Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 17

de Jules Verne

Partea a doua

Desertul de gheata







A doua zi, doctorul si cei doi tovarasi ai sai se trezira dupa o noapte foarte li­nistita. Frigul, fara sa fie usturator, ii cam piscase catre dimineata, dar, bine inve­liti, au dormit adinc, vegheati de animalele pasnice.
Timpul mentinindu-se frumos, hotarira sa-si consacre si ziua aceea unei recu­noasteri prin regiune si cautarii boului moscat. Trebuiau, totusi, sa-i dea lui Alta­mont prilejul sa vineze putin si s-a hotarit ca - de-ar fi boii acestia animalele cele mai naive din lume - sa aiba dreptul sa-i impuste. De altfel, carnea lor, desi puternic impregnata de mosc, e un aliment gustos si vinatorii se bucurau sa aduca la Fort-Providence citeva bucati din aceasta carne proaspata si inviora­toare.
Calatoria nu fu intrerupta de nici un incident in primele ore ale diminetii; regiunea, in partea ei nord-estica, incepea sa-si schimbe infatisarea; salturi bruste de teren, primele ondulari ale unui tinut muntos lasau sa se prevada un sol nou. tinutul acesta al Noii Americi, daca nu cumva forma un continent, trebuia sa fie cel putin o insula mare; dar nu era vorba acum sa fie verificata aceasta problema geografica.
Duk alerga departe si, in curind, dadu de urmele unei cirezi de boi moscati; o lua apoi inainte cu toata viteza si, in curind, disparu din ochii vanatorilor.
Acestia se condusera dupa latraturile lui puternice si deslusite, a caror graba ii facu sa-si dea seama ca, in sfirsit, credinciosul ciine descoperise ceea ce ie stirnea atita pofta.



Se repezira inainte si, dupa o ora si jumatate de drum, se gasira in fata a doua animale destul de mari si cu o infatisare cu adevarat infricosatoare; aceste patrupede ciudate pareau mirate de atacurile lui Duk fara ca, de altfel, sa se spe­rie; pasteau un fel de muschi de culoare roz, care catifela solul lipsit de zapada-.Doctorul ii recunoscu usor dupa statura lor mijlocie, dupa coarnele foarte largite si unite la baza, dupa curioasa lipsa de bot, dupa fruntea rotunjita ca la oaie si dupa coada foarte scurta; structura lor in ansamblu le-a adus din partea natura-listilor numele de "ovibos", cuvint compus care aminteste caracteristicile celor doua animale din care se trag. Au perii desi si lungi, ca o matase bruna si fina.
La vederea vinatorilor, cele doua animale o luara imediat la fuga, iar acestia le urmarira cit ii tineau picioarele.
Dar era greu pentru niste oameni, pe care un mars fortat de o ora si jumatate ii facuse sa-si piarda respiratia, sa-i ajunga. Hatteras si tovarasii sai se oprira.
- Drace! facu Altamont.
- asta-i cuvintul potrivit raspunse doctorul, de indata ce izbuti sa-si traga sufletul. ti-i dau pe acesti rumegatori drept americani,desi nu par sa aiba o idee prea buna despre compatriotii vostri.
- Aceasta dovedeste ca sintem buni vinatori, raspunse Altamont.
In timpul acesta, boii moscati, nemaivazindu-se urmariti, se oprira cu un aer mirat. Devenise limpede ca urmaritorii nu vor reusi sa-i biruie alergind dupa ei; trebuiau, deci, sa incerce sa-i inconjoare. Platoul pe care se aflau in momentul acela era potrivit pentru o asemenea manevra. Vinatorii, lasindu-l pe Duk sa-i hartuiasca, coborira prin albiile torentelor invecinate in asa fel, incit sa ocoleasca platoul. Altamont si doctorul se ascunsera ia capatul platoului dupa niste colti de stinca, in timp ce Hatteras, aparind pe neasteptate dinspre extremitatea opusa, trebuia sa abata boii spre ei.
Dupa jumatate de ora, fiecare ajunsese ia postul sau.
- De data aceasta nu va opuneti sa intimpinam aceste patrupede cu focuri de arma? intreba Altamont.
- Nu! de data asta e cinstit, raspunse doctorul care, in ciuda blindetii sale naturale, avea fire de vinator.
Si in timp ce discutau asa, vazura ca boii moscati se pun in miscare, cu Duk pe urmele lor; mai departe, Hatteras, scotind strigate puternice, ii goni spre doc­tor si american, care se aruncara imediat in intimpinarea acestei grozave prazi.
Indata ce boii se oprira si, fiind mai putin ingroziti la vederea unui singur dusman, se intoarsera impotriva lui Hatteras. Acesta ii astepta hotarit; ochi in cel mai apropiat dintre cele doua patrupede, trase, fara ca glontul sau, care il lovise pe animal drept in frunte, sa reuseasca a-l opri din mers. Al doilea foc de arma al lui Hatteras nu avu alt efect decit acela de a infuria animalele; ele^se aruncara asupra vinatorului dezarmat si, intr-o clipa il doborira.
- E pierdut! striga doctorul.
In momentul cind Clawbonny, disperat, rostea aceste cuvinte, Altamont facu un pas inainte ca sa sara in ajutorul lui Hatteras; dar se opri, luptindu~se cu sine.
- Nu! exclama el, in cele din urma. Ar fi o lasitate! si se repezi spre locul luptei impreuna cu Clawbonny. sovairea lui nu durase nici o jumatate de secunda.
Daca doctorul vazuse ce se petrecea in sufletul americanului, o intelesese si Hatteras, el, care s-ar fi lasat mai degraba omorit, decit sa-i ceara rivalului sau sa-i vina in ajutor. Totusi, abia avu vreme sa-si dea seama, ca Altamont si aparu linga el.
Hatteras, cazut la pamint, incerca sa se apere de loviturile de coarne si de co­pite ale celor doua animale, dar nu putea sa lungeasca multa vreme o asemenea lupta. Ar fi fost sfisiat in mod inevitabil, cind, deodata, se auzira rasunind doua focuri de arma; Hatteras simti cum gloantele ii trec pe deasupra capului.




- Haide! exclama Altamont, care, aruncind departe de el pusca descarcata, se repezi asupra animalelor furioase.
Unul dintre boi, lovit in inima, cazu ca traznit; celalalt, infuriat la culme, era tocmai sa-l strapunga pe nefericitul capitan, cind Altamont, aparindu-i in fata, ii viri intre falcile cascat mina lui inarmata cu cutitul de zapada, iar cu cealalta ii crapa capul cu o groaznica lovitura de topor.
Totul a avut loc cu o miraculoasa iuteala, cit ar fi durat un fulger care sa lu­mineze scena.
Al doilea bou isi indoi genunchii si cazu mort.
- Ura! ura! striga Clawbonny. Hatteras era salvat.
Ii datora deci viata omului pe care il ura cel mai mult pe lumea asta! Ce s-a petrecut in sufletul lui in acea clipa? Ce pornire omeneasca s-a declansat in el, si pe care nu si-o putu stapini? E unul din acele secrete ale inimii, care scapa orica­rei analize.
Orice-ar fi fost, Hatteras, fara nici o sovaiala, se indrepta spre rivalul sau si-i spuse pe un ton solemn:
- Mi-ai salvat viata, Altamont!
- si dumneata mi-ai salvat-o pe-a mea, raspunse americanul. Urma un moment de tacere, apoi Altmont adauga:
- Sintem chit, Hatteras.
- Nu, Altmont, raspunse capitanul, cind doctorul te-a scos din mormintul de gheata in care te aflai, nu stiam cine esti, dar dumneata m-ai salvat cu pretul vie­tii, stiind cine sint.
- Ei! esti semenul meu, raspunse Altamont si, oricum ar fi, un american nu e niciodata las!
- Nu, desigur, exclama doctorul, e un om! Un om ca si dumneata, Hatteras!
- si, ca si mine, va impartasi gloria care ne asteapta!
- Gloria de a merge la Polul Nord! rosti Altamont.
- Da! facu capitanul, pe un ton plin de mindrie.
- Ghicisem deci! striga americanul. Ati indraznit, asadar, sa concepeti un asemenea plan! Ati indraznit sa incercati sa ajungeti la acest punct de neatins! Ah, ce frumos! V-o spun eu, e sublim!
- Dar dumneata, intreba Hatteras, repede de tot, nu te-ai avintat, ca si noi, pe drumul spre pol?
Altmont parea sa sovaie in raspunsul lui.
- Ei? intreba doctorul.
- Ei bine, nu! exclama americanul! Nu! Adevarul inaintea amorului propriu! Nu, n-am avut acest gind nobil care v-a adus pina aici! incercam sa strabat cu vasul meu Trecerea din nord-vest, asta-i tot.
- Altamont, spuse Hatteras intinzindu-i americanului mina, sa impartim im­preuna gloria. Vino cu noi sa descoperim Polul Nord!
Si cei doi barbati isi strinsera cu caldura miinile. Cind se intoarsera spre doctor, acesta plingea.
- Ah! dragii mei prieteni, murmura el stergindu-si ochii, cum de poate sa in­capa in inima mea o bucurie atit de mare? Ah! dragii mei tovarasi, ca sa va uniti in, vederea unui succes comun, ati sacrificat aceasta rivalitate nenorocita! V-ati spus ca diferenta de nationalitate n-are nici un amestec aici si ca, in fata pericole­lor pe care le avem de intimpinat in cursul expeditiei noastre,trebuie sa fim legati printr-o strinsa prietenie! Daca Polul Nord va fi atins, ce importanta a,re cine-l va fi descoperit! Pentru ce sa ne coborim atit de jos incit sa ne dusmanim falindu-ne ca sintem americani sau englezi, cind ne putem mindri ca sintem oameni!
Bunul doctor ii stringea in brate pe dusmanii care se impacasera; nu putea sa-si stapineasca bucuria: noii prieteni se simteau si mai apropiati prin dragostea pe care vrednicul om o avea pentru amindoi. Clawbonny vorbea, fara sa se poata stapini, despre desertaciunea competitiilor, despre nebunia rivalitatilor si despre nevoia atit de mare a unei intelegeri intre oamenii parasiti, departe de tara lor. Vorbele, lacrimile, mingiierile lui, toate veneau din adincul sufletului.



Se linisti dupa ce-i imbratisa pentru a douazecea oara pe Hatteras si Alta­mont.
- si acum, spuse el, la treaba, la treaba! si deoarece n-am fost bun de nimic ca vinator, sa folosim celelalte talente ale mele.
Si se apuca sa taie in bucati boul, pe care-l numi "boul impacarii", dar cu atita mestesug, incit semana cu un chirurg care practica o autopsie delicata.
Cei doi tovarasi il priveau zimbind. Dupa citeva minute, indeminaticul practi­cian a scos din corpul animalului vreo suta de livre de carne imbietoare; facu din ea trei parti, fiecare urmind sa care cite o parte, si se intoarsera spre Fort-Providence.
La zece seara, vinatorii, mergind sub razele oblice ale soarelui, ajunsera la Doctor's House, unde Johnson si Bell le pregatisera o cina buna.
Dar, inainte de a se aseza la masa, doctorul exclama triumfator, aratindu-i pe cei doi tovarasi de vinatoare:
- Batrine Johnson, luasem cu mine un englez si un american, nu-i asa?
- Da, domnule Clawbonny, raspunse seful de echipaj.
- Ei bine. aduc inapoi doi frati.
Marinarii ii intinsera mina cu bucurie lui Altamont; doctorul le povesti ce fa­cuse capitanul american pentru capitanul englez si, in noaptea aceea, casa de za­pada adaposti cinci oameni pe de-a intregul fericiti.

 



Capitanul Hatteras - capitolul 1
Capitanul Hatteras - capitolul 2
Capitanul Hatteras - capitolul 3
Capitanul Hatteras - capitolul 4
Capitanul Hatteras - capitolul 5
Capitanul Hatteras - capitolul 6
Capitanul Hatteras - capitolul 7
Capitanul Hatteras - capitolul 8
Capitanul Hatteras - capitolul 9
Capitanul Hatteras - capitolul 10
Capitanul Hatteras - Capitolul 11
Capitanul Hatteras - Capitolul 12
Capitanul Hatteras - capitolul 13
Capitanul Hatteras - capitolul 14
Capitanul Hatteras - capitolul 15
Capitanul Hatteras - capitolul 16
Capitanul Hatteras - capitolul 17
Capitanul Hatteras - capitolul 18
Capitanul Hatteras - capitolul 19
Capitanul Hatteras - capitolul 20
Capitanul Hatteras - capitolul 21
Capitanul Hatteras - capitolul 22
Capitanul Hatteras - capitolul 23
Capitanul Hatteras - capitolul 24
Capitanul Hatteras - capitolul 25
Capitanul Hatteras - capitolul 26
Capitanul Hatteras - capitolul 27
Capitanul Hatteras - capitolul 28
Capitanul Hatteras - capitolul 29
Capitanul Hatteras - capitolul 30
Capitanul Hatteras - capitolul 31
Capitanul Hatteras - capitolul 32
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 1
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 2
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 3
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 4
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 5
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 6
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 7
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 8
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 9
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 10
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 11
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 12
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 13
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 14
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 15
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 16
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 17
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 18
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 19
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 20
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 21
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 22
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 23
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 24
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 25
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 26
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 27


Aceasta pagina a fost accesata de 1778 ori.