Castelul din Carpati - Capitolul 11

de Jules Verne

Capitolul XI

          A doua zi, tanarul Francisc se trezi din zori, cu mintea inca tulburata de vedeniile noptii. Dimineata trebuia sa plece din satul Werst si s-o porneasca pedrumul spre Cluj. Dupa ce vizitase asezarile industriale Petrosanisi Livezeni, intentia lui Francisc era sa se opreasca o zi intreaga la
Alba Iulia, inainte de a poposi o vreme in capitala Transilvaniei. Deacolo, drumul de fier urma sa-l poarte prin provinciile Ungarieicentrale, ultima etapa a calatoriei sale.
Francisc iesise din han si, tot plimbandu-se pe terasa, cu luneta lui la ochi, cerceta infiorat, contururile cetatuii, pe care soarele,la rasarit, o facea sa se profileze destul de limpede pe platoul
Orgall.Iar gandurile i se invarteau in jurul a doua intrebari care nu-idadeau pace. O data ajuns la Alba Iulia, isi va tine fagaduiala facutacelor din Werst? Va anunta politia despre ceea ce se intampla incastelul din Carpati?
Cand se legase sa readuca linistea in sat, o facuse cu convingerea intima ca acea cetatuie slujea drept refugiu unei bande deraufacatori sau, cel putin, unor indivizi suspecti care, avand tot
interesul sa nu fie dibuiti, facusera tot ceea ce le statea in puteri saimpiedice orice apropiere.
         Dar, noaptea, Francisc chibzuise intorcand lucrurile si pe-oparte, si pe alta. In gandirea lui se produsese o schimbare bruscasi acum pregeta.intr-adevar, in urma cu cinci ani, ultimul descendent al familieiGorj, baronul Radu, disparuse fara urma si ce se intamplase cu el,
nimeni nu putuse afla vreodata. Desigur, se raspandise zvonul camurise, la ceva vreme dupa plecarea sa din Neapole. Dar era, oare,adevarat? Ce dovezi existau in legatura cu moartea sa? Poate cabaronul de Gorj traia si, daca traia, de ce nu s-ar fi intors in castelulstramosilor sai? De ce Orfanik, singurul apropiat care era cunoscut, nu l-ar fi insotit; si de ce n-ar fi acest ciudat fizician autorul siregizorul fenomenelor care nu incetau sa semene spaima in tot tinutul? Exact la asta se gandea tanarul Francisc.
Trebuie sa fiti de acord, ipoteza parea destul de plauzibila iar,daca baronul Radu de Gorj si Orfanik isi gasisera refugiu incetatuie, e de la sine inteles ca au vrut sa o faca de nepatruns, ca
sa-si poata duce intr-insa viata singuratica, acesta potrivindu-seobiceiurilor si caracterului lor.Ori, daca asa stateau lucrurile, ce atitudine trebuia sa adoptetanarul Francisc? Ar fi oportun sa se amestece in viata baronuluide Gorj? Era ceea ce se intreba, cantarind argumentele pro si con-
tra, cand Rosca se apropie de el pe terasa.
Gasi potrivit sa-i faca cunoscute gandurile lui, in legatura cuacest subiect.
-Stapane, ii raspunse Rosca, se prea poate ca baronul de Gorjsa fie acela care se deda la toate aceste nascociri diavolesti. Eibine! Daca asa e, parerea mea e ca nu trebuie sa ne varam nasul
unde nu ne fierbe oala. Fricosii din Werst or vedea ei pe unde scotcamasa, treaba lor. N-are rost sa ne legam la cap daca nu ne doare,numai asa, ca sa linistim satul.
-Fie, daca ma gandesc bine, cred ca ai dreptate, istetul meuRosca.
-Si eu cred la fel, raspunse, firesc, osteanul.
-in ceea ce-i priveste pe jupanul Colt si pe ceilalti, acum stiuce sa faca pentru a ispravi cu asa-zisele duhuri din cetatuie.
-intr-adevar, stapane, trebuie doar sa instiinteze politia dinAlba Iulia.
-Pornim la drum dupa Francisc, Rosca.

-Totul va fi pregatit pana atunci.
-Dar, inainte de a cobori, din nou, pe valea Jiului, vom face unocol spre Plesa.
-De ce asta, stapane?
-As dori sa vad mai de aproape ciudatul castel din Carpati.
-La ce bun?
-O toana, Rosca, o toana care nu ne va rapi mai mult de ojumatate de zi.
Rosca fu foarte contrariat de aceasta hotarare, care i se pareacel putin inutila. Tot ceea ce-i putea aduce aminte cu prea multaputere de trecut tanarului, ar fi vrut sa tina departe. De data asta,
fu in zadar, se lovi de hotararea de neclintit a stapanului sau.
Si asta pentru ca Francisc - ca si cum s-ar fi aflat sub o influenta careia nu i se putea impotrivi - se simtea atras de cetatuie.Atractia aceasta de nestavilit era, poate, legata, fara sa-si dea
seama, de visul in care auzise vocea Stillei, cand murmura tristamelodie a lui Stefano.
Dar, visase, oare? Da! Iata ce ajunsese sa se intrebe, amintindu-si ca, in aceeasi sala a hanului, se mai facuse auzita o voce, dupacum fusese asigurat - vocea pe care, cu atata nesabuinta, o sfi-
dase Nicu Deac, neluandu-i in seama amenintarile. Asa ca, avandin vedere starea de spirit in care se afla, nu-i de mirare ca planuisesa se indrepte spre castelul din Carpati, sa urce pana in dreptul
vechilor sale ziduri, fara sa aiba, de altfel, de gand sa patrunda dincolo de ele.
        E de la sine inteles ca Francisc de Telec era ferm hotarat sa nu-si dezvaluie intentiile locuitorilor din Werst. Acestia ar fi fost instare sa i se alature lui Rosca in incercarea de a-l face sa se razgandeasca si sa se tina departe de cetatuie, asa ca ii recomandaseosteanului lui sa-si tina gura si sa nu sufle o vorba despre planurilesale. Vazandu-l coborand din sat spre valea Jiului, toata lumea va
crede ca vrea s-o ia pe drumul spre Alba Iulia. Dar, de sus, de peterasa, observase ca un alt drum serpuia pe la poalele Retezatului,pana la trecatoarea Vulcan. Se putea, deci, urca pe crestele Pieseifara a mai strabate satul si, in consecinta, fara sa fie zarit nici dejupanul Colt, nici de ceilalti.
Pe la pranz, dupa ce achita fara sa se tocmeasca nota niteluscam umflata pe care i-o prezenta Ionas, insotind-o cu cel mai fermecator suras al sau, Francisc se pregati de plecare.
Jupanul Colt, frumoasa Miorita, dascalul Homrod, doctorulPatak, ciobanul Frik si multi alti locuitori venira sa-si ia ramas bun.
Chiar si tanarul padurar se aratase in stare sa-si paraseascaodaia si se vedea cat de colo ca nu va intarzia sa se puna pepicioare, ex-infirmierul atribuindu-si toate meritele in aceasta privinta.
-Toate urarile mele de bine, Nicule, ii spuse Francisc, atat tie,cat si logodnicei tale.
-Le primim cu recunostinta, raspunse fata, stralucind debucurie.
-Drum bun, adauga padurarul.
-Da, asa sa fie! raspunse Francisc, al carui chip se adumbrise.
Atunci, jupanul Colt ii zise:
-Te rugam sa nu uiti cumva de ceea ce ai fagaduit sa faci pentru noi la Alba Iulia.
-Drum bun, adauga padurarul.
-N-am sa uit, jupane Colt, il linisti Francisc. Dar, in cazul incare voi intarzia pe drum, stiti calea foarte simpla de a va descotorosi de musafirii nepoftiti, iar, curand, castelul nu-i va mai inspi-
ra nici o teama bravei populatii a Werstului.
-Usor de spus sopti dascalul.
-Si de facut, i-o intoarse Francisc. in mai putin de patruzeci siopt de ore, daca vreti, jandarmii le vor veni de hac celor care seascund in cetatuie
-Doar daca, nu cumva, n-or fi moroi, dupa cum se pare, tinusa remarce ciobanul Frik.
Chiar si atunci, raspunse Francisc, ridicand, imperceptibil,din umeri.
-Daca ne-ati fi insotit, pe mine si Nicu Deac, poate ca n-ativorbi asa, ii zise doctorul Patak.
-M-as mira, doctore, raspunse Francisc, si, chiar de-as fi fostprins de picioare ca dumneata, intr-un chip atat de ciudat, in santulcetatuii
-De picioare da, sau, mai degraba, de cizme. Doar daca nucrezi ca in starea de spirit in care ma aflam am visat.
-Nu cred nimic, domnule, raspunse Francisc, si nu voi incerca defel sa-ti explic ceea ce pare inexplicabil. Dar, fii sigur ca, dacajandarmii vin sa cerceteze castelul din Carpati, cizmele lor, caresunt obisnuite cu disciplina, nu vor prinde radacini, ca ale tale.
Dupa ce spuse toate acestea la adresa doctorului, tanarul primipentru ultima oara, omagiile hangiului, atat de onorat, pentru caonorabilul Francisc de Telec etc. Salutandu-i pe jupanul Colt, peNicu Deac, pe logodnica sa si pe locuitorii adunati acolo, ii facusemn lui Rosca; dupa care coborara amandoi, cu pas voinicesc, pedrumul din trecatoare.

In mai putin de un ceas, Francisc si osteanul lui atinsera maluldrept al raului, urcand pe firul apei de-a lungul laturii dinsprerasarit a Retezatului.
Rosca se resemnase sa nu-i mai faca nici o observatie stapanului sau, pentru ca s-ar fi obosit, in zadar. Obisnuit sa-i execute militareste ordinele, fara sa cracneasca, daca tanarul avea sa seavante in cine stie ce aventura periculoasa, va sti el cum sa-l scape,viu si nevatamat.
Dupa doua ceasuri de mers, Francisc si Rosca se oprira o clipa,sa-si traga sufletul.
In locul acela, Jiul valah, care devia putin spre dreapta, seapropia de drum, cotind brusc. De cealalta parte, pe cocoasaPiesei, se rotunjea platoul Orgall, la departare de o jumatate de
mila, adica de o leghe. Trebuiau, deci, sa paraseasca Jiul, intrucatFrancisc vroia sa strabata trecatoarea pentru a merge in directiacastelului.
Evident, evitand sa treaca, din nou, prin Werst, ocolul acestadubla distanta care separa castelul de sat. Cu toate acestea, avea samai fie pana la asfintit, cand Francisc si Rosca vor ajunge pe inaltimile platoului Orgall. Tanarul va avea, deci, vreme sa cercetezecetatuia din exterior. Iar daca va astepta sa se faca seara ca sacoboare, din nou, pe drumul spre Werst, ii va fi lesne sa-l urmeze,avand siguranta ca nu-l vede nimeni. Intentia lui Francisc era sainnopteze la livezeni, un mic targ situat la confluenta celor doua Jiuri,si sa o porneasca in ziua urmatoare mai departe, spre Alba Iulia.
Se odihnira o jumatate de ceas. Francisc, bantuit de amintiri, foarte framantat, de asemenea, la gandul ca baronul de Gorj isi tainuia,poate, existenta, dincolo de zidurile castelului, nu scoase o vorba
Si Rosca avu nevoie de multa stapanire de sine pentru a nu i-otranti de la obraz:
-E pierdere de vreme sa mergem mai departe, stapane! Sa-iintoarcem spatele afurisitei asteia de cetatui si s-o luam din loc!
incepura, amandoi, sa urmeze talvegul1 vaii.
Trebuira, mai intai, sa se infunde intr-un hatis de copaci care nuera taiat de nici o poteca. in unele locuri, pamantul se surpasedestul de adanc, deoarece, cand vremea e ploioasa, Jiul uneori se
revarsa, iar preaplinul se avanta in puhoaie vijelioase pe acesteterenuri, pe care le transforma apoi in mlastini. Fapt care le ingreuna mersul si, in consecinta, ii facu sa intarzie. Le trebui un ceassa iasa din nou pe drumul prin trecatoarea Vulcan, lucru care seintampla pe la orele cinci.
Coasta dreapta a Piesei nu era acoperita de blana deasa apadurilor, pe care Nicu Deac nu le putuse strabate decat croindu-si calea cu securea; dar avura de infruntat dificultati de alt soi.
Era grohotisul morenelor1, prin care nu te puteai strecura decat cumulta precautie, erau denivelari bruste, falii adanci, blocuriinvalmasite si inaltandu-se, ca ingramadirile de gheturi, in fostaalbie a unui ghetar intr-o regiune alpina, era tot talmes-balmesulunui morman de bolovani uriasi, pe care avalansele ii facusera sase prabuseasca de pe piscuri, era in sfarsit, un adevarat haos, intoata grozavia lui.
Urcarea talazului in asemenea conditii mai ceru inca un ceasbun, de eforturi epuizante. Se parea, intr-adevar, ca acea cetatuiese putea apara chiar si numai prin salbaticia locurilor din vecina-
tatea sa. Si poate ca, in sinea lui, Rosca nadajduia ca vor intalnipiedici de netrecut, dar n-a fost sa fie asa.
Dincolo de zona blocurilor de piatra si a gropilor, creasta dinfata a platoului Orgall fu, in cele din urma, atinsa. Din acel punct,profilul castelului se contura mai limpede in mijlocul pustietatii
mohorate de care, de atata amar de vreme, spaima ii tinusedeparte pe locuitorii tinutului.Ceea ce trebuie avut in vedere este ca Francisc si Rosca aveausa abordeze cetatuia prin dreptul curtinei sale laterale, cea orien-tata spre nord. Daca Nicu Deac si doctorul Patak ajunsesera in fata
curtinei de est, asta se intamplase pentru ca, luand-o pe la stangaPiesei, lasasera la dreapta torentul Doinei si drumul trecatorii.Cele doua directii formeaza intr-adevar un unghi foarte deschis, alcarui varf este donjonul central. Dinspre nord, de altfel, ar fi fostimposibil sa patrunzi in incinta, deoarece nu numai ca acolo nu seaflau nici poterna, nici punte, dar curtina, construita tinand seamade neregularitatile terenului, se ridica la o inaltime destul de mare.Prea putin conta, in fond, ca, pe latura aceea nu puteaipatrunde, de vreme ce tanarului nici prin cap nu-i trecea sa intrein castel.
Se facuse sapte si jumatate cand Francisc de Telec si Rosca seoprira la marginea platoului Orgall. in fata lor se inalta, inecat inbezna, sumbrul colos ale carui ziduri intunecate se contopeau custancile inegrite de vreme. La stanga, incinta cotea brusc, in loculin care statea de straja bastionul de colt. Acolo, pe o terasa, deasupra parapetului sau crenelat, se chircea fagul ale carui crengirasucite stateau marturie strasniciei cu care sufla vantoasa dinspresud-est.intr-adevar, ciobanul Frik nu se inselase. Daca era sa te iei dupaea, legenda nu-i mai dadea decat trei ani batranei cetatui a baronului de Gorj.
Francisc contempla in tacere ansamblul acestor constructii,dominate de donjonul indesat din centru. Acolo, fara indoiala, semai ascundeau sub gramezile nedeslusite sali boltite, vaste si
sonore, lungi coridoare dedalice, mici fortificatii ingropate inadancurile pamantului. Nici o locuinta nu s-ar fi potrivit mai bineultimului descendent al familiei Gorj, pentru a se ingropa intr-ouitare careia nimeni nu-i putea afla taina, decat acest vechi castelfeudal. Si, cu cat se gandea mai mult, cu atat mai convins eratanarul ca Radu Gorj asezase, intre el si lume, meterezele castelului sau din Carpati.
Nimic, de altfel, nu trada prezenta unor oaspeti in interioruldonjonului. Nici un fir de fum nu se depana din hornurile sale, niciun zgomot nu razbatea de dincolo de ferestrele inchise ermetic.
Nimic - nici macar un strigat de pasare - nu tulbura misterultenebrosului salas.Vreme de cateva minute, Francisc imbratisa lacom cu privireaincinta, rasunand odinioara de zarva serbarilor si de zornaitularmelor. Dar nu scotea o vorba, intr-adevar ii era bantuita minteade ganduri apasatoare, intr-atat ii era de grea inima, zbuciumata deamintiri.
Rosca, vrand sa-l lase pe tanar singur cu el insusi, avusese grijasa se traga de-o parte. Nu si-ar fi ingaduit in ruptul capului sa-lintrerupa. Dar, cand soarele se lasa incet in spatele Piesei, iar valea celor doua Jiuri incepu sa se cufunde in intuneric, nu mai sovai.

-Stapane, zise, s-a inserat. Curand se face opt.Francisc nu paru sa-l auda.
-E timpul s-o luam din loc, nu se lasa Rosca, daca vrem sa fimla Livezeni, inainte ca hangiii sa-si inchida hanurile.
-Rosca intr-o clipa da intr-o clipa sunt al tau, raspunseFrancisc.
-Facem un ceas, stapane, pana iesim din nou la drumul trecatorii, si, cum atunci va fi noapte, nu riscam sa fim vazuti strabatandu-l.
-Doar cateva clipe, raspunse Francisc, si coboram spre sat.Tanarul nu se miscase din locul in care se oprise, odata ajunspe platoul Orgall.
-Nu uita, stapane, urma Rosca, ca noaptea ne va fi greu satrecem printre coltii de stanca Cu chiu, cu vai am razbit ziuaIarta-ma, daca starui
-Da sa mergem Rosca Te urmez
Se parea ca Francisc fusese tintuit in fata cetatuii, poate de unadintre acele tainice presimtiri pe care inima nu se pricepe sa le ia
in seama. Sa fi fost inlantuit de pamant, asa cum spunea ca fusesedoctorul Patak, in sant, la baza curtinei? Nicidecum! Picioarele-ierau slobode de orice piedica, de orice capcana Putea sa se duca
si sa se intoarca de-a lungul platoului si, daca ar fi vrut, nimic nul-ar fi putut opri sa dea ocol incintei, luand-o pe marginea santului.Si poate ca asta si voia.
Chiar asa gandi Rosca si se hotari sa-i spuna, pentru ultimaoara:
-Vii, stapane?
-Da da raspunse tanarul.Si nu se urni.
Deja, platoul Orgall se intunecase. Urcand spre sud, umbrasporita a muntelui acoperea ansamblul constructiilor, ale carorcontururi nu mai inchegau decat o silueta nedeslusita. Curand, nu
avea sa se mai vada nimic, daca nu se ivea vreo licarire la ferestreleinguste ale donjonului.
-Stapane vino odata! repeta Rosca.
Si Francisc avea, in sfarsit, sa-l urmeze cand, in dreptul bastionului, pe locul unde crestea legendarul fag, aparu o formanedeslusita
Francisc se opri, privind spre forma al carei contur se ingrosa,treptat.Era o femeie, cu parul despletit, cu mainile intinse, infasurataintr-un lung vesmant alb.Dar, straiul acesta nu era, oare, acela pe care il purta Stilla, inscena finala din Orlando, in care Francisc de Telec o vazuse pen-
tru cea din urma oara?Da! Era Stilla, nemiscata cu bratele desfacute spre el, cu
privirea-i atat de rascolitoare atintita asupra lui
-Ea! Ea! striga.
Si, napustindu-se, s-ar fi rostogolit pana la temeliile zidului,daca nu l-ar fi oprit RoscaNaluca se mistui, dintr-o data. Abia daca Stilla se aratase pretde un minut
N-are a face! O secunda i-ar fi fost de ajuns lui Francisc sa o recunoasca, si cuvintele-i tasnira de pe buze:
-Ea ea traieste!



Castelul din Carpati - Capitolul 1
Castelul din Carpati - Capitolul 2
Castelul din Carpati - Capitolul 3
Castelul din Carpati - Capitolul 4
Castelul din Carpati - Capitolul 5
Castelul din Carpati - Capitolul 6
Castelul din Carpati - Capitolul 7
Castelul din Carpati - Capitolul 8
Castelul din Carpati - Capitolul 9
Castelul din Carpati - Capitolul 10
Castelul din Carpati - Capitolul 11
Castelul din Carpati - Capitolul 12
Castelul din Carpati - Capitolul 13
Castelul din Carpati - Capitolul 14
Castelul din Carpati - Capitolul 15
Castelul din Carpati - Capitolul 16
Castelul din Carpati - Capitolul 17
Castelul din Carpati - Capitolul 18


Aceasta pagina a fost accesata de 1291 ori.