Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 9

de Jules Verne

Partea a doua

Desertul de gheata








Hatteras si Johnson ii asteptau pe cei trei vinatori cu oarecare neliniste. Acestia fura incintati sa gaseasca iar un adapost cald si comod. Temperatura, odata cu venirea serii, coborise in mod deosebit, iar termometrul asezat in exte­rior marca saptezeci si trei de grade sub zero.
Cei sositi de la drum erau istoviti si aproape inghetati; din fericire sobele functionau bine, iar masina de gatit n-astepta decit roadele vinatorii; doctorul se transforma in bucatar si puse la fript citeva cotlete de morsa. La noua seara, cei cinci comeseni se asezara la masa in fata unei cine intaritoare.
- Zau asa, spuse Bell, cu riscul de a trece drept un eschimos, as declara ca mincarea e lucrul cel mai important in timpul unui iernat; daca ai ajuns sa ti-o procuri, nu trebuie sa faci  mofturi!
Toti comesenii fiind cu gura plina nu-i putura raspunde pe loc dulgherului, dar doctorul ii facu semn ca are perfecta dreptate.
Cotletele de morsa fura declarate delicioase sau, chiar daca nu s-a declarat asa, au fost devorate pina la ultimul, ceea ce valora cit toate declaratiile din lume.
La desert, doctorul pregati cafeaua, conform obiceiului sau; nu lasa in seama nimanui sacina de a prepara aceasta excelenta bautura; o facea pe masa, intr-un ibric, pe o lampa cu spirt, si o servea fierbinte. in ceea ce-l privea, trebuia sa-i friga limba, altfel o socotea nedemna sa treaca prin gitlejul lui. in seara aceea o sorbi atit de fierbinte, incit tovarasii lui nu-l putura imita.
- Dar o sa luati foc, doctore, ii spuse Altamont.
- Niciodata, raspunse el.
- Aveti cumva cerul gurii captusit cu arama? intreba Johnson.
- Deloc, dragi prieteni, va invit sa-mi urmati exemplul. Exista oameni, si eu fac parte dintre acestia, care beau cafeaua la temperatura de o suta treizeci si unu de grade.
- O suta treizeci si unu de grade! exclama Altamont; dar nici mina n-ar su­porta o asemenea caldura!
- Desigur, Altamont, deoarece mina nu poate suporta mai mult de o suta douazeci si doua de grade in apa, dar cerul si limba sint mai putin sensibile decit mina si rezista la o temperatura pe care aceasta n-ar putea s-o indure.
- Ma uimiti, spuse Altamont.
- Ei bine, am sa va conving.



Si doctorul, luind termometrul din salon, ii scufunda balonasul in ceasca lui de cafea clocotita; astepta pina cind instrumentul marca nici mai mult nici mai putin de o suta treizeci si unu de grade si dadu pe git binefacatoarea sa licoare, cu o placere vizibila.
Bell voi sa-l imite voiniceste si se fripse atit de tare, incit incepu sa urle.
- Lipsa de obisnuinta, spuse doctorul.
- Clawbonny, intreba Altamont, ati putea sa ne spuneti care sint cele mai ri­dicate temperaturi pe care corpul omenesc e in stare sa le suporte?
- Nimic mai usor, raspunse doctorul; s-au facut experiente si s-au inregistrat fenomene curioase in aceasta privinta. imi vin in minte unul sau doua cazuri si acestea va vor dovedi ca te poti obisnui cu orice, chiar sa nu te frigi la tempera­tura la care se frige un beefsteak. Se povesteste ca niste fete de serviciu de la cup­torul seniorial al orasului La Rochefoucauld, in Franta, puteau ramine zece mi­nute in acest cuptor, la o temperatura de trei sute de gradel, adica superioara cu 89° apei fierte, si asta in timp ce, in jurul lor, merele si carnea se rumeneau per­fect.
- Ce mai fete! exclama Altamont.
- Poftim, iata un alt exemplu ce nu poate fi pus la indoiala. in l774, noua compatrioti de-ai nostri, Fordyce, Banks, Solander, Blagdin, Home, Nooth, lord Seaforth si capitanul Philips, au suportat o temperatura de doua sute nouazeci si cinci de grade2, in timp ce niste oua si o friptura erau preparate linga ei.
- Si erau englezi!  spuse Bell, cu un oarecare sentiment de mindrie.
- Da, Bell, raspunse doctorul.
- O! Americanii ar fi facut mai mult, interveni Altamont.
- S-ar fi fript!  spuse doctorul rizind.
- Si de ce, ma rog? se otari americanul.
- In orice caz, n-au incercat asa ceva; deci, ma refer doar la compatriotii mei. Asa ai adauga un ultim fapt, de necrezut daca ne-am putea indoi de adeva­rul marturiilor celor care au fost de fata. Ducele de Raguzo si doctorul Jung, un francez si un austriac, au vazut un turc care s-a bagat intr-o baie ce avea o suta saptezeci de grade3.
- Dar mi se pare, spuse Johnson, ca nu egaleaza cu ceea ce au facut fetele din cuptorul seniorial, nici cu ceea ce au facut compatriotii nostri.
- Sa-mi fie cu iertare, raspunse doctorul, e o mare diferenta intre a te cu­funda in aer cald sau in apa calda; aerul cald provoaca o transpiratie care pune in siguranta trupul, in timp ce in apa fiarta nu transpiri, ci te frigi. Astfel, limita extrema a temperaturii stabilite pentru bai este, in general, de o suta sapte grade. Trebuia, deci, ca turcul sa fie un om putin obisnuit ca sa suporte o asemenea temperatura!
- Domnule Clawbonny, intreba Johnson, care e, deci, temperatura normala a fiintelor vii?
- Ea variaza dupa natura lor, raspunse doctorul; astfel, pasarile au tempera­tura cea mai ridicata si printre ele rata si gaina sint de remarcat in aceasta privinta; caldura corpului lor depaseste o suta zece grade5, in timp ce ciuhurezul, de exemplu, nu are decit o suta patru grade; apoi, in al doilea rind, vin mamiferele, oamenii; temperatura englezilor este, in general, de o suta si unu grade.
- Sint sigur ca domnul Altamont va interveni pentru americani, spuse Johnson, rizind.
- Zau asa, spuse Altamont, exista printre ei oameni foarte infierbintati; dar, cum nu le-am pus niciodata termometrul nici la piept si nici sub limba, mi-e cu neputinta sa am vreo parere in aceasta privinta.
- Bine! raspunse doctorul, nu exista o diferenta sensibila intre oameni de rasa diferita atunci cind sint plasati in conditii identice, oricare ar fi felul lor de hrana; as spune chiar ca temperatura omului e asemanatoare la Ecuator cu cea de la pol.
- Asadar, intreba Altamont, propria noastra caldura e aici la fel ca si in An­glia?
- Foarte apropiate, raspunse doctorul; cit despre celelalte mamifere, tempe­ratura lor este, in general, ceva mai ridicata decit cea a omului. A calului se apropie de-a omului; tot asa si a iepurelui, a elefantului, a marsuinului, a tigru­lui; dar pisica, veverita, soarecele, pantera, oaia, boul, ciinele, maimuta, tapul, capra ating o suta trei grade si, in fine, cel mai favorizat dintre toti, porcul, depa­seste o suta patru grade.
- E umilitor pentru noi, spuse Altamont.
- Apoi vin amfibiile si pestii, a caror temperatura e foarte schimbatoare, in raport cu apa. sarpele n-are mai mult decit optzeci si sase de grade, broasca. saptezeci, iar rechinul tot atit, intr-un mediu inferior cu un grad si jumatate; in sfirsit, insectele par sa aiba temperatura apei si a aerului.




- Toate sint bune, spuse Hatteras, care nu luase pina atunci cuvintul, si-i multumesc doctorului ca-si pune stiinta la dispozitia noastra; dar noi discutam acum ca si cum am avea de infruntat calduri toride. N-ar fi mai potrivit sa vor­bim despre frig, sa stim la ce ne putem expune si care au fost temperaturile cele mai joase observate pina acum?
- E drept, raspunse Johnson.
- Nimic mai usor, interveni din nou doctorul, si pot sa va lamuresc si in aceasta privinta.
- Sint convins, spuse Johnson, dumneavoastra stiti totul.
- Dragii mei prieteni, nu stiu decit ceea ce m-au invatat altii si, dupa ce va voi spune ce am de spus veti fi la fel de stiutori ca si mine. Iata, deci, ceea ce va pot spune cu privire la frig si la temperaturile joase pe care Europa a trebuit sa le suporte. S-au numarat multe ierni de neuitat si se pare ca cele mai aspre revin periodic cam la patruzeci si unu de ani, revenire care coincide cu aparitia unui mare numar de pete in soare. Va voi pomeni de iarna din 1364, cind Ronul a in­ghetat pina la Arles; cea din 1408, cind Dunarea a inghetat pe tot cursul ei si
cind lupii au strabatut cu piciorul strimtoarea Cattegat; cea din 1509, in timpul careia Adriatica si Mediterana erau solidificate la Venetia, la Ceuta, la Marsilia, iar Baltica mai era inca inghetata la l0 aprilie; cea din 1608, cind in Anglia au pierit toate vitele; cea din 1789, in timpul careia Tamisa a fost inghetata pina la Gravesend, la sase leghe mai jos de Londra; cea din 18l13, despre care francezii au pastrat amintiri atit de ingrozitoare; in fine, cea din 1829, cea mai timpurie si cea mai lunga dintre iernile secolului al nouasprezecelea. Asta in Europa.
- Dar aici, dincolo de cercul polar, ce grad poate sa atinga temperatura? in­treba Altamont.
- Cred, raspunse doctorul, ca am trecut prin cele mai mari friguri care au fost semnalate vreodata, deoarece termometrul cu alcool a aratat intr-o zi sapte­zeci si doua de grade sub zerol si, daca amintirile mele nu ma insala, cele mai joase temperaturi cunoscute pina acum de catre calatorii arctici au fost numai de saizeci si unu de grade in insula Melville, de saizeci si cinci de grade in portul Fe­lix si de saptezeci de grade la Fort-Reliance.
- Da, spuse Hatteras, am fost opriti de o iarna aspra si aceasta intr-un mo­ment nepotrivit.
- Ati fost opriti? intreba Altamont, privindu-l tinta pe capitan.
- in calatoria noastra spre vest, se grabi sa spuna doctorul.
- Asadar, facu Altamont, reluind discutia, intre maxima si minima tempera­turii pe care o poate suporta un om exista un interval de aproximativ doua sute de grade?
- Da, raspunse doctorul, un termometru expus la aer liber si ferit de orice reverberatie nu se ridica niciodata mai sus de treizeci si cinci de grade peste zero, tot asa cum pe cele mai mari geruri nu coboara niciodata sub saptezeci si doua de grade. Astfel, dragi prieteni vedeti ca putem sa fim linistiti.
- Totusi, spuse Johnson, daca soarele s-ar stinge brusc, oare pamintul n-ar fi cufundat intr-un frig si mai mare?
- Soarele nu se va stinge, raspunse doctorul, dar, chiar de s-ar stinge, tempe­ratura n-ar cobori, dupa cit se pare, sub nivelul frigului de care v-am vorbit.
- Iata ceva curios!
- O! stiu ca altadata se considera ca in spatiile situate in afara atmosferei sint mii de grade; dar, dupa experienta unui savant francez, Fourrier, s-a mai re­dus din ele; el a demonstrat ca daca pamintul s-ar gasi situat intr-un mediu lipsit de orice caldura, intensitatea frigului pe care-l observam la pol ar fi mult mai ac­centuata si ca intre zi si noapte ar exista niste diferente de temperatura formida­bile; asadar, dragi prieteni, nu este mai frig la citeva milioane de leghe, decit aici.
- Va rog sa-mi spuneti, doctore, intreba Altamont, temperatura Americii nu e mai scazuta decit a altor tari din lume?
- Fara indoiala, dar sa nu va mindriti cu asta, raspunse doctorul rizind.
- si cum se explica acest fenomen?
- S-a incercat explicarea lui, dar intr-un mod putin satisfacator; astfel, i-a venit in minte lui Halley ca o cometa, care lovise odinioara pamintul, oblic, i-a schimbat pozitia axei, adica a polilor; dupa parerea lui, Polul Nord, situat alta­data in golful Hudson, ar fi fost impins ceva mai la rasarit, iar tinuturile din ju­rul vechiului pol, atita vreme inghetate, au pastrat un frig si mai accentuat, pe care lungi secole de caldura solara nu le-au putut inca incalzi.




- Si nu sinteti de acord cu aceasta teorie?
- Nici o clipa, caci ceea ce e adevarat pentru coasta orientala a Americii nu este pentru coasta occidentala, a carei temperatura e mai ridicata. Nu! trebuie sa constatam ca exista linii izoterme diferite de paralelele terestre, si atita tot.
- Stiti, domnule Clawbonny, spuse Johnson, e placut sa vorbesti despre frig in imprejurarile in care ne aflam noi.
- Just, batrine Johnson; sintem chiar in masura sa chemam practica in aju­torul teoriei. tinuturile acestea sint un urias laborator in care se pot face expe­riente curioase asupra temperaturilor joase; numai ca, fiti intotdeauna atenti si prudenti, si daca vreo parte a corpului va ingheata, frecati-o imediat cu zapada, ca sa restabiliti circulatia singelui, iar daca va intoarceti linga foc, fiti cu bagare de seama, caci s-ar putea sa va ardeti miinile sau picioarele, fara sa va dati seama; ar fi necesare atunci amputari, iar noi trebuie sa incercam sa nu lasam ni­mic din trupul nostru prin aceste tinuturi boreale. Acestea fiind zise, prieteni, cred ca am face bine daca i-am cere somnului sa ne ofere citeva ore de odihna.
- Cu placere, raspunsera tovarasii doctorului.
- Cine e de garda la soba?
- Eu, raspunse, Bell.
- Ei bine, prietene, fii atent ca focul sa nu se stinga, caci asta-seara e un ger de crapa pietrele.
- Fiti linistit, domnule Clawbonny, frigul inteapa tare; si totusi, priviti, tot cerul e in flacari!
- Da, raspunse doctorul, apropiindu-se de fereastra, o aurora boreala de toata frumusetea!  Ce spectacol maret! Nu ma satur sa-l privesc.
Intr-adevar, doctorul admira mereu aceste fenomene cosmice carora tovarasii lui nu le acordau o atentie prea mare; observase, de altminteri, ca aparitia lor era mereu precedata de perturbatii ale acului magnetic, si pregatea, pe aceasta tema, unele observatii destinate lui "Weather Book".
In curind, in timp ce Bell veghea linga soba, fiecare intins pe patul lui, adormi linistit.


 



Capitanul Hatteras - capitolul 1
Capitanul Hatteras - capitolul 2
Capitanul Hatteras - capitolul 3
Capitanul Hatteras - capitolul 4
Capitanul Hatteras - capitolul 5
Capitanul Hatteras - capitolul 6
Capitanul Hatteras - capitolul 7
Capitanul Hatteras - capitolul 8
Capitanul Hatteras - capitolul 9
Capitanul Hatteras - capitolul 10
Capitanul Hatteras - Capitolul 11
Capitanul Hatteras - Capitolul 12
Capitanul Hatteras - capitolul 13
Capitanul Hatteras - capitolul 14
Capitanul Hatteras - capitolul 15
Capitanul Hatteras - capitolul 16
Capitanul Hatteras - capitolul 17
Capitanul Hatteras - capitolul 18
Capitanul Hatteras - capitolul 19
Capitanul Hatteras - capitolul 20
Capitanul Hatteras - capitolul 21
Capitanul Hatteras - capitolul 22
Capitanul Hatteras - capitolul 23
Capitanul Hatteras - capitolul 24
Capitanul Hatteras - capitolul 25
Capitanul Hatteras - capitolul 26
Capitanul Hatteras - capitolul 27
Capitanul Hatteras - capitolul 28
Capitanul Hatteras - capitolul 29
Capitanul Hatteras - capitolul 30
Capitanul Hatteras - capitolul 31
Capitanul Hatteras - capitolul 32
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 1
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 2
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 3
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 4
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 5
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 6
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 7
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 8
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 9
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 10
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 11
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 12
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 13
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 14
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 15
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 16
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 17
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 18
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 19
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 20
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 21
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 22
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 23
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 24
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 25
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 26
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 27


Aceasta pagina a fost accesata de 1845 ori.