Capitanul Hatteras - capitolul 23

de Jules Verne

Partea Intai

Englezii la Polul Nord







Hatteras, dupa ce supraveghease ancorarea vasului, se intoarse in cabina lui, isi lua harta si o marca cu grija; se afla la 76°57' latitudine si 99°20' longitudine, adica la numai trei minute de paralela saptezeci si sapte. Se oprisera chiar pe lo­cul in care sir Edward Belcher si-a petrecut primul iernat pe Pionnier. Din punc­tul acesta a organizat el drumurile cu sania si cu luntrea; a descoperit Insula Me­sei, Cornouaille-ul septentrional, arhipelagul Victoria si canalul Belcher. Ajuns dincolo de al saptezeci si optulea grad de latitudine, a vazut coasta inclinindu-se catre sud-est. Aceasta parea ca se uneste cu strimtoarea Jones, a carei intrare da in golful Baffin. Dar spre nord-vest, dimpotriva, spunea raportul lui, se intindea o mare libera cit vedeai cu ochii.
Hatteras se uita cu emotie la aceasta parte a hartilor maritime in care regiu­nile necunoscute erau reprezentate printr-un spatiu alb, intins, iar privirea lui re­venea mereu la bazinul polar, eliberat de gheturi.
"Dupa atitea marturii, isi spunea el, dupa relatarile lui Stewart, ale lui Penny, ale lui Belcher, nu-i permis sa te indoiesti! Asa trebuie sa fie! Acesti marinari in­drazneti au vazut, au vazut cu ochii lor! Pot fi puse la indoiala afirmatiile lor? Nu! si daca, totusi, marea aceasta, libera pe atunci datorita unei ierni timpurii, era... Dar nu, aceste descoperiri au fost facute la interval de mai multi ani; bazi­nul acesta exista si-l voi gasi. il voi vedea!"
Hatteras urca din nou pe duneta. Forward era invaluit de o ceata groasa; de pe punte de-abia se zarea partea de sus a catargelor. Totusi, Hatteras ii ordona ice-master-ului sa coboare din gabie si ii lua locul; voia sa profite de cea mai mica inseninare a cerului ca sa studieze orizontul spre nord-vest.
Shandon nu scapase acest prilej ca sâ-i spuna locotenentului:
- Ei bine, Wall, si cu marea aceea libera, cum mai stam?
- Ai avut dreptate, Shandon, raspunse Wall, si nu mai avem carbuni in bun-chere decit pentru sase saptamini.
- Doctorul va gasi vreun procedeu stiintific, raspunse Shandon, ca sa ne in­calzim fara combustibil. Am auzit ca se fabrica gheata cu ajutorul focului; poate ca ni se va face foc cu gheata.
Shandon se intoarse in cabina lui, ridicind din umeri.
A doua zi, la 20 august, ceata se destrama timp de citeva minute. Hatteras a fost vazut plimbindu-si, de la postul lui de observatie, privirile agere pe linia ori­zontului, apoi cobori fara sa spuna nimic si dadu ordin sa se mearga inainte, dar era usor de vazut ca sperantele lui fusesera din nou inselate.
Forward ridica ancora si-si relua drumul nesigur spre nord. Cum eforturile fa­cute de vas erau prea mari, vergile gabierelor si ale zburatorilor fura coborite im­preuna cu toate ustensilele marinaresti; catargele fura desfacute; nu se mai putea conta pe vintul schimbator pe care, de altfel, serpuirea canalelor il facea aproape nefolositor; mari pete albicioase se formau ici si colo pe mare, semanind cu niste pete de ulei; ele prevesteau un inghet general foarte apropiat. De indata ce briza incepea sa slabeasca, marea ingheta aproape instantaneu dar, odata cu intoarce­rea vintului, gheata aceasta proaspata se spargea si se risipea. Spre seara, termo­metrul cobori la saptesprezece grade Fahrenheitl.



Cind bricul ajungea in fundatura unui senal inchis indeplinea functia de ber­bece si se napustea cu toata presiunea asupra obstacolului, infigindu-se in el. Uneori il socoteau definitiv intepenit in gheata, dar o miscare neasteptata a stream-urilor ii deschidea o noua trecere si atunci vasul se avinta cu indrazneala; in timpul acestor opriri, vaporii iesiti prin supape se condensau in contact cu ae­rul rece si cadeau pe punte sub forma de zapada. Mai era o cauza care intrerupea mersul bricului: blocurile de gheata patrundeau uneori printre palele elicei si erau atit de dure, incit nici un efort al masinilor nu reusea sa le sfarime; trebuia atunci schimbata directia de mars, bricul se dadea inapoi si erau trimisi oameni care sa elibereze elicea cu ajutorul cangilor si a manelelor; de aici greutati mari, oboseala si intirzieri. Treisprezece zile au '-s-o asa; Forward se tira cu greutate de-a lungul strimtorii Penny. Echipajul murmura, dar se supunea ordinelor; inte­legea ca o intoarcere inapoi nu mai era acum cu putinta. Drumul spre nord ofe­rea mai putine pericole decit retragerea spre sud; trebuiau sa se gindeasca la ier­nat.
Marinarii vorbeau intre ei despre noua situatie in care se aflau si intr-o zi dis­cutara despre asta chiar cu Richard Shandon, despre care stiau bine ca era de partea lor. Acesta, in pofida indatoririlor sale de ofiter, nu s-a temut sa permita ca in fata lui sa se puna in discutie autoritatea capitanului sau.
- Asadar, dumneata spui, domnule Shandon, i! intreba Gripper, ca nu mai putem da inapoi?
- Acum e prea tirziu, raspunse Shandon.
- Atunci, interveni un alt marinar, nu ne mai ramine decit sa ne gindim la iernat?
- E singurul nostru mijloc de scapare! N-au vrut sa ma creada...
- Alta data, raspunse Pen, care-si reluase serviciul obisnuit, te vor crede.
- Dar cum nu voi fi eu seful... raspunse Shandon.
- Cine stie? replica Pen. John Hatteras e liber sa mearga cit de departe ii place, dar nu sintem obligati sa-l urmam.
- N-avem decit sa ne amintim, relua Gripper, de prima lui calatorie in ma­rea Baffin, si ce urmari a avut!
- si calatoria lui Farewe.ll, spuse Clifton, care s-a pierdut in marile Spitzber-gului, sub comanda lui!
- si din care s-a intors singur, raspunse Gripper.
- Singur, cu ciinele lui, completa Clifton.
- N-avem pofta sa ne sacrificam pentru placul acestui om! adauga Pen.
- Nici sa pierdem primele cistigate, pe merit! il puteai recunoaste pe Clifton, dupa observatia aceasta interesata. Cind vom fi depasit al saptezeci si optulea grad de latitudine, adauga el, si nu sintem departe de asta, vom capata exact trei sute saptezeci si cinci de lire de caciula - de sase ori cite opt grade.
- Dar, raspunse Gripper, nu-i vom pierde daca ne intoarcem fara capitan?
- Nu, raspunse Clifton, cind se va fi dovedit ca intoarcerea era absolut nece­sara.
- Dar capitanul... totusi...
- Fii linistit, Gripper, raspunse Pen, vom avea un capitan, si inca unul bun, pe care domnul Shandon il cunoaste. Cind un comandant innebuneste, e destituit si e numit altul. Nu-i asa, domnule Shandon?
- Dragi prieteni, raspunse Shandon evaziv, veti gasi mereu in mine un suflet devotat. Dar sa asteptam desfasurarea evenimentelor.
Asa cum se vede, nori de furtuna se ingramadeau deasupra capului lui Hatte­ras. Acesta, ferm, de neclintit, energic, plin de incredere in el, mergea inainte cu indrazneala. La urma urmei, daca n-a reusit sa fie stapin pe directia de navigatie a vasului sau, nava se comportase totusi vitejeste; drumul strabatut in cinci luni reprezenta distanta pe care alti navigatori au parcurs-o in doi sau trei ani! Hatte­ras era acum obligat sa ierneze; dar situatia aceasta nu putea sa sperie niste oa­meni tari si hotariti, suflete incercate si otelite, spirite intreprinzatoare si bine ca­lite. N-au petrecut oare sir John Ross si Mac Clure trei ierni succesive in tinutu­rile arctice? Ceea ce s-a facut odata nu se mai putea face din nou?
- Cu siguranta, repeta Hatteras, ba si mai mult daca trebuie! Ah! ii spunea el doctorului, cu parere de rau, de ce n-am putut sa fortez canalul Smith, la nord de marea Baffin? As fi acum la pol!
- Bine! raspundea invariabil doctorul, care, la nevoie, ar fi fost gata sa si minta ca sa-i dea curaj; vom ajunge acolo, capitane, pe al nouazeci si noualea meridian in loc de al saptezeci si cincilea. E adevarat; dar ce importanta are? Daca toate drumurile duc la Roma, e cu atit mai sigur ca toate meridianele duc la pol.



La 3l august, termometrul arata treisprezece grade Fahrenheitl. Sosea sfirsitul anotimpului navigabil; Forward lasa la tribord insula Exmouth si, trei zile mai tir-ziu, depasi Insula Mesei, situata in mijlocul canalului Belcher. Ceva mai devreme ar fi fost posibil, poate, sa ajunga din nou prin acest canal la marea Baffin, dar acum nu se mai puteau gindi la asa ceva, bratul acesta al marii, barat cu totul de gheturi, neoferind nici macar un deget de apa chilei lui Forward; privirea se oprea pe ice-field-uri nesfirsite, care aveau sa ramina nemiscate inca opt luni de aci in­colo.
Din fericire, se mai putea cistiga o distanta de citeva minute spre nord, dar cu conditia de a sparge gheata noua cu niste tavaluguri mari, sau de a o sfarima in bucati cu ajutorul containerelor explozive. Ceea ce era de temut atunci, la tempe­raturile acelea joase, era atmosfera calma, caci senalurile inghetau repede si de aceea erau intimpinate cu bucurie chiar si vinturile potrivnice. Era destul o noapte calma si totul ingheta.
Or, Forward nu putea sa ierneze in situatia actuala, expus vinturilor si ice-berg-urilor, in deriva canalului; primul lucru care trebuia gasit era un adapost sigur; Hatteras spera sa ajunga pe coasta Noului-Cornouailles si sa intilneasca, dincolo de limba de pamint Albert, lin golf suficient de adapostit, ca loc de refu­giu, isi continua deci cu perseverenta drumul spre nord.
- l0° Celsius.
Dar, la opt septembrie, o banchiza neintrerupta, de nepatruns, de netrecut, se interpuse intre el si nord; temperatura cobori la zece grade Fahrenheitl. Hatteras. cu inima indoita, cauta zadarnic o trecere, primejduindu-si de o suta de ori vasul si descurcindu-se in situatii periculoase cu o pricepere uimitoare. Putea fi invino­vatit de imprudenta, de pripeala, de nebunie, de orbire; dar marinar bun era, si inca dintre cei mai buni!
Situatia lui Forward deveni realmente periculoasa; intr-adevar, marea se inchi­dea in urma lui si, intr-un rastimp de citeva ore, gheata capatase o asemenea ta­rie, incit oamenii alergau pe ea si trageau vasul la edec, in toata siguranta.
Hatteras, neputind sa ocoleasca obstacolul, hotari sa-l atace frontal; folosi cele mai puternice cartuse cu explozibil, cu o incarcatura de opt pina la zece livre de pulbere; operatia incepea prin gaurirea ghetii in adincime: gaura era umpluta cu zapada, dupa ce se aseza cartusul intr-o pozitie orizontala, pentru ca o parte cit mai mare de gheata sa sufere efectele exploziei; apoi se aprindea fitilul, prote­jat de un tub de gutaperca. S-a lucrat, deci, la sfarimarea banchizei, caci nu putea fi taiata cu fierastraul, deoarece taieturile de fierastrau se lipeau la loc imediat. Cu toate acestea Hatteras putu sa spere ca va trece a doua zi.
Dar, in timpul noptii, vintul se dezlantui cu turbare; marea se agita sub crusta inghetata, parc-ar fi fost scuturata de vreun cutremur submarin; timonierul striga cu glas ingrozit:
- Vegheati la pupa! Vegheati la pupa!
Hatteras isi indrepta privirile in directia indicata si ceea ce vazu, multumita luminii crepusculului, era infricosator.



O banchiza inalta, impinsa spre nord, gonea spre vas cu iuteala unei avalanse.
- Toata lumea pe punte! striga capitanul.
Muntele acesta miscator era la o departare de nici macar o jumatate de mila; blocurile de gheata se ridicau din apa, treceau unul peste altul, se dadeau peste cap ca niste uriase fire de nisip luate de un uragan formidabil; un zgomot ingrozi­tor agita atmosfera.
- Iata, domnule Clawbonny, ii spuse Johnson doctorului, acesta e unul din cele mai mari pericole de care am fost amenintati.
- Da, raspunse linistit doctorul, e destul de infricosator.
- E un veritabil asalt pe care va trebui sa-l respingem, continua seful echipa­jului.
- intr-adevar, s-ar spune ca e o ceata uriasa de animale antediluviene, din­tre acele despre care se presupune ca ar fi trait la pol! Se inghesuie, se grabesc, care mai de care, sa ajunga mai repede!
- si, adauga Johnson, unele dintre ele sint inarmate cu lanci ascutite de care va rog sa va feriti, domnule Clawbonny.
- E un adevarat asediu! exclama doctorul. Ei bine, sa ne grabim pe mete­reze!
si se indrepta repede spre pupa, unde echipajul, inarmat cu prajini, cu bare de fier, cu manele, se pregatea sa respinga acest asalt formidabil.
Avalansa sosea si cistiga in inaltime, sporind cu gheturile inconjuratoare pe
care le tira in virtejul ei; din ordinul lui Hatteras, tunul din fata tragea cu ghiulele ca sa rupa aceasta linie de atac amenintatoare. Dar ea sosi si se arunca asupra bricului, si cum vasul fu abordat dinspre tribord, o parte din bastingajul lui se rupse.
- Nimeni sa nu miste! striga Hatteras. Atentie la gheturi!
Acestea se catarau cu o forta irezistibila; blocuri de gheata, cintarind mai multe sute de kilograme, escaladau bordajul vasului; cele mai mici, zbirlite pina la inaltimea gabiei, cadeau inapoi sub forma de sageti ascutite, rupind vergile ca­targelor si taind trotele cirmei. Echipajul era covirsit de acesti nenumarati dus­mani, care, cu multimea lor, ar fi putut sa striveasca o suta de nave ca Forward. Fiecare incerca sa respinga stincile acestea cotropitoare si multi marinari au fost raniti de coltii lor ascutiti, printre altii Bolton, caruia ii sfirsiara complet umarul sting. Zgomotul lua proportii infricosatoare. Duk latra cu furie la acesti dusmani de un soi nou. intunericul noptii facu sa sporeasca in curind grozavia situatiei, fara sa ascunda blocurile acestea infuriate, a caror albeata facea sa se resfringa ultimele licariri risipite in atmosfera.
Ordinele lui Hatteras rasunau mereu in mijlocul acestei lupte stranii, imposi­bile, supranaturale, a oamenilor cu gheturile. Vasul, supunindu-se acestei presiuni uriase, se inclina spre babord, iar capatul vergei ajunse sa se aplece pina la cim-pul de gheata, cu riscul de a se sfarima catargul.
Hatteras intelese primejdia. Momentul era ingrozitor: bricul ameninta sa se rastoarne cu totul, iar catargele puteau sa fie smulse si luate de gheturi. Un bloc urias, mare cit vasul, paru sa se ridica atunci de-a lungul cocai, inaltindu-se cu o forta irezistibila; urca, depasi duneta. Daca s-ar fi repezit in Forward. totul s-ar fi sfirsit; in curind vasul avea sa ajunga in pozitie verticala trecind cu inaltimea lui de vergile zburatoare si clatinindu-se din baza sa.
Un strigat de groaza tisni din toate piepturile. Fiecare se ingramadi la tribord.
Dar in clipa aceea vasul fu luat cu totul pe sus. Ridicat de jos, pluti un timp in aer, apoi se inclina, cazu din nou peste gheturi si acolo fu prins de un ruliu care facu sa-i trosneasca bordajele. Ce se intimpla oare?
Luat pe sus de aceasta maree care urca, impins de blocurile care-l tineau in spatele lor, el strabatea banchiza de netrecut. Dupa un minut de asemenea stra­nie navigare, care paru ca dureaza un secol, cazu de cealalta parte a obstacolului, pe un cimp de gheata; il sparse cu greutatea lui si se regasi in elementul natural.
- Banchiza a fost trecuta! exclama Johnson, care se repezise in prova bricu­lui.
- Slava Domnului! raspunse Hatteras.
Intr-adevar, bricul se gasea in centrul unui bazin de gheata; ea il inconjura din toate partile si, desi chila era scufundata in apa, vasul nu putea sa se miste; dar, chiar daca raminea nemiscat, cimpul de gheata inainta in locul lui.
- Plutim in deriva! striga Johnson.
- Sa ne lasam in voia ei, raspunse Hatteras.
De altfel cum ar fi fost cu putinta sa se opuna derivei?
Se facu iar ziua si se putu stabili ca, sub influenta unui curent submarin, ban­cul de gheata mergea in deriva spre nord, cu toata viteza. Aceasta masa pluti­toare il tragea dupa sine pe Forward, tintuit in mijlocul ice-field-ului ale carui
margini nu se vedeau; prevazind posibilitatea unei catastrofe, in cazul cind bricul ar fi fost azvirlit pe vreun tarm sau strivit de presiunea gheturilor, Hatteras or­dona sa fie adusa pe punte o mare cantitate de provizii, de efecte necesare in ta­bara si paturile echipajului. Luind drept exemplu ceea ce a facut capitanul Mac Clure intr-o imprejurare asemanatoare, dispuse protejarea vasului in borduri cu o centura de baloane umflate cu aer, in asa fel, incit sa-l fereasca de avarii grave; in scurt timp, gheata ingramadindu-se sub influenta unei temperaturi de sapte grade Fahrenheitl, vasul fu inconjurat de un zid din care ieseau doar catargele.
Timp de sapte zile au navigat in modul acesta; limba de pamint Albert, care formeaza extremitatea vestica a Noului-Cornouailles, fu zarita la l0 septembrie si disparu in curind; s-a observat ca, din clipa aceea, cimpul de gheata se indrepta spre est. incotro mergeau astfel? Unde se vor opri? Cine putea sa stie dinainte?
Echipajul astepta si statea cu bratele incrucisate. in sfirsit, la l5 septembrie, catre ora trei seara, ice-field-ul, izbindu-se desigur de un alt cimp, se opri brusc; vasul simti o puternica izbitura. Hatteras care determinase in ziua aceea pozitia, consulta harta; se afla in nord, fara pamint la orizont, la 93°35' longitudine si la 78° 15' latitudine, in centrul acelei regiuni, a acelei mari necunoscute in care geo­grafii au situat polul frigului!



Capitanul Hatteras - capitolul 1
Capitanul Hatteras - capitolul 2
Capitanul Hatteras - capitolul 3
Capitanul Hatteras - capitolul 4
Capitanul Hatteras - capitolul 5
Capitanul Hatteras - capitolul 6
Capitanul Hatteras - capitolul 7
Capitanul Hatteras - capitolul 8
Capitanul Hatteras - capitolul 9
Capitanul Hatteras - capitolul 10
Capitanul Hatteras - Capitolul 11
Capitanul Hatteras - Capitolul 12
Capitanul Hatteras - capitolul 13
Capitanul Hatteras - capitolul 14
Capitanul Hatteras - capitolul 15
Capitanul Hatteras - capitolul 16
Capitanul Hatteras - capitolul 17
Capitanul Hatteras - capitolul 18
Capitanul Hatteras - capitolul 19
Capitanul Hatteras - capitolul 20
Capitanul Hatteras - capitolul 21
Capitanul Hatteras - capitolul 22
Capitanul Hatteras - capitolul 23
Capitanul Hatteras - capitolul 24
Capitanul Hatteras - capitolul 25
Capitanul Hatteras - capitolul 26
Capitanul Hatteras - capitolul 27
Capitanul Hatteras - capitolul 28
Capitanul Hatteras - capitolul 29
Capitanul Hatteras - capitolul 30
Capitanul Hatteras - capitolul 31
Capitanul Hatteras - capitolul 32
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 1
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 2
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 3
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 4
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 5
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 6
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 7
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 8
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 9
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 10
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 11
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 12
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 13
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 14
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 15
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 16
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 17
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 18
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 19
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 20
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 21
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 22
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 23
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 24
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 25
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 26
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 27


Aceasta pagina a fost accesata de 1851 ori.