama el. Suntem salvati, caci, oricat de putin inaintam, inaintam totusi, si pana la urma vom ajunge.
- Ei bine, domnule, spuse Joe, daca pana atunci am bea din apa pe care o avem? Aerul este intr-adevar inabusitor.
- Sa bem, baiatule !
Nici unul dintre ei nu se lasa rugat. Se consuma aproape un litru de apa, ceea ce reduse provizia la numai trei litri si jumatate.
- Ah, cum te intareste! spuse Joe. Cat e de buna apa! Niciodata berea de Perkins nu mi-a facut atata placere.
- Astea sunt avantajele lipsurilor, raspunse doctorul.
- Oricum, slabe avantaje, observa vanatorul.
La ora sase, Victoria plana deasupra palmierilor. Erau arbori subtiri, plapanzi, secati de seva, doua spectre de arbori, fara frunze, mai mult uscati decat verzi. Fergusson ii privi inspaimantat.
La radacina lor se distingeau pietrele pe jumatate roase ale unui put. Dar aceste pietre, sfaramate pulbere de fierbinteala soarelui, pareau ca nu formeaza altceva decat niste gramezi de praf uniform. Nici urma de umiditate. Lui Samuel i se stranse inima si era gata sa le impartaseasca tovarasilor sai teama care-l cuprinsese, cand exclamatiile acestora ii atrasera atentia.
Cat vedeai cu ochii, spre vest, se intindea un lung sir de oseminte albite, iar fantana era inconjurata de schelete faramate. O caravana ajunsese pana aici, marcandu-si trecerea cu acest morman de oseminte. Cei mai slabi cazusera unul cate unul in nisip; cei mai tari, ajunsi pana la acest izvor mult dorit, isi gasisera o moarte oribila chiar la marginea lui.
Calatorii se privira palind.
- Sa nu coboram, spuse Kennedy, sa fugim de acest spectacol ingrozitor ! Nu vom gasi acolo nici o picatura de apa.
- Nu, Dick, trebuie sa incercam. Mai bine sa petrecem noaptea aici, decat altundeva. Vom cerceta putul pana la fund. Odata a fost aici un izvor, poate a mai ramas ceva din el.
Victoria ateriza. Joe si Kennedy pusera in nacela o greutate de nisip egala cu a lor si coborara. Alergara apoi spre put si patrunsera inauntru pe o scara aproape distrusa. Izvorul parea sa fi secat de multi ani. Sapara intr-un nisip sec si faramicios, cel mai arid nisip. Nu era nici urma de umezeala.
Doctorul ii vazu venind la suprafata, transpirati, franti, acoperiti cu un praf fin, abatuti, descurajati, disperati.
Intelese zadarnicia cercetarilor lor, fapt la care dealtfel se asteptase, si nu spuse nimic. Isi dadea seama ca, din acel moment, va trebui sa aiba curaj si energie pentru trei. Joe ducea resturile unui burduf zbarcit, pe care il arunca manios in mijlocul osemintelor imprastiate pe pamant.
In timpul cinei, calatorii nu scoasera nici un cuvant: mancau in sila.
Si totusi nu suferisera inca de chinurile setei. Deznadejdea lor privea mai mult viitorul.
Cinci saptamani in balon - Capitolul 1
Cinci saptamani in balon - Capitolul 2
Cinci saptamani in balon - Capitolul 3
Cinci saptamani in balon - Capitolul 4
Cinci saptamani in balon - Capitolul 5
Cinci saptamani in balon - Capitolul 6
Cinci saptamani in balon - Capitolul 7
Cinci saptamani in balon - Capitolul 8
Cinci saptamani in balon - Capitolul 9
Cinci saptamani in balon - Capitolul 10
Cinci saptamani in balon - Capitolul 11
Cinci saptamani in balon - Capitolul 12
Cinci saptamani in balon - Capitolul 13
Cinci saptamani in balon - Capitolul 14
Cinci saptamani in balon - Capitolul 15
Cinci saptamani in balon - Capitolul 16
Cinci saptamani in balon - Capitolul 17
Cinci saptamani in balon - Capitolul 18
Cinci saptamani in balon - Capitolul 19
Cinci saptamani in balon - Capitolul 20
Cinci saptamani in balon - Capitolul 21
Cinci saptamani in balon - Capitolul 22
Cinci saptamani in balon - Capitolul 23
Cinci saptamani in balon - Capitolul 24
Cinci saptamani in balon - Capitolul 25
Cinci saptamani in balon - Capitolul 26
Cinci saptamani in balon - Capitolul 27
Cinci saptamani in balon - Capitolul 28
Cinci saptamani in balon - Capitolul 29
Cinci saptamani in balon - Capitolul 30
Cinci saptamani in balon - Capitolul 31
Cinci saptamani in balon - Capitolul 32
Cinci saptamani in balon - Capitolul 33
Cinci saptamani in balon - Capitolul 34
Cinci saptamani in balon - Capitolul 35
Cinci saptamani in balon - Capitolul 36
Cinci saptamani in balon - Capitolul 37
Cinci saptamani in balon - Capitolul 38
Cinci saptamani in balon - Capitolul 39
Cinci saptamani in balon - Capitolul 40
Cinci saptamani in balon - Capitolul 41
Cinci saptamani in balon - Capitolul 42
Cinci saptamani in balon - Capitolul 43
Cinci saptamani in balon - Capitolul 44
Aceasta pagina a fost accesata de 2169 ori.
