Cinci saptamani in balon - Capitolul 18

de Jules Verne

A doua zi, la ora cinci dimineata, se incepura pregatirile de plecare. Joe sparse coltii elefantului cu ajutorul toporului, pe care, din fericire, il gasise.

Din nou libera, Victoria ii purta pe calatori spre nord-est cu o viteza de optsprezece mile.

Doctorul isi precizase cu luare-aminte pozitia, in seara precedenta, orientandu-se dupa stele. Se aflau la 2°40' latitudine sub Ecuator, adica la vreo suta saizeci de mile geografice.

Trecura pe deasupra a numeroase sate, fara sa se preocupe de strigatele, provocate de aparitia Victoriei. Fergusson isi insemna conformatia locurilor, in linii sumare. Trecu peste povarnisurile Rubemhe, aproape tot atat de rapoase ca si varfurile Usagara, si intalni mai tarziu, la Tenga, primele inaltimi ale lanturilor muntoase Karagua, care, dupa parerea lui, porneau cu siguranta din Muntii Lunii. Vechea legenda, care facea din acesti munti leaganul Nilului, se apropia de adevar, deoarece ei se marginesc cu lacul Ukereue,
izvorul presupus al apelor marelui fluviu.

Ajuns la Kafuro, o mare asezare a negustorilor din tinut, zari in sfarsit, in departare, lacul atat de cautat, pe care capitanul Speke il intrezarise la 3 august 1858.

Samuel Fergusson era emotionat. Se apropia de unul din punctele importante ale explorarii sale. Cu luneta la ochi, nu pierdu nici un colt din tinutul misterios, pe care privirea sa il descoperea treptat.

Sub ei se vedea solul, in general sterp. Abia daca se iveau cateva rape cultivate. Mai departe, terenul presarat cu conuri de inaltime mijlocie devenea plat in apropierea lacului. Lanurile de orz inlocuiau pe cele de orez. Aci crestea planta din care in acest
tinut se facea vin, si mwani, o planta salbatica, intrebuintata in locul cafelei. Vreo cincizeci de colibe circulare, acoperite cu un fel de trestie inflorita, alcatuiau capitala tinutului Karagua.



Se zareau cu usurinta fetele inmarmurite ale oamenilor, apartinand unei rase destul de frumoase, cu tenul cafeniu. Printre plantatii treceau femei a caror corpolenta era de necrezut. Doctorul ii uimi pe tovarasii sai de drum lamurindu-i ca aceasta corpolenta,
foarte apreciata aci, se datora unui regim obligator de lapte covasit.

La pranz, Victoria se gasea la 1°45' latitudine australa. La ora unu, vantul o impingea spre lac.

Acest lac fusese botezat, de catre capitanul Speke, Nyanza Victoria. Latimea lui putea sa fie aci cam de nouazeci de mile. Capitanul gasise la extremitatea sa meridionala un grup de insule, pe care le numise Arhipelagul Bengalului. isi continuase cercetarile pana la Muanza, pe coasta de est, unde fusese bine primit de sultan.

Facuse lucrarile de triangulatie2 pentru planul acestei regiuni, dar nu-si putuse procura o piroga, ca sa-l traverseze si ca sa viziteze marea insula Ukereue, foarte populata, guvernata  de trei sultani, si care in timpul refluxului devine doar o peninsula.

Spre marele regret al doctorului, care ar fi vrut sa determine coasta de sud a lacului, Victoria se apropia de el pe la nord. Marginile, acoperite de tufisuri spinoase si de maracinisuri incalcite, dispareau cu totul ascunse de milioane de tantari, colorati in cafeniu deschis. Tinutul parea sa fie nelocuit. Se vedeau carduri de hipopotami, lafaindu-se in padurile de trestii sau cufundandu-se in apele albicioase ale lacului.

Vazut de sus, lacul oferea privirii, spre vest, o suprafata asa de intinsa, incat ai fi spus ca e o mare. Distanta de la un mal la altul era destul de insemnata, ca sa faca imposibila stabilirea de comunicatii intre ele. Dealtfel, pe-aici bantuie furtuni dese si puternice, deoarece vanturile bat cu furie in acest bazin inalt si
neadapostit.

Doctorul se orienta cu greu si se temea sa nu fie dus spre est. Dar, din fericire, un curent prielnic il impinse direct spre nord, astfel ca la ora sase seara Victoria poposi pe o mica insula pustie, la 0°30' latitudine si la 32°52' longitudine, la douazeci de mile de coasta.

Calatorii se putura agata de un copac si, spre seara, vantul potolindu-se, ramasera linistiti, prinsi de ancora. Nu se puteau gandi sa coboare pe pamant. Aci, ca si pe malul lacului, un nor gros de tantari acoperea solul. Joe cobori din pom, acoperit de intepaturi, dar nu se supara, atat de fireasca i se parea treaba aceasta a tantarilor. Doctorul, mai putin optimist, se departa cat putu mai mult de funie, numai ca sa scape de nemiloasele insecte, care zburau cu un zumzet ingrijorator. El stabili indata ca inaltimea lacului, in raport cu nivelul marii, era aceea pe care o determinase capitanul Speke si anume, trei mii sapte sute cincizeci de picioare.

- Iata-ne deci pe o insula ! spuse Joe, care se scarpina de credeai ca isi va frange incheieturile mainilor.

- I-am facut repede inconjurul cu privirea, raspunse vanatorul, dar, in afara de aceste binevoitoare insecte, nu se mai zareste nici o fiinta vie.

- Insulele cu care este presarat lacul, raspunse doctorul Fergusson, nu sunt, la drept vorbind, decat resturile unor coline scufundate. Sa ne socotim fericiti ca am gasit acest adapost, deoarece malurile lacului sunt locuite de niste triburi fioroase. Asa ca puteti
dormi, caci cerul ne pregateste o noapte linistita.

- Dar tu nu te culci, Samuel ?

- Nu, n-as putea inchide ochii. Gandurile mi-ar alunga somnul. Maine, prieteni, daca vantul va fi prielnic, vom merge drept spre nord si poate ca vom descoperi izvoarele Nilului, aceasta taina nepatrunsa. N-as putea dormi stiindu-ma atat de aproape de ele.

Kennedy si Joe, pe care preocuparile stiintifice nu-i tulburau atat de mult, adormira de indata adanc, vegheati de seful expeditiei.

Miercuri 23 aprilie, la ora patru dimineata, pe un cer cenusiu, Victoria se pregatea de plecare. Noaptea parasea cu greu apele lacului invaluit intr-o negura adanca, dar un vant violent risipi curand ceata. Timp de cateva minute, Victoria se legana in directii diferite; dupa aceea porni, in sfarsit, direct spre nord.

Doctorul Fergusson batu bucuros din palme :

- Suntem pe drumul cel bun ! striga el. Azi sau niciodata, vom vedea Nilul. Prieteni, priviti, trecem peste Ecuator! Intram in emisfera noastra !

- Oh! facu Joe. Credeti, domnule, ca Ecuatorul trece intr-adevar pe aici ?

- Chiar pe aici, dragul meu !

- Ei bine, cu voia dumneavoastra, mi s-ar parea potrivit sa-l udam, fara sa mai pierdem vremea.

- S-a facut! Un pahar de grog! raspunse doctorul razand. Ai un fel de a intelege cosmografia, care nu-i deloc neplacut.

Si asa fu celebrata pe Victoria trecerea Ecuatorului.

Balonul mergea cu viteza. in vest se vedea coasta joasa si accidentata ; in fund, platourile mai ridicate din Uganda si din Usoga. Viteza vantului devenea peste masura de mare, aproape de treizeci de mile pe ora.

Apele Lacului Victoria, framantate cu violenta, spumegau ca valurile unei mari. Talazurile, care se mai leganau inca dupa potolirea trecatoare a vantului, ii aratara doctorului ca apa putea sa fie foarte adanca. Pe toata intinderea lor zari numai vreo doua barci rudimentare.




- Prin inaltimea la care se afla, lacul este, desigur, izvorul natural al fluviilor din partea orientala a Africii, spuse doctorul. Si vaporii de apa care se irosesc prin evaporarea afluentilor sai se adauga din nou la apele lui sub forma de ploaie. Mi se pare ca de aci izvoraste si Nilul.

- Vom vedea, spuse Kennedy.

Pe la ora noua se apropiau de coasta de vest, care parea o regiune pustie, impadurita. Vantul incepu sa bata putin dinspre est si se putea zari celalalt mal al lacului, care facea un intrand, terminat printr-un unghi foarte deschis, spre 2°40' latitudine septentrionala. Munti inalti isi insiruiau piscurile plesuve spre aceasta extremitate a Lacului Victoriei. intre ei era o trecatoare adanca, plina de meandre, prin care curgea un rau clocotitor.

In timp ce conducea aerostatul, doctorul Fergusson examina tinutul cu o privire lacoma :

- Priviti, striga el, priviti, prieteni ! Povestirile arabilor erau exacte ! Ei vorbeau de un fluviu care izvoraste din partea de nord a lacului Ukereue, si acest fluviu exista, iar noi mergem de-a lungul lui. Iata, are o viteza comparabila cu a noastra ! Si acest firicel de apa, care curge sub picioarele noastre, se duce, desigur, sa se amestece cu valurile Mediteranei ! E Nilul !

- E Nilul ! repeta Kennedy, molipsit de entuziasmul lui Samuel Fergusson.

- Traiasca Nilul! spuse Joe, folosind cuvantul lui preferat cand era bine dispus.

Stanci enorme impiedicau ici-colo cursul misteriosului fluviu. Apa spumega formand cataracte si curenti repezi - toate aceste detalii intareau convingerea doctorului. Din muntii inconjuratori se revarsau numeroase torente, spumegand in cadere. Din pamant
tasneau paraiase razlete, incrucisandu-se, amestecandu-se, intrecandu-se in iuteala, si toate alergau spre raul care se transforma in fluviu, dupa ce le absorbea.

- Acesta-i desigur Nilul ! repeta doctorul cu convingere. Originea numelui sau ca si a apelor sale l-a pasionat in aceeasi masura pe savanti. S-a spus ca numele este de origine greaca, copta, sanscrita, dar n-are importanta din moment ce pana la urma a fost nevoit sa-si dezvaluie taina izvoarelor sale3.

- Dar, spuse vanatorul, cum poti sa fii sigur ca acest rau si cel pe care calatorii l-au vazut mai la nord este unul si acelasi ?

- Daca vantul ne mai favorizeaza o ora, vom avea dovezi sigure, de neinlaturat, de care nu s-ar putea indoi nimeni, raspunse doctorul. Muntii deschideau vai largi, in care se vedeau numeroase sate si lanuri de susan, durah si trestie de zahar. Triburile acestui tinut se aratau agitate, ostile. Pareau mai aproape de furie decat de adoratie, presimteau apropierea unor straini si nu a unor zei. Descoperirea izvoarelor Nilului de catre straini parea a le da simtamantul ca li se fura ceva. Victoria trebuia sa se tina dincolo de bataia sagetilor.

- Ar fi greu sa ne apropiem de locurile astea, spuse scotianul.

- Cu atat mai rau pentru indigeni, replica Joe ; vor fi lipsiti de farmecul conversatiei ce-ar putea s-o aiba cu noi.

- Totusi, trebuie sa cobor macar pentru un sfert de ora, spuse doctorul Fergusson. Altminteri nu pot constata rezultatele explorarii noastre.

- Este absolut necesar, Samuel ?

- Absolut necesar si vom cobori, chiar daca ar trebui sa ne folosim de pusca !

- Treaba-mi convine, spuse Kennedy mangaindu-si carabina.

- La ordinele dumneavoastra! glasui Joe, pregatindu-se de lupta.

- Nu e pentru prima data, spuse doctorul, cand stiinta se face cu arma in mana. Un asemenea lucru s-a intamplat unui savant francez in muntii Spaniei, pe cand masura meridianul pamantesc.

- Fii linistit, Samuel, si ai incredere in cei doi pazitori ai tai.

- Am ajuns, domnule ?

- Nu inca. Ba chiar ne vom mai urca, deocamdata, pentru a cuprinde in intregime si exact configuratia tinutului.

Hidrogenul fu dilatat, si in mai putin de zece minute Victoria plutea la doua mii cinci sute de picioare deasupra solului. De la inaltimea aceasta, se putea vedea o retea de rauri incalcite, pe care fluviul le primea in albia lui. Dinspre vest, din campiile manoase
ale tinutului, navaleau si mai multe.

- Nici douazeci de mile nu ne mai despart de Gondokoro, spuse doctorul, facand punctul pe harta, si avem mai putin de cinci mile pana la locul atins de exploratorii veniti din nord. Sa ne apropiem de pamant cu bagare de seama.

Victoria cobori pana la aproape cinci sute de picioare deasupra solului.

- Acum, prieteni, fiti gata la orice.

- Suntem gata, raspunsera Dick si Joe.

- Bine !

Balonul urma albia raului la inaltimea de numai o suta de picioare, in locul acesta, Nilul masura cincizeci de stanjeni in latime si indigenii se framantau zgomotos in satele de pe amandoua malurile.

Putin mai incolo, fluviul forma o cascada perpendiculara de vreo zece picioare inaltime si, prin urmare, cu neputinta de trecut.

- Desigur ca asta e cascada indicata de domnul Debono! exclama doctorul.




Bazinul fluviului se largea, presarat cu insule numeroase, pe care Samuel Fergusson nu le pierdea din ochi: parea ca este in cautarea unui punct de orientare, pe care nu-l zarea inca.

Kennedy saluta cu o impuscatura pe cei cativa negri care inaintasera intr-o barca, pana sub balon. Glontul, fara sa-i atinga, ii obliga sa se inapoieze cat mai repede la mal.

- Calatorie buna ! le ura Joe. Dac-as fi in locul lor, n-as mai indrazni sa ma intorc ! Mi-ar fi strasnic de frica de un monstru care arunca fulgere.

Dar iata ca doctorul Fergusson isi lua luneta si o indrepta spre o insula din mijlocul fluviului.

- Patru pomi ! striga el. Priviti acolo !

Intr-adevar, la capatui insulei se ridicau patru arbori izolati.

- E insula Benga ! Ea e, desigur ! adauga el.

- Ei si ? intreba Dick.

- Vom cobori acolo.

- Dar insula pare locuita, domnule Samuel!

- Joe are dreptate. Daca nu ma insel, se vede un grup de vreo douazeci de indigeni.

- O sa-i punem pe fuga ; nu va fi greu, raspunse Fergusson.

- Bine, asa sa fie ! incuviinta vanatorul.

Soarele era la zenit si Victoria se apropia de insula. Negrii, care apartineau tribului Makado, incepura sa scoata strigate puternice. Unul flutura in aer palaria-i facuta din scoarta de copac. Kennedy o lua drept tinta, trase, si palaria zbura faramitata. Atunci se
isca o invalmaseala generala. Indigenii se aruncara in fluviu si il trecura inot. De pe ambele maluri porni o ploaie de sageti care nu reprezenta insa nici o primejdie pentru aerostat, a carui ancora se infipse intr-o spartura de stanca. Joe cobori pe pamant.

- Scara ! striga doctorul. Urmeaza-ma Kxnnedy !

- Ce vrei sa faci ?

- Sa coboram. imi trebuie un martor.

- Iata-ma.

- Joe, sa pazesti bine.

- Nici o grija, domnule ! imi iau toata raspunderea.

- Vino, Dick ! spuse doctorul, punand piciorul pe pamant, il trase pe vanator dupa ei spre un grup de stanci care se ridica la capatul insulei. Acolo cauta catva timp, scotocind prin
maracini, pana isi insangera mainile.

Deodata il apuca pe vanator de brat:

- Priveste ! spuse el.

- Litere ! striga Kennedy.

Intr-adevar, se puteau vedea perfect doua litere sapate in stanca, foarte citet:

A D.

- A.D. ! relua doctorul Fergusson. Andrea Debono ! Chiar semnatura calatorului care a inaintat cel mai mult de-a lungul Nilului.

- Nu mai incape nici o indoiala, prietene Samuel.

- Esti convins acum ?

- E Nilul! Nu ne mai putem indoi.

Doctorul privi pentru ultima oara pretioasele initiale, a caror forma si ale caror dimensiuni le copie intocmai.

- Si acum, spuse el, la balon !

- Sa mergem repede, caci, uite, cativa indigeni se pregatesc sa treaca din nou fluviul.

- Nu ne mai intereseaza acum ! Numai sa ne duca vantul spre nord cateva ore si vom ajunge la Gondokoro, unde vom strange mainile compatriotilor nostri!

Peste zece minute, Victoria se inalta din nou, maiestuoasa, in timp ce doctorul Fergusson, in semn de succes, desfasura steagul cu stema Angliei.



Cinci saptamani in balon - Capitolul 1
Cinci saptamani in balon - Capitolul 2
Cinci saptamani in balon - Capitolul 3
Cinci saptamani in balon - Capitolul 4
Cinci saptamani in balon - Capitolul 5
Cinci saptamani in balon - Capitolul 6
Cinci saptamani in balon - Capitolul 7
Cinci saptamani in balon - Capitolul 8
Cinci saptamani in balon - Capitolul 9
Cinci saptamani in balon - Capitolul 10
Cinci saptamani in balon - Capitolul 11
Cinci saptamani in balon - Capitolul 12
Cinci saptamani in balon - Capitolul 13
Cinci saptamani in balon - Capitolul 14
Cinci saptamani in balon - Capitolul 15
Cinci saptamani in balon - Capitolul 16
Cinci saptamani in balon - Capitolul 17
Cinci saptamani in balon - Capitolul 18
Cinci saptamani in balon - Capitolul 19
Cinci saptamani in balon - Capitolul 20
Cinci saptamani in balon - Capitolul 21
Cinci saptamani in balon - Capitolul 22
Cinci saptamani in balon - Capitolul 23
Cinci saptamani in balon - Capitolul 24
Cinci saptamani in balon - Capitolul 25
Cinci saptamani in balon - Capitolul 26
Cinci saptamani in balon - Capitolul 27
Cinci saptamani in balon - Capitolul 28
Cinci saptamani in balon - Capitolul 29
Cinci saptamani in balon - Capitolul 30
Cinci saptamani in balon - Capitolul 31
Cinci saptamani in balon - Capitolul 32
Cinci saptamani in balon - Capitolul 33
Cinci saptamani in balon - Capitolul 34
Cinci saptamani in balon - Capitolul 35
Cinci saptamani in balon - Capitolul 36
Cinci saptamani in balon - Capitolul 37
Cinci saptamani in balon - Capitolul 38
Cinci saptamani in balon - Capitolul 39
Cinci saptamani in balon - Capitolul 40
Cinci saptamani in balon - Capitolul 41
Cinci saptamani in balon - Capitolul 42
Cinci saptamani in balon - Capitolul 43
Cinci saptamani in balon - Capitolul 44


Aceasta pagina a fost accesata de 2334 ori.