Cinci saptamani in balon - Capitolul 12

de Jules Verne

Aerul era limpede si vantul sufla potrivit. Victoria urca aproape perpendicular pana la inaltimea de o mie cinci sute de picioare, indicata de coloana barometrica printr-o presiune de aproximativ cincizeci de milimetri.

La aceasta inaltime, un curent mai puternic impinse balonul spre sud-vest. Un spectacol maret se desfasura inaintea ochilor celor trei calatori !

Insula Zanzibar se vedea in intregime si, datorita culorii ei mai inchise, se distingea ca pe o vasta planisfera. Campurile luau infatisarea unor mostre de tesaturi in diferite culori; padurile si crangurile apareau ca niste pete verzi. Locuitorii insulei parca erau
pitici.

Incetul cu incetul, uralele si strigatele se stinsera in aer ; numai bubuiturile tunurilor faceau sa vibreze partea inferioara a aerostatului.

- Ce frumos e ! striga Joe, rupand primul linistea ce domnea in nacela.

Nu i se raspunse. Doctorul era ocupat cu observarea variatiilor barometrice si luarea de note referitoare la diferite amanunte ale ascensiunii.

Kennedy nu se mai satura privind vasta panorama.

Razele fierbinti ale soarelui ajutau functionarea incalzitorului, astfel ca presiunea gazului crescu mai mult si Victoria atinse repede inaltimea de doua mii cinci sute de picioare. Resolute parea o simpla barca, iar coasta de vest a Africii aparea ca un intins chenar de spuma.

- Nu spuneti nimic ? intreba Joe.

- Privim, raspunse doctorul, indreptandu-si luneta spre continent.

- Cat despre mine, eu simt nevoia sa vorbesc.

- N-ai decat, Joe. Vorbeste cat iti place.



Joe scoase un sir apreciabil de sunete onomatopeice. Exclamatiile sale nu mai conteneau.

In timpul traversarii canalului, doctorul socoti nimerit sa ramana la aceeasi inaltime ; putea observa coasta pe o intindere mult mai mare. intre timp isi arunca regulat privirea pe termometrul si barometrul atarnat in interiorul cortului intredeschis. Un al doilea
barometru, asezat in afara, trebuia sa-i serveasca noaptea in orele de veghe.

Dupa doua ore, Victoria, impinsa de vant cu o viteza de peste opt mile, se apropia de coasta. Doctorul se hotari sa micsoreze inaltimea. Reduse flacara arzatorului si indata balonul cobori la trei sute de picioare.

Se gaseau deasupra acelei parti de pe coasta orientala a Africii care poarta numele de Mrima. Siruri de manglieni ii aparau tarmurile ; refluxul lasa sa li se zareasca radacinile groase, roase de apele Oceanului Indian. Dunele, care formau o linie de-a lungul
tarmului, se intindeau pana la orizont. Spre nord-vest se ridica piscul muntelui Nguru.

Victoria trecu prin apropierea unei asezari omenesti, pe care doctorul o recunoscu dupa harta ca fiind satul Kaole. intreaga populatie, adunata laolalta, scotea urlete de furie si de teama. Dar zadarnic aruncara sageti spre monstrul aerian care se legana maiestuos in aer; acesta ramase neatins.

Vantul batea acum spre sud, dar pe doctor nu-l mai nelinisti deloc directia aceasta ; ea ii ingaduia, dimpotriva, sa urmeze calea aratata de capitanii Burton si Speke.

in sfarsit, Kennedy deveni tot atat de vorbaret ca si Joe; schimbau intre ei fraze admirative:

- Diligentele sunt un fleac ! spuse unul.

- Vapoarele nu fac doua parale ! adauga celalalt.

- Caile ferate nu-s bune de nimic ! riposta Kennedy. Cu trenul traversezi tarile fara sa Ie vezi !

- Cu balonul se schimba socoteala! relua Joe. Nici nu simtim ca mergem si natura se osteneste singura sa se desfasoare inaintea ochilor nostri !

- Ce spectacol! Ce minune! Ce extaz! Un vis intr-un hamac !

- Ce-ar fi daca am dejuna ? intreba Joe, caruia aerul ii facuse pofta de mancare.

- Asta-i o idee, baiete !

- Oh, pregatirea dejunului nu va lua mult timp ! Biscuiti si carne conservata.

- Si cafea la discretie, adauga doctorul. iti dau voie sa iei putina caldura de la arzatorul meu ; are mai multa decat ii trebuie, si in felul acesta nu ne vom teme nici de incendiu.

- Ar fi ingrozitor ! raspunse Kennedy. Parca am avea deasupra noastra o cutie cu praf de pusca.

- Nu-i chiar asa, raspunse Fergusson. Daca hidrogenul totusi s-ar aprinde, s-ar consuma incetul cu incetul si am cobori pe pamant, ceea ce e drept ca nu ne-ar conveni; dar nu te teme, aerostatul nostru este inchis ermetic.

- Atunci sa mancam, spuse Kennedy.

- Poftiti, domnilor! glasui Joe. Iar eu, ospatandu-ma odata cu dumneavoastra, voi face in acelasi timp o cafea, despre care imi veti spune apoi cum v-a placut.

- Este adevarat, confirma doctorul, ca, printre alte mii de virtuti, Joe are un talent deosebit in pregatirea acestei delicioase bauturi. O face dintr-un amestec al carui secret n-a vfut sa mi-l dezvaluie niciodata.

- Ei bine, domnule, deoarece suntem in plin aer, pot sa va incredintez reteta mea. Este pur si simplu un amestec din parti egale de moca, burbon si rionunez.

Peste cateva clipe servi bautura in trei cesti aburinde si astfel incheiara un dejun substantial, intregit de buna lor dispozitie.

Regiunea se deosebea printr-o mare fertilitate. Sub bolta de verdeata se vedeau carari inguste si intortocheate. Balonul trecea pe deasupra unor lanuri de porumb si orz, in plina dezvoltare. Ici si colo se vedeau campii imense de orez, plantele distingandu-se
limpede, cu tulpinile lor drepte si cu florile de culoarea purpurei.

In alte locuri se zareau capre si oi, inchise in niste custi mari, ridicate pe pari, desigur ca sa fie aparate de leoparzi.

Tipetele si manifestarile de uimire la vederea Victoriei se repetara in mai multe sate si doctorul Fergusson se mentinea cu prudenta la o inaltime potrivita, ca sa nu fie nimerit de sageti. La amiaza, privind harta, doctorul socoti ca se gaseau deasupra tarii Uzaramo.




Tinutul era plin de cocotieri, bumbac si de un soi de arbori care dau fructe asemanatoare pepenelui. Pe deasupra lor, Victoria parea ca zburda jucausa. Deoarece era vorba de Africa, lui Joe toata aceasta vegetatie i se parea foarte fireasca. Kennedy zarea iepuri si
prepelite, care pareau ca nu asteapta decat un glont, dar, tinand seama de neputinta de a aduna vanatul, vanatoarea nu ar fi insemnat decat risipa de praf de pusca.

Mergand cu o viteza de douasprezece mile pe ora, aeronautii ajunsera curand deasupra satului Tunda, la 38°0' longitudine.

- In locul acesta, spuse doctorul, Burton si Speke au fost strasnic scuturati de friguri, incat la un moment dat au crezut ca expeditia le era primejduita. Dar asta nu a fost tot, caci, indata ce s-au indepartat putin de coasta, oboseala si lipsurile au inceput sa se faca foarte simtite.

Intr-adevar, in acest tinut malaria bantuie necontenit. Doctorul fu chiar nevoit sa se urce mai sus, ca sa scape de miasmele pamantului umed, ale carui emanatii erau rascolite de un soare arzator. Pe alocuri se zarea o caravana odihnindu-se intr-un kraal, asteptand racoarea serii ca sa poata porni din nou la drum. Erau locuri intinse, inconjurate de garduri de maracini si de desisuri, in care traficantii se apara nu numai de fiare, ci si de triburile pradalnice ale tinutului.

La vederea Victoriei, indigenii fugeau risipindu-se. Kennedy ar fi dorit sa-i priveasca mai de aproape, dar Samuel se impotrivi categoric.

- Sefii sunt inarmati cu flinte, spuse el, si balonul nostru ar fi o tinta prea usoara pentru un glont.

- Oare o gaura de glont ne-ar pricinui prabusirea? intreba Joe.

- Nu imediat, dar curand aceasta gaura s-ar transforma intr-o ruptura mare, prin care s-ar scurge tot hidrogenul.

- In cazul acesta, trebuie sa ne tinem la o distanta respectabila. Oare ce gandesc ei vazandu-ne plutind astfel in aer? Sunt sigur ca au pofta sa ne adore.

- N-au decat sa ne adore, dar de la distanta, remarca doctorul. Uite, tinutul isi schimba infatisarea. Satele sunt mai rare, manglienii nu se mai vad ; la aceasta latitudine, vegetatia dispare.

Solul devine accidentat si indica apropierea muntilor.

- Intr-adevar, spuse Kennedy, mi se pare ca vad in partea aceea cateva inaltimi.

- Spre vest e lantul muntilor Urizara; cred ca acela e muntele Duthumi, in spatele caruia nadajduiesc sa ne adapostim, ca sa petrecem noaptea. Voi mari flacara arzatorului. Suntem obligati sa ne mentinem la o inaltime de cinci pana la sase sute de picioare.

- Strasnica idee ati avut, domnule! spuse Joe. Operatia nu este nici grea si nici obositoare; intorci un robinet si gata.

- Iata-ne mai la largul nostru spuse vanatorul dupa ce balonul se mai ridicase.

Stralucirea soarelui in nisipul roscat devenea de nesuportat.

- Ce arbori minunati! striga Joe. Nu e nevoie nici de o duzina ca sa faci o padure.

- Sunt baobabi, raspunse doctorul Fergusson. Ia uitati-va, se vede unul al carui trunchi are o circumferinta de vreo suta de picioare. Poate ca tocmai aici, sub acest copac, a pierit Maizan in 1845, caci ne aflam deasupra satului Deje la Mhora unde s-a aventurat fara insotitori. A fost prins de capetenia acestui tinut, legat de baobab, si negrul acesta salbatic l-a taiat incetul cu incetul. Bietul Maizan n-avea decat 25 de ani!

- Si Franta n-a razbunat o asemenea crima? intreba Kennedy.

- Franta a reclamat. Saidul din Zanzibar a facut tot ce i-a stat in putinta ca sa puna mana pe ucigas, dar n-a izbutit.

- Atunci sa nu ne oprim ! spuse Joe. Daca sunteti de aceeasi parere, sa urcam repede, domnule.




- Cu mare placere, Joe, cu atat mai mult cu cat inaintea noastra se ridica muntele Duthumi. Daca socotelile mele sunt exacte, il vom depasi inainte de ora sapte seara.

- Nu vom calatori noaptea ? intreba vanatorul.

- Nu, pe cat ne va fi cu putinta, desi, luand unele precautiuni si pastrand atentia marita, nu ar fi primejdios, dar nu-i de ajuns sa traversezi Africa; trebuie s-o si vezi.

- Pana acum n-avem de ce sa ne plangem, domnule. In locul unui pustiu, gasim tinutul cel mai fertil si cel mai cultivat din lume! Sa mai dai crezare geografilor!

- S-asteptam, Joe, s-asteptam. Vom vedea mai tarziu.

Pe la sase si jumatate seara, Victoria se gasea in fata muntelui Duthumi. Ca sa-I treaca, trebui sa se inalte la mai mult de trei mii de picioare, iar pentru aceasta doctorul nu avu decat sa ridice temperatura cu 18°. Se putea spune intr-adevar ca-si manevra balonul cu mana. Kennedy ii indica obstacolele ce trebuiau trecute, si Victoria zbura prin aer pe deasupra piscurilor.

La orele opt, balonul cobori pe coasta opusa, mai putin prapastioasa decat cealalta. Fura aruncate ancorele si una din ele, intalnind ramurile unui copac enorm, se prinse cu putere de ele, Joe cobori pe franghie si o intepeni cu cea mai mare grija. I se intinse apoi scara de matase si el reveni sus.

Aerostatul ramase aproape nemiscat, la adapost de vanturile de rasarit. Calatorii isi pregatira cina si, infometati de plimbarea aeriana, facura un mare gol in proviziile lor.

- Cat am parcurs azi ? intreba Kennedy, inghitind niste bucati ingrijorator de mari.

Doctorul determina latitudinea si longitudinea locului, cu ajutorul Lunii, si consulta admirabila harta care-i servea de calauza; facea parte din atlasul Die neusten Entdeckungen in Afrika, publicat la Gotha de prietenul sau, savantul Petermann, care i-l trimisese. Atlasul urma sa-i serveasca doctorului in tot timpul calatoriei, deoarece cuprindea itinerarul Iui Burton si Speke spre Marile Lacuri, Sudanul, dupa doctorul Barfh, Senegalul de jos, dupa Guillaume Lejean, si delta Nigerului, dupa doctorul Baikie. Fergusson mai luase si o lucrare, care intrunea toate cunostintele cu privire la Nil, intitulata : The sources of the Nile, being a general survey of the basin of that river and of its head stream, with the history of the Nilotic discovery by Charles Beke, Th. D.

Mai avea cu el si admirabilele harti publicate in Buletinele Societatii de geografie din Londra. Astfel, nici un punct din tinuturile descoperite nu putea sa-i scape.

Fixandu-si pozitia pe harta, vazu ca se gasea la 2° latitudine si la o suta douazeci de mile spre vest.

Kennedy ii atrase atentia ca mergeau spre sud. Dar directia aceasta ii convenea doctorului, care voia, pe cat ii era cu putinta, sa recunoasca urmele lasate de inaintasii sai.

Garda de noapte si-o impartira in trei schimburi, asa ca fiecare sa vegheze pe rand asupra celorlalti doi. Doctorul era in schimbul intai, de la ora noua, Kennedy de Ia miezul noptii si Joe de la ora trei dimineata.

Inveliti in pleduri, acestia doi din urma se intinsera sub cort si dormira linistiti, in timp ce doctorul Fergusson veghea asupra lor.



Cinci saptamani in balon - Capitolul 1
Cinci saptamani in balon - Capitolul 2
Cinci saptamani in balon - Capitolul 3
Cinci saptamani in balon - Capitolul 4
Cinci saptamani in balon - Capitolul 5
Cinci saptamani in balon - Capitolul 6
Cinci saptamani in balon - Capitolul 7
Cinci saptamani in balon - Capitolul 8
Cinci saptamani in balon - Capitolul 9
Cinci saptamani in balon - Capitolul 10
Cinci saptamani in balon - Capitolul 11
Cinci saptamani in balon - Capitolul 12
Cinci saptamani in balon - Capitolul 13
Cinci saptamani in balon - Capitolul 14
Cinci saptamani in balon - Capitolul 15
Cinci saptamani in balon - Capitolul 16
Cinci saptamani in balon - Capitolul 17
Cinci saptamani in balon - Capitolul 18
Cinci saptamani in balon - Capitolul 19
Cinci saptamani in balon - Capitolul 20
Cinci saptamani in balon - Capitolul 21
Cinci saptamani in balon - Capitolul 22
Cinci saptamani in balon - Capitolul 23
Cinci saptamani in balon - Capitolul 24
Cinci saptamani in balon - Capitolul 25
Cinci saptamani in balon - Capitolul 26
Cinci saptamani in balon - Capitolul 27
Cinci saptamani in balon - Capitolul 28
Cinci saptamani in balon - Capitolul 29
Cinci saptamani in balon - Capitolul 30
Cinci saptamani in balon - Capitolul 31
Cinci saptamani in balon - Capitolul 32
Cinci saptamani in balon - Capitolul 33
Cinci saptamani in balon - Capitolul 34
Cinci saptamani in balon - Capitolul 35
Cinci saptamani in balon - Capitolul 36
Cinci saptamani in balon - Capitolul 37
Cinci saptamani in balon - Capitolul 38
Cinci saptamani in balon - Capitolul 39
Cinci saptamani in balon - Capitolul 40
Cinci saptamani in balon - Capitolul 41
Cinci saptamani in balon - Capitolul 42
Cinci saptamani in balon - Capitolul 43
Cinci saptamani in balon - Capitolul 44


Aceasta pagina a fost accesata de 2719 ori.