Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 6

de Jules Verne

Partea a doua

Desertul de gheata





24 mai e ziua acelei vesele sarbatori, duminica Floriilor, cind strazile satelor si ale oraselor din Europa sint presarate cu fiori si cu frunze: atunci aerul e plin de dangatul clopotelor si de miresme patrunzatoare.
Dar aici, in tinutul acesta pustiu, cita tristete' Ce tacere' Un vint aspru si schimbator, nici o frunza uscata, nici un firicel de iarba.
Si totusi, duminica aceea era si ea o zi de bucurie pentru calatori, caci aveau sa gaseasca, in sfirsit, mijloacele de trai a caror lipsa i-ar fi osindit la o moarte grabnica.
Grabira pasul; ciinii trasera sania cu mai multa energie. Duk latra de satisfac­tie si grupul ajunse curind la vasul american.
Porpoise era in intregime ingropat sub zapada; nu mai avea nici un catarg, nici verga, nici parima; tot greementul1 lui fusese distrus in momentul naufragiu­lui. Vasul se gasea prins intr-un pat de stinci, care pe atunci nu se vedea deloc. Porpoise. rasturnat pe o parte de violenta loviturii, cu carena sparta, parea de ne­locuit. Lucru de care isi dadura seama si capitanul, doctorul si Johnson dupa ce patrunsera nu tara greutate in interiorul navei. Au trebuit sa dea ia o parte mai mult de cincisprezece picioare de gheata, inainte de a ajunge la marele tambuchi; dar, spre bucuria generala, vazura ca animalele, ale caror urme numeroase se ve­deau pe cimp, respectasera pretiosul depozit de provizii.
- Daca avem aici combustibilul si hrana asigurata, spuse Johnson, coca, in schimb, nu mi se pare locuibila.
- Atunci trebuie sa construim o casa de zapada, raspunse Hatteras si sa ne instalam pe continent cit mai bine.
- Fara indoiala, relua doctorul; dar sa nu ne grabim si sa facem treaba asa cum trebuie. La nevoie, ne putem caza provizoriu pe vas; in timpul acesta, vom construi o casa solida, in stare sa ne apere impotriva frigului si animalelor. Ma insarcinez sa fiu eu arhitectul si ma veti vedea la treaba!
- Nu ma indoiesc de talentele dumneavoastra, domnule Clawbonny, ras­punse Johnson; sa ne instalam aici cit mai bine cu putinta si vom inventaria tot ce cuprinde vasul; din nefericire nu vad nici baleniera, nici barca, iar aceste res­turi sint intr-o stare prea proasta ca sa construim o ambarcatie.
- Cine stie? raspunse doctorul: cu timpul si gindindu-ne mai bine, putem face multe lucruri. Acum nu se pune problema sa navigam, ci sa construim o locuinta stabila; propun, deci, sa nu intocmim alte planuri, ci sa facem fiecare lu­cru la timpul sau.
- E intelept, incuviinta Hatteras; sa incepem cu ce e mai urgent.
Cei trei tovarasi parasira vasul, se intoarsera la sanie si impartasira ideile lor si lui Bell, si americanului. Bell se declara gata sa inceapa lucrul; americanul cla­tina din cap aflind ca nu se poate face nimic cu vasul lui; dar, cum discutia ar fi fost de prisos in clipa aceea, au ramas la proiectul de a se adaposti mai intii pe Porpoise si de a construi o locuinta incapatoare pe coasta.



La ora patru dupa-masa, cei cinci calatori erau, de bine, de rau, instalati pe puntea inferioara; cu ajutorul prajinilor din arborada si a resturilor de catarge, Bell instalase o podea aproape orizontala; au asezat pe ea paturile intarite de in­ghet pe care caldura unei sobe le-a readus in curind in starea lor naturala. Alta­mont, sprijinit de doctor, a putut merge fara prea multa greutate pina la locul ca-re-i fusese rezervat. Punind piciorul pe vasul sau, lasa sa-i scape un suspin de sa­tisfactie care nu i se paru un semn bun sefului de echipaj.
"Se simte la el acasa, se gindi batrinul marinar, si s-ar spune ca sintem invita­tii lui!"
Restul zilei fu consacrat odihnei. Vremea ameninta sa se schimbe, sub influ­enta vintului de vest; termometrul, instalat afara, arata 26° sub zero.
De fapt, Porpoise se afla situat dincolo de polul frigului si la o latitudine rela­tiv mai putin glaciala, desi mai apropiata de nord.
In ziua aceea terminara de mincat resturile ursului, cu niste biscuiti gasiti in buncarul vasului si baura citeva cesti de ceai, apoi ii birui oboseala si fiecare cazu intr-un somn adinc.
Dimineata, Hatteras si tovarasii lui se trezira cam tirziu. Mintea lor urmarea idei noi; nesiguranta zilei de miine nu-i mai preocupa; chibzuiau cum sa se insta­leze cit mai confortabil. Acesti naufragiati se considerau niste colonisti ajunsi la destinatie, si, uitind de suferintele calatoriei, nu se mai gindeau decit sa-si creeze un viitor suportabil.
- Uf! exclama doctorul, intinzindu-si bratele, e ceva, sa nu trebuiasca sa te intrebi unde te vei culca diseara si ce vei minca a doua zi.
- Sa incepem prin a face inventarul vasului, raspunse Johnson. Porpoise fusese perfect echipat si aprovizionat pentru o expeditie indepartata. Inventarul arata urmatoarele cantitati de provizii: sase mii cinci sute livre de faina, grasime, stafide pentru puddinguri; doua mii de livre de carne de vaca si de porc, sarata; o mie cinci sute de livre de pemmican; sapte sute de livre de zahar, tot atitea de ciocolata; o lada si jumatate de ceai, cintarind nouazeci si sase de li­vre; cinci sute de livre de orez; mai multe butoaie de fructe si legume conservate; lime-juice din belsug, seminte de cochelaria, de macris, de creson; trei sute de ga-loni de rom si rachiu. in buncar mai erau cantitati mari de praf de pusca, gloante si plumb; carbuni si lemne se gaseau din belsug. Doctorul strinse cu grija instru­mentele de fizica si de navigatie si chiar o puternica pila Bunsen, care fusese luata cu scopul de a se face experiente in domeniul electricitatii.
Pe scurt, proviziile de tot felul puteau sa ajunga pentru cinci oameni timp de mai mult de doi ani, consumind ratii intregi. Orice teama de a muri de toarne sau de frig disparuse.
- Iata-ne existenta asigurata, ii spuse doctorul capitanului, si nimeni nu ne va impiedica sa urcam pina la pol.
- Pina la pol! raspunse Hatteras, tresarind.
- Fara indoiala, continua doctorul, cine ne-ar putea impiedica, in timpul lu­nilor de vara, sa mergem in recunoastere strabatind aceste paminturi?
- Aceste paminturi, da! Dar marile?
- Nu se poate construi o barca din scindurile lui Porpoise?
- O barca americana, nu-i asa? raspunse dispretuitor Hatteras, si comandata de acest american!
Doctorul intelese sila capitanului si nu socoti necesar sa prelungeasca aceasta discutie. Schimba, deci, subiectul conversatiei.
- Acum, cind stim pe ce contam in legatura cu proviziile, mai spuse el, tre­buie sa construim magazii pentru ele si o casa pentru noi. Materialele nu lipsesc si putem sa ne instalam foarte comod.
- Sper, Bell, adauga doctorul, adresindu-se dulgherului ca vei avea prilejul sa arati ce stii, prietene; de altfel, as putea sa-ti dau citeva sfaturi folositoare.
- Sint gata, domnule Clawbonny, raspunse Bell; la nevoie, nu mi-ar fi greu sa construiesc din blocurile astea de gheata un oras intreg, cu case si cu strazi...
- Ei! nu ne trebuie atita. Sa luam exemplu de la agentii Companiei golfului Hudson: ei construiesc forturi care ii pun la adapost de fiare si de indieni. E tot ce ne trebuie: sa ne punem cit mai bine la adapost; de o parte locuinta, de cea­lalta magaziile, cu un fel de zid care le uneste si doua bastioane care sa ne apere. Voi incerca sa-mi amintesc pentru aceasta imprejurare de cunostintele mele in domeniul instalarii taberelor.
- Zau asa, domnule Clawbonny, spuse Johnson, nu ma indoiesc ca vom face ceva foarte frumos sub conducerea dumneavoastra.
- Ei bine, dragi prieteni, trebuie mai intii sa ne alegem amplasamentul; un inginer bun trebuie, inainte de toate, sa cerceteze terenul. Vii cu noi, Hatteras?
- Ma bizui pe dumneavoastra doctore, raspunse capitanul. Faceti tot ce cre­deti, in timp ce eu voi merge in susul acestei coaste.
Altamont, inca prea slab ca sa ia parte la lucrari, fu lasat la bordul vasului sau, in timp ce englezii pusera piciorul pe continent.




Vremea era frumoasa si linistita; termometrul, la prinz, arata unsprezece grade sub zero; dar lipsa vintului facea temperatura suportabila.
Judecind dupa asezarea tarmului, o mare foarte intinsa, complet inghetata in momentul acela, se intindea cit vedeai cu ochii spre vest; era marginita la est de o coasta rotunjita, taiata de estuare adinci si inaltata brusc la doua sute de iarzi de­partare de piaja; ea forma astfel un golf larg, intesat de acele stinci periculoase pe care naufragiase Porpoise; in departare, pe uscat, se ridica un munte, inalt, dupa aprecierea doctorului, cam de cinci sute de prajini.2 Spre nord, un promontoriu se pierdea in mare, dupa ce acoperise o parte din golf. O insula de intindere mijlocie aparea din cimpul de gheata la trei mile departare de coasta astfel ca, daca n-ar fi existat greutatea de a intra in aceasta rada, ar fi putut oferi un loc de an­corare sigur si adapostit. Exista chiar, intr-o scobitura a tarmului, un mic liman, foarte accesibil vaselor, daca totusi dezghetul ar fi eliberat vreodata de gheturi aceasta parte a oceanului arctic. De altfel, dupa povestirile lui Belcher si ale lui Penny, toata marea aceasta trebuia sa fie libera in timpul lunilor de vara.
La jumatatea coastei, doctorul observa un fel de platou circular cu un diame­tru cam de doua sute de picioare; acesta domina golful din trei parti, iar a patra era inchisa de un zid perpendicular, de douazeci de prajini; nu se putea ajunge acolo decit cu ajutorul unor trepte in gheata. Locul parea potrivit pentru o con­structie solida si putea fi cu usurinta fortificat; natura facuse primele investitii; era destul sa te folosesti de asezarea locurilor.
Doctorul, Bell si Johnson ajunsera pe platou, taind trepte cu securea in blo­curile de gheata; platoul era perfect neted. Dupa ce si-a dat seama cit de bun era amplasamentul, doctorul hotari sa-1 curete de cele zece picioare de zapada inta­rita care-1 acopereau; trebuia, intr-adevar, ca locuinta si magaziile sa fie instalate pe o baza solida.
In timpul zilelor de luni, marti si miercuri, au lucrat fara intrerupere; in sfir­sit, aparu pamintul: un granit foarte dur, compact, ale carui muchii ascutite erau taioase ca sticla; in afara de asta, mai continea granate si cristale mari de feld-spat, pe care cazmaua le scoase la iveala.
Doctorul fixa atunci dimensiunile si planul casei de zapada; ea urma sa fie lunga de patruzeci de picioare, lata de douazeci si inalta de zece. Era impartita in trei incaperi: un salon, un dormitor si o bucatarie; nu era nevoie de mai mult. in stinga se gasea bucataria; in dreapta, dormitorul; la mijloc, salonul. Timp de cinci zile s-a muncit fara intrerupere. Materialele nu lipseau; zidurile de gheata tre­buiau sa fie destul de groase pentru a rezista la dezgheturi, ca sa nu riste sa se trezeasca fara adapost, nici macar vara.
Pe masura ce se inalta, casa capata o infatisare frumoasa; avea patru ferestre la fatada; doua la salon, una la bucatarie, alta la dormitor; geamurile erau facute din niste superbe foi de gheata, dupa moda eschimosilor, si lasau sa treaca o lu­mina dulce, cum e aceea a sticlei mate.
In fata salonului, intre cele doua ferestre, se intindea un coridor, asemanator cu un drum acoperit, prin care se intra in casa; o usa solida, scoasa de la o ca­bina a lui Porpoise, o inchidea ermetic. Odata casa terminata, doctorul fu incintat de opera sa; e greu sa spunem carui stil arhitectonic apartinea aceasta construc­tie, desi arhitectul si-ar fi marturisit preferinta pentru goticul saxon, atit de ras-pindit in Anglia; dar era vorba de soliditate, inainte de toate; doctorul se mar­gini, asadar, sa asigure fatada cu niste puternice contraforturi, dese ca stilpii ro­mani; deasupra, un acoperis inclinat se sprijinea de peretele de granit. Peretele servea, de asemenea, si de suport pentru burlanele sobelor care scoteau fumul afara.
Cind terminara lucrarea cea mare, incepura sa se ocupe de instalarea in inte­rior. Au adus in camera paturile de pe Porpoise; ele fura asezate circular in jurul unei sobe mari. in salon, care servea si de sufragerie, fura instalate banci, scaune, fotolii, mese, dulapuri; in sfirsit, bucataria primi masinile de gatit ale vasului, impreuna cu diferitele lor ustensile. Pinze de corabie intinse pe jos tineau loc de co­voare si indeplineau si functia de draperii la usile interioare care nu aveau alt mijloc de inchidere.
Zidurile casei masurau in mod obisnuit cinci picioare grosime, iar ochiurile fe­restrelor pareau a fi niste ambrazuri in zid pentru tunuri.
Totul era foarte solid; ce se putea cere mai mult? Ah! daca ai fi stat sa-1 as­culti pe doctor, cite nu s-ar mai fi putut face din gheata si zapada asta, care se lasa atit de bine modelata? Cit era ziua de lunga, doctorul rumega mii de planuri splendide pe care nici nu se gindea sa le realizeze, dar inveselea in felul acesta munca tuturor prin resursele mintii sale.
De altfel, ca bibliofil ce era, citise o carte destul de rara, de domnul Kraft. avind drept titlu: "Descrierea amanuntita a casei de gheata construita la St. Petersburg, in ianuarie 1740, si a tuturor obiectelor ce le continea". Aceasta amintire ii stimula peste masura spiritul inventiv. El povesti intr-o seara tovarasi­lor sai minunatiile casei de gheata.
- Ceea ce s-a facut la St. Petersburg, le spuse el, nu putem face si noi aici'.' Ce ne lipseste? Nimic, nici macar imaginatia!
- Era chiar asa de frumos? intreba Johnson.




- Era feeric, prietene. Casa, construita din ordinul imparatesei Ana si in care organizase casatoria unuia dintre bufonii sai, in 1740, era aproape la fel de mare ca a noastra; inaintea fatadei se insirau sase tunuri de gheata pe afetele lor; s-a tras de mai multe ori cu pulbere si cu ghiulele, dar aceste tunuri nu s-au sfari-mat; mai erau acolo si mortiere, taiate pentru bombe de saizeci de livre; astfel, la nevoie, am putea sa instalam si noi o artilerie formidabila; bronzul nu-i departe si ne cade din cer. Dar acolo unde gustul si arta au repurtat un triumf, a fost frontonul palatului, impodobit cu statui de gheata de o mare frumusete; peronul oferea privirilor vase cu flori si portocali, facuti din acelasi material in dreapta se ridica un elefant urias care ziua zvirlea apa pe trompa, iar noaptea, petrol aprins! Hei! ce menajerie am face, daca am dori!
- in privinta animalelor, replica Johnson, imi inchipui ca n-o sa ducem lipsa si, chiar daca n-or fi de gheata, nu vor fi mai putin interesante!
- Bine, raspunse belicosul doctor, vom sti sa ne aparam de atacurile lor; dar, ca sa ne intoarcem la casa mea din St. Petersburg, voi adauga ca inauntru erau mese, toalete, oglinzi, candelabre, luminari, paturi, saltele, perne, perdele, pendule, scaune, carti de joc, sifoniere cu tot ce trebuie, totul din gheata cizelata, cu ornamente din cercuri inlantuite, in sfirsit, un mobilier caruia nu-i lipsea ni­mic.
- Era deci, un palat adevarat? intreba Bell.
- Un palat splendid si demn de o suverana! Ah, gheata! Ce bine a procedat providenta ca a inventat-o, caci se pot face din ea atitea minunatii si mai poate oferi si tihna naufragiatilor!
Amenajarea casei de zapada dura pina la 31 martie; ziua aceasta fu consa­crata odihnei; si-au petrecut-o in salon si fiecare a putut sa aprecieze ce bine fu­sesera dispuse incaperile casei de zapada.
A doua zi, s-au ocupat de construirea magaziilor si a depozitului de munitii; a fost o treaba de vreo opt zile, in care s-a cuprins si timpul folosit pentru descarcarea completa a lui Porpoise, operatie care nu se facu fara greutate, caci tempe­ratura prea scazuta nu permitea sa se lucreze multa vreme. In fine, in ziua de opt aprilie, proviziile, combustibilul si munitiile se gaseau pe ucat si perfect adapos­tite; magaziile erau asezate la nord, iar depozitul de munitii, la sudul platoului, cam la saizeci de picioare de fiecare colt al casei; linga magazii fu construita un fel de cusca pentru ciini; era menita sa adaposteasca atelajul groenlandez si doc­torul il cinsti cu numele de "dog-palace". Cit despre Duk, impartea cu ei locuinta comuna.
Atunci, doctorul trecu la asigurarea mijloacelor de aparare a taberei. Sub con­ducerea lui, casa fu inconjurata cu o adevarata fortificatie de gheata care o puse la adapost de orice invazie; inaltimea ei forma un zid natural de aparare si, cum nu avea nici intrinduri, nici iesinduri, era la fel de puternica pe toate partile. Or-ganizind acest sistem de aparare, doctorul iti aducea aminte de vrednicul unchi Tobie al lui Sterne, cu care semana ca bunatate si blindete. Trebuie sa-1 vezi cal-culind panta taluzului interior, inclinatia terasei si largimea banchetei; dar toate se faceau atit de usor, datorita acestei zapezi care nu opunea nici o piedica, incit era o adevarata placere, iar dragutul de inginer fu in masura sa-i dea zidului sau de gheata o grosime de sapte picioare; de altfel, cum palatul domina golful, nu avea de construit nici contra-escarpa, nici taluz exterior, nici pante; parapetul de dupa ce urma contururile palatului, o lua inapoi de-a lungul peretelui de a s; venea sa se lipeasca de ambele parti ale casei. Lucrarile de instalare a ra-berei minate catre 15 aprilie. Fortul era complet gata si doctorul parea foarte mindru de opera lui.
In adevar, zidul acesta fortificat ar fi putut rezista multa vreme in fata unui trib de eschimosi, daca s-ar fi putut intilni astfel de dusmani la o asemenea latitu­dine; dar nu era urma de fiinte omenesti pe coasta. Hatteras, facind releveul con­figuratiei acestui golf, nu vazu niciodata macar o singura urma din acele colibe care se gasesc in mod obisnuit prin tinuturile locuite de triburi groenlandeze; nau­fragiatii de pe Forward si de pe Porpoise pareau sa fie primii care au pus piciorul pe acest parnint necunoscut.
Dar daca n-avea de ce sa le fie frica de oameni, se puteau teme de fiare, si fortul astfel aparat trebuia sa puna la adapost mica lui garnizoana impotriva ata­curilor.
 

 


Capitanul Hatteras - capitolul 1
Capitanul Hatteras - capitolul 2
Capitanul Hatteras - capitolul 3
Capitanul Hatteras - capitolul 4
Capitanul Hatteras - capitolul 5
Capitanul Hatteras - capitolul 6
Capitanul Hatteras - capitolul 7
Capitanul Hatteras - capitolul 8
Capitanul Hatteras - capitolul 9
Capitanul Hatteras - capitolul 10
Capitanul Hatteras - Capitolul 11
Capitanul Hatteras - Capitolul 12
Capitanul Hatteras - capitolul 13
Capitanul Hatteras - capitolul 14
Capitanul Hatteras - capitolul 15
Capitanul Hatteras - capitolul 16
Capitanul Hatteras - capitolul 17
Capitanul Hatteras - capitolul 18
Capitanul Hatteras - capitolul 19
Capitanul Hatteras - capitolul 20
Capitanul Hatteras - capitolul 21
Capitanul Hatteras - capitolul 22
Capitanul Hatteras - capitolul 23
Capitanul Hatteras - capitolul 24
Capitanul Hatteras - capitolul 25
Capitanul Hatteras - capitolul 26
Capitanul Hatteras - capitolul 27
Capitanul Hatteras - capitolul 28
Capitanul Hatteras - capitolul 29
Capitanul Hatteras - capitolul 30
Capitanul Hatteras - capitolul 31
Capitanul Hatteras - capitolul 32
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 1
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 2
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 3
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 4
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 5
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 6
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 7
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 8
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 9
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 10
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 11
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 12
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 13
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 14
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 15
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 16
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 17
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 18
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 19
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 20
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 21
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 22
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 23
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 24
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 25
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 26
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 27


Aceasta pagina a fost accesata de 1822 ori.