Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 23

de Jules Verne

Partea a doua

Desertul de gheata






Un strigat, pornit din patru piepturi, urma dupa primul moment de uluire.
- Unde-i Hatteras? intreba doctorul.
- Disparut! raspunsera Johnson si Bell.
- Pierdut!
Privira in jurul lor. Nimic nu aparea pe marea aceasta cuprinsa de hula. Duk latra cu disperare; voia sa se arunce in mijlocul valurilor si Bell de-abia reusi sa-l retina.
- Treci la cirma, Altamont, spuse doctorul, si sa incercam tot ce e omeneste posibil ca sa-l regasim pe nefericitul nostru capitan!
Johnson si Bell isi reluara locurile pe banchete. Altamont apuca echea cirmei. iar balenierâ ratacitoare facu drumul inapoi. Johnson si Bell incepura sa visleasca din toate puterile: timp de o ora nu parasira locul catastrofei. Cautara, dar in za­dar! Nenorocitul Hatteras, luat de uragan, era pierdut.
Pierdut! atit de aproape de pol! atit de aproape de tinta pe care n-a apucat decit s-o intrezareasca!
Doctorul il cheama, striga, trase focuri de arma; Duk isi alatura jalnicele lui latraturi; dar nimeni nu raspunse celor doi prieteni ai capitanului. Atunci Claw­bonny fu cuprins de o adinca durere; isi lasa capul in miini si tovarasii lui il au­zira plingind.
Intr-adevar, la aceasta distanta de pamint, fara nici o visla, fara nici o bucata de lemn de care sa se prinda, Hatteras nu putea s-ajunga viu pe tarm, si daca ceva din el ar fi atins in sfirsit pamintul acesta atit de dorit, nu putea sa fie decit cadavrul lui, tumefiat si stilcit.
Dupa o ora de cautari, trebuira sa ia din nou drumul spre nord si sa lupte impotriva ultimelor furii ale furtunii.
La ora cinci dimineata, in ziua de ll iulie, vintul se potoli; hula slabi cu ince­tul, cerul isi recapata limpezimea sa polara si, la mai putin de trei mile, pamintul aparu in toata splendoarea lui.
Acest pamint nou nu era decit o insula, sau, mai curind, un vulcan inaltat ca un far la polul boreal al lumii.



Muntele, in plina eruptie, varsa din adincurile lui o gramada de pietre fier­binti si de bucati de stinci incinse la rosu; parea sa se agite prada unor scutura-turi repetate, ca respiratia unui urias; pietroaiele erau azvirlite in aer la mare inaltime, in mijlocul jeturilor intense de foc, iar lava topita curgea pe pante in to­rente navalnice; aici, serpi aprinsi se strecurau printre stincile fumeginde; dincolo, cascade arzatoare se rostogoleau in mijlocul uunor aburi purpurii, iar mai jos, un fluviu de foc, format din mii de riuri aprinse, se zvirlea in mare printr-o gura care fierbea.
Vulcanul parea sa aiba un crater unic din care tisnea coloana de foc, taiata de-a curmezisul de fulgere transversale; s-ar fi spus ca electricitatea juca un rol in acest maret fenomen.
Pe deasupra flacarilor gifiitoare unduia o uriasa trimba de fum, rosie la baza,
neagra in virf. Se ridica cu o nemaivazuta maretie si se desfasura larg, in roto­coale groase.
Cerul, aflat la o mare inaltime, era de culoare cenusie; intunericul din timpul furtunii, de care doctorul nu putuse sa-si dea seama, provenea in mod evident de la trimbele de cenusa care acopereau soarele ca o perdea de nepatruns. isi aminti atunci de un fapt asemanator, petrecut in l8l2, pe insula Barbados, care, in mij­locul zilei, fu cufundata in cea mai adinca bezna de masa de cenusa zvirlita de craterul vulcanului Saint-Vincent.
Aceasta stinca uriasa care scuipa foc, aparuta in plin ocean, era inalta de o mie de prajini, avind aproape altitudinea Heclei.
Linia trasa din virful ei spre baza forma cu orizontul un unghi de circa un­sprezece grade.
Parea sa iasa putin cite putin dintre valuri, pe masura ce baleniera se apropia de ea. Nu prezenta nici o urma de vegetatie. ii lipseau si tarmurile, iar coastele cadeau perpendicular in mare.
- Vom putea sa coboram pe pamint? intreba doctorul.
- Ne duce vintul, raspunse Altamont.
- Dar nu vad nici un petic de plaja pe care sa putem pune piciorul.
- Asa pare de departe; dar o sa gasim loc ca sa ne adapostim ambarcatiu­nea; e tot ce ne trebuie.
- Atunci, sa mergem!  raspunse trist Clawbonny.
Doctorul nu mai avea ochi sa vada acest uscat straniu care se intindea in fata lui. Pamintul polului era cu adevarat acolo, dar nu si omul care-l descoperise.
La cinci sute de pasi departare de stinci, marea fierbea sub actiunea focurilor subterane. Insula pe care o inconjura sa tot fi avut o circumferinta de opt pina la zece mile, nu mai mult si, dupa cit se putea aprecia, se gasea aproape de pol, chiar daca axa lumii nu trecea exact pe acolo.
- Apropiindu-se de insula, navigatorii observara un fiord in miniatura, sufi­cient ca sa adaposteasca ambarcatia lor; se indreptara imediat intr-acolo, cu teama de a gasi corpul capitanului aruncat pe coasta, de furtuna!
Totusi, parea greu ca un cadavru sa zaca aici: nu exista nici o plaja si marea se spargea de stincile abrupte; o cenusa densa si necalcata de nici un pas omenesc le acoperea suprafata, dincolo de bataia valurilor.
In sfirsit, baleniera se strecura printr-o deschidere strimta intre doua stinci aflate la suprafata apei si acolo se afla perfect adapostita de furia talazurilor.




Atunci urletele jalnice ale lui Duk se intetira; bietul animal isi chema capita­nul in graiul lui emotionant; il cerea inapoi acestei mari nemiloase, acestor stinci fara ecou. Latra in zadar, iar doctorul il mingiia fara sa-i poata linisti, cind cre­dinciosul ciine, ca si cum ar fi vrut sa-l urmeze pe stapinul sau, facu un salt uimi­tor si se arunca primul pe stinci, in mijlocul unei pulberi de cenusa care se ridica in jurul lui ca un nor.
- Duk! Aici, Duk! il striga doctorul.
Dar Duk nu-l auzi, si disparu. Trecura atunci la operatiile de debarcare; Clawbonny si cei trei tovarasi ai sai pusera piciorul pe pamint, iar baleniera fu solid legata de tarm cu parima.
Altamont se pregatea sa se urce pe un urias morman de pietre, cind latraturile lui Duk se auzira la o anumita distanta, cu o energie neobisnuita; ele nu expri­mau furie, ci durere.
- Ascultati, spuse doctorul.
- Sa fi descoperit vreun animal? intreba seful de echipaj.
- Nu! nu! raspunse doctorul, tresarind, e un vaiet! Sint plinsete! Corpul lui Hatteras e acolo!
La aceste vorbe, cei patru pornira pe urmele lui Duk, prin cenusa care-i or­bea: ajunsera in fundul unui fiord, la o distanta de zece picioare, unde valurile mureau pe nesimtite.
Acolo, Duk latra linga un cadavru invelit in pavilionul Angliei.
- Hatteras! Hatteras! striga doctorul, aruncindu-se asupra corpului prietenu­lui sau.
Dar imediat scoase o exclamatie, cu neputinta de redat.
Trupul acesta insingerat, in aparenta neinsufletit, misca sub miinile sale.
- E viu! e viu! striga el.
- Da, raspunse o voce slaba, viu, pe pamintul polului, pe care m-a zvirlit furtuna, viu, pe Insula Reginei!
- Ura pentru Anglia! strigara cei cinci, intr-un glas.
- si pentru America! continua doctorul, intinzindu-i o mina lui Hatteras si cealalta americanului.
Duk, striga si el "ura", in felul lui, si aclamatia lui fu tot atit de valabila.
In primele clipe acesti oameni viteji fura cu gindul numai la fericirea de a-si revedea capitanul; isi simteau ochii plini de lacrimi.
Doctorul se asigura de starea sanatatii lui Hatteras. Nu era grav ranit. Vintul il impinsese pina la coasta, unde abordajul era foarte periculos; indraznetul mari­nar, care fusese zvirlit de multe ori in larg, reusise in cele din urma, cu un mare efort, sa se agate de o bucata de stinca si sa se ridice deasupra valurilor. Acolo isi pierduse cunostinta, dupa ce se invelise in steagul lui, si nu-si revenise in simtiri decit la mingiierile lui Duk si la zgomotul latraturilor.
Dupa primele ingrijiri, Hatteras putu sa se ridice si sa mearga, sprijinit de bratul doctorului, spre baleniera.
- Polul! Polul Nord! repeta el, in timp ce mergea.
- Esti un om fericit! ii spuse doctorul.
- Da, fericit! Dar dumneata, prietene, nu simti fericirea aceasta, bucuria de a te afla aici? Pamintul acesta pe care calcam e pamintul polului! Marea pe care am strabatut-o e marea polului! Aerul pe care-l respiram e al polului! O! Polul Nord! Polul Nord!



Si, vorbind astfel, Hatteras era prada unei exaltari violente, a unui soi de fe­bra, iar doctorul incerca zadarnic sa-l linisteasca. Ochii lui aveau o stralucire extraordinara, capul ii fierbea de ginduri. Clawbonny punea aceasta stare de su­rescitare pe seama ingrozitoarelor pericole prin care tocmai trecuse capitanul.
Hatteras avea, cu siguranta, nevoie de odihna si tovarasii lui s-au ingrijit sa caute un loc pentru tabara.
Altamont gasi in curind o grota formata din stinci prabusite, Johnson si Bell adusera acolo proviziile  si lasara in libertate ciinii groenlandezi.
Catre ora unsprezece, totul era pregatit pentru prinz; pinza de cort servea drept fata de masa; prinzul, alcatuit din pemmican, carne sarata, ceai si cafea, era intins pe jos si nu astepta decit sa fie inghitit.
Dar, mai intii, Hatteras ceru sa se faca releveul insulei; voia sa stie exact pozi­tia in care se afla.
Doctorul si Altamont isi luara atunci instrumentele si, dupa masuratori, ailara ca pozitia precisa a grotei era la 89°59'l5" latitudine. Longitudinea in acest punct nu mai avea nici o importanta, caci toate meridianele se intilnesc la citeva sute de picioare mai incolo.
Asadar, in realitate, insula se afla situata la Polul Nord, iar al nouazecilea grad de latitudine se afla la nu mai mult de patruzeci si cinci de secunde de acolo, mai precis, la trei sferturi de mila, adica spre virful vulcanului.
Cind Hatteras cunoscu acest rezultat, ceru ca el sa fie consemnat intr-un pro-ces-verbal, facut in dublu exemplar, care trebuia sa fie depus intr-un cairn, pe coasta.
Deci, pe loc, doctorul lua pana si redacta urmatorul document, din care un exemplar se gaseste azi in arhivele Societatii regale de Geografie din Londra:

In 11 iulie 1861, la 89°59'l5" latitudine septentrionala, a fost descoperita Insula Reginei, la Polul Nord, de catre capitanul Hatteras, comandantul bricului FOR­WARD din Liverpool, care a semnat impreuna cu tovarasii lui.
Oricine va gasi acest document e rugat sa-l fac sa ajunga la Amiralitate. Sem­nat. John Hatteras, comandaul vasului FORWARD, doctor Clawbonny, Altamont, capitanul vasului PORPOISE, Johnson, sef de echipaj, Bell, dulgher.

-Si acum, dragi prieteni, la masa! spuse cu voiosie doctorul.

 


Capitanul Hatteras - capitolul 1
Capitanul Hatteras - capitolul 2
Capitanul Hatteras - capitolul 3
Capitanul Hatteras - capitolul 4
Capitanul Hatteras - capitolul 5
Capitanul Hatteras - capitolul 6
Capitanul Hatteras - capitolul 7
Capitanul Hatteras - capitolul 8
Capitanul Hatteras - capitolul 9
Capitanul Hatteras - capitolul 10
Capitanul Hatteras - Capitolul 11
Capitanul Hatteras - Capitolul 12
Capitanul Hatteras - capitolul 13
Capitanul Hatteras - capitolul 14
Capitanul Hatteras - capitolul 15
Capitanul Hatteras - capitolul 16
Capitanul Hatteras - capitolul 17
Capitanul Hatteras - capitolul 18
Capitanul Hatteras - capitolul 19
Capitanul Hatteras - capitolul 20
Capitanul Hatteras - capitolul 21
Capitanul Hatteras - capitolul 22
Capitanul Hatteras - capitolul 23
Capitanul Hatteras - capitolul 24
Capitanul Hatteras - capitolul 25
Capitanul Hatteras - capitolul 26
Capitanul Hatteras - capitolul 27
Capitanul Hatteras - capitolul 28
Capitanul Hatteras - capitolul 29
Capitanul Hatteras - capitolul 30
Capitanul Hatteras - capitolul 31
Capitanul Hatteras - capitolul 32
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 1
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 2
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 3
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 4
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 5
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 6
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 7
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 8
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 9
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 10
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 11
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 12
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 13
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 14
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 15
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 16
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 17
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 18
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 19
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 20
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 21
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 22
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 23
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 24
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 25
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 26
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 27


Aceasta pagina a fost accesata de 1847 ori.