Capitanul Hatteras - capitolul 16

de Jules Verne

Partea Intai

Englezii la Polul Nord






Hatteras, apropiindu-se de aceasta strimtoare, se simti de doua ori mai neli­nistit; intr-adevar, soarta calatoriei sale avea sa se hotarasca; pina acum facuse mai mult decit inaintasii sai, celui mai norocos dintre ei, lui Mac Clintock, trebuindu-i cincisprezece luni ca sa ajunga in aceasta regiune a marilor polare; dar era putin, ba chiar nimic, daca nu reusea sa treaca prin strimtoarea Bellot; neputind sa dea inapoi, se vedea blocat pina in anul urmator.
De aceea, in cercetarea coastei, nu voi sa se bizuie decit pe sine; s-a suit la ga­bie si si-a petrecut acolo mai multe ore din dimineata de simbata.
Echipajul isi dadea perfect de bine seama de situatia in care se afla vasul; o tacere adinca domnea la bord; masinile isi incetinira mersul: Forward se tinu cit putu mai aproape de uscat; coasta era zimtata cu gheturi pe care nici cele mai calduroase veri nu reuseau sa le topeasca; era nevoie de un ochi ager ca sa deose­beasca vreo trecere printre ele.
Hatteras isi compara hartile cu terenul. Cind soarele se arata o clipa catre prinz, ii puse pe Shandon si Wall sa faca niste calcule foarte exacte, care i-au fost comunicate cu glas tare.
A fost o jumatate de zi plina de neliniste pentru toti cei de pe vas. Dar, deo­data, catre ora doua, din inaltul catargului din prova, se auzira aceste cuvinte ra­sunatoare:
- Drum vest cu toata viteza!
Bricul se supuse instantaneu,se intoarse cu prova in directia indicata, marea se inspuma sub bratele elicei, iar Forward se avinta cu toata viteza intre doua ice-stream-uri invirtejite.
Drumul fusese gasit; Hatteras cobori iar pe duneta, iar ice-master-ul, la postul
lui.
- Ei bine, capitane, intreba doctorul, am ajuns in sfirsit in celebra strim­toare?
- Da, raspunse Hatteras coborind glasul, dar nu e totul sa intri, trebuie sa mai si iesi din ea.
Si cu aceste vorbe, se intoarse in cabina lui.
"Are dreptate, isi spuse doctorul, sintem ca intr-o cursa de soareci, fara spatiu prea mare de manevra si daca ar mai trebui sa mai si iernam in aceasta strim­toare!... Bine! n-am fi primii care am trece printr-o asemenea aventura si, asa cum au iesit altii din incurcatura, am sti si noi s-o scoatem la capat!"
Doctorul nu se insela. Chiar in acest loc, intr-un mic port adapostit, numit port Kennedy de catre insusi Mac Clintock, a iernat Fox in 1858. in acest mo­ment, puteau fi recunoscute inaltele lanturi granitice si falezele abrupte ale celor doua maluri.
Strimtoarea Bellot, larga de o mila si lunga de saptesprezece mile, strabatuta de un curent de sase pina la sapte noduri, este strinsa intre niste munti a caror altitudine e apreciata la o mie sase sute de picioare. Ea desparte North-Sommer-set de tinutul Boothia; vasele se intelege, nu se simt acolo prea libere in miscari. Forward inainta cu prevedere, dar totusi inainta; furtunile sint ceva obisnuit in acest spatiu ingust, iar bricul n-a scapat de violenta lor; din ordinul lui Hatteras, vergele zburatorilor si ale gabierelor fura coborite, catargele intarite; in ciuda ma­surilor luate, vasul gifiia din rasputeri, izbit de talazurile marii si rafalele de ploaie; fumul cosurilor gonea spre rasarit cu o viteza uluitoare; mergeau oarecum la intimplare printre gheturile miscatoare; barometrul cobori la 736 mm ; era greu sa te tii pe punte; de aceea, cea mai mare parte dintre oameni nu se miscau de la postul lor, ca sa nu sufere in mod inutil.
Hatteras, Johnson, Shandon ramasera pe duneta, si trebuie sa-1 mai punem la socoteala si pe doctor care, intrebindu-se ce i-ar fi mai neplacut sa faca in clipa aceea, se urca imediat pe punte; nu se puteau auzi unul pe altul si de-abia daca izbuteau sa se vada; de aceea, doctorul isi pastra reflectiile pentru el.
Hatteras incerca sa strapunga perdeaua de neguri caci, dupa aprecierea lui, ar fi trebuit sa se gaseasca la capatul celalalt al strimtorii catre orele sase seara; dar orice iesire parea inchisa; Hatteras fu, deci, silit sa se opreasca si ancora solid de un ice-berg; dar vasul ramase sub presiune toata noaptea.
A fost o vreme ingrozitoare. Forward ameninta in fiecare clipa sa se smulga din lanturi; exista temerea ca nu cumva muntele de gheata, impins de violenta vintului de vest, sa porneasca in voia valurilor si odata cu el, bricul. Ofiterii erau in permanenta cu ochii in patru, extrem de ingrijorati; trombelor de zapada li se adauga o adevarata grindina, adusa de uragan de pe suprafata dezghetata a ban­curilor de gheata; sageti ascutite umpleau atmosfera.



Temperatura crescu in mod ciudat in noaptea aceea ingrozitoare, termometrul arata cincizeci si sapte de grade Fahrenheit1, iar doctorului, spre marea lui ui­mire, i se paru ca surprinde catre sud citeva fulgere urmate de un tunet foarte in­departat. Aceasta parea sa intareasca marturia vinatorului de balene Scoresby, care observase un asemenea fenomen dincolo de paralela saizeci si cinci. Capita­nul Parry fusese de asemenea martorul acestei ciudatenii meteorologice, in 1821.
Catre ora cinci dimineata, vremea se schimba cu o iuteala surprinzatoare; temperatura reveni brusc la punctul de inghet, vintul trecu spre nord si se linisti. Se putea zari deschiderea spre vest a strimtorii, care era insa cu totul infundata. Hatteras isi plimba privirile lacome pe coasta, intrebindu-se daca senalul exista cu adevarat.
Totusi bricul se pregati de plecare si se strecura incet printre ice-stream-uri, in timp ce gheturile se zdrobeau cu zgomot de bordajul lui; pack-urile, in perioada aceea, masurau inca sase pina la sapte picioare grosime; presiunea lor trebuia evitata cu grija, caci, in cazul cind vasul li s-ar fi impotrivit, exista pericolul de a fi ridicat si rasturnat pe o parte.
La prinz si pentru prima data au putut admira un maret fenomen solar, un nimb cu doua parahelii; doctorul admira fenomenul si-i facu masuratorile exacte; arcul exterior nu era vizibil decit pe o intindere de treizeci de grade de fie­care parte a diametrului orizontal; cele doua imagini ale soarelui se distingeau ad­mirabil: culorile ce se zareau in arcurile luminoase erau, dinspre inauntru in afara, rosu, galben, verde, un albastru foarte slab, apoi o lumina palida, care di­fuza treptat, fara sa i se poata delimita cu precizie marginile.
Doctorul isi aminti de ingenioasa teorie a lui Thomas Young asupra acestui fenomen; fizicianul presupunea ca anumiti nori, compusi din prisme de gheata, ramin suspendati in atmosfera; razele soarelui care cad pe prisme sint descom­puse sub unghiuri de saizeci si nouazeci de grade. Cercurile luminoase nu se pot deci forma cind e senin. Doctorul gasea foarte ingenioasa aceasta explicatie.
Marinarii, obisnuiti cu marile boreale, considera in general acest fenomen drept vestitorul unor zapezi imbelsugate. Daca previziunea se realiza, situatia lui Forward devenea foarte grea. Hatteras hotari deci sa mearga inainte; in tot restul zilei si in timpul noptii urmatoare nu-si ingadui nici o clipa de ragaz, scrutind orizontul cu binoclul, avintindu-se pe scarile sarturilor, nepierzind nici un prilej de a se apropia de iesirea din strimtoare.
Dar dimineata trebui sa opreasca in fata banchizei de netrecut. Doctorul veni linga el pe duneta. Hatteras il lua la pupa vasului si putura sa stea de vorba fara teama de a fi auziti.
- Sintem prinsi de gheturi, spuse Hatteras; e imposibil sa mergem mai de­parte.
- Imposibil? intreba doctorul.
- Imposibil! Toata pulberea de pe Forward nu ne-ar ajuta sa cistigam nici macar un sfert de mila!
- si atunci ce-i de facut? intreba doctorul.
- stiu eu? Blestemat sa fie acest an care se prezinta sub auspicii atit de ne­prielnice.
- Ei bine, capitane, daca trebuie sa iernam, vom ierna! Locul acesta nu-i mai rau decit altul!
- Fara indoiala, spuse Hatteras cu glas scazut; daca n-ar fi trebuit sa iernam, mai ales acum in iunie. Iernatul e plin de pericole, atit fizice cit si morale. Mora­lul unei echipe se lasa repede doborit de acest lung repaus, in mijlocul unor ade­varate suferinte. De acea imi faceam socoteala sa nu ma opresc decit la o latitu­dine mai apropiata de pol.
- Da, dar fatalitatea a vrut ca golful Baffin sa fie inchis.
- Tocmai el care era, pe vremuri, deschis pentru altul! exclama furios Hatte­ras, pentru un...
- Stai putin, Hatteras, spuse doctorul, intrerupindu-1 dinadins, nu sintem deocamdata decit in 5 iunie; sa nu disperam; in fata noastra e posibil sa se
des­chida o trecere neasteptata; dumneata stii ca gheata are tendinta de a se desface in mai multe blocuri, chiar in perioade calme, ca si cum o forta de respingere ar actiona intre diferite mase care o compun; deci, de la o ora la alta, putem gasi marea libera.
- Ei bine, sa apara o cale si vom trece! E foarte posibil ca dincolo de strim­toarea Bellot sa avem posibilitatea sa urcam iar spre nord prin strimtoarea Peel sau prin canalul Mac Clintock si atunci...
- Capitane, veni in clipa aceea James Wall sa spuna, riscam ca gheturile sa ne disloce cirma.
- O sa riscam, raspunse Hatteras. Nu voi consimti sa fie scoasa. Vreau sa fiu pregatit la orice ora din zi si din noapte. Domnule Wall, vegheaza ca sa fie pazita cit mai bine, indepartindu-se gheturile; dar sa ramina la locul ei, ma intelegi?
- Totusi, mai spuse Wall...
- Nu primesc observatii, domnule, i-o reteza cu severitate Hatteras. Poti pleca.
Wall se inapoie la postul lui.
- Ah, facu Hatteras cu un gest de minie, as da cinci ani din viata mea ca sa ma aflu la nord! Nu cunosc alta trecere mai periculoasa. si, ca o greutate in plus, la distanta aceasta, apropiata de polul magnetic, compasul doarme, acul busolei ori se leneveste, ori se misca innebunit si-si schimba mereu directia!
- Marturisesc, raspunse doctorul, ca e o navigatie periculoasa; dar, in fine, cei care au intreprins-o se asteptau la aceste pericole si nimic nu trebuie sa-i sur­prinda.
- Ah, doctore! Echipajul meu s-a schimbat mult si, asa cum ati vazut, ofite­rii au ajuns sa-mi faca observatii. Avantajele banesti pe care le-am oferit marina­rilor i-au impins sa se angajeze pe vas; dar ele isi au si partea lor proasta caci, dupa plecare, ii fac sa doreasca cu si mai multa ardoare intoarcerea! Doctore, nu sint ajutat in ceea am intreprins si daca dau gres, nu va fi din vina cutarui sau cutarui marinar pe care pot sa-1 pun la punct, ci din reaua vointa a unor ofiteri... Ah, mi-o vor plati scump!
- Exagerezi, capitane Hatteras.
- Nu exagerez deloc! Crezi ca echipajul e necajit de obstacolele pe care le in-tilneste in drumul sau? Dimpotriva! Ei spera, in felul acesta, ca ma vor face sa-mi abandonez proiectele! De aceea, oamenii acestia nu murmura si, atita timp cit Forward se va indrepta spre sud, vor sta potoliti. Nebunii isi inchipuie ca se apropie de Anglia! Dar daca reusesc sa urc iar spre nord, veti vedea cum se schimba lucrurile! Jur, totusi, ca nici o fiinta omeneasca nu ma va face sa ma abat din drum! Un senal, o deschidere prin care sa-mi strecor bricul, chiar de-ar fi sa las acolo arama cu care e captusit, si voi birui totul!
Dorintele capitanului aveau sa se realizeze intr-o anumita masura. Conform previziunilor doctorului, seara a avut ioc o schimbare brusca; datorita unei in­fluente oarecare a vintului, a curentului sau a temperaturii, ice-field-urile ince­pura sa se desparta. Forward se lansa cu indrazneala, spargind gheturile plutitoare cu prova lui de otel; naviga toata noaptea si marti, pe la ora sase, iesi din strim­toarea Bellot.
Dar o enervare surda il cuprinse pe Hatteras, gasind drumul spre nord barat cu incapatinare. Avu totusi destula tarie ca sa-si stapineasca disperarea si, ca si
cum singurul drum liber ar fi fost drumul lui preferat, il lasa pe Forward sa co­boare iar prin strimtoarea Franklin; neputind sa urce din nou prin strimtoarea Peel, hotari sa ocoleasca tinutul Printul de Galles, ca sa ajunga la canalul Mac Clintock. Dar isi dadea seama ca Shandon si Wall nu se puteau insela in aceasta privinta, ei stiind ca sperantele lui au fost zadarnicite.
Ziua de 6 iunie a trecut fara nici un incident; fulguia si pronosticurile facute pe bâza cercului de lumina se indeplineau.




Timp de treizeci si sase de ore, Forward urma serpuirile coastei Boothia, fara sa reuseasca sa se apropie de tinutul Printul de Galles; Hatteras marea presiunea, necrutindu-si carbunii; continua sa creada ca se va aproviziona in insula Beechey; sosi joi la capatul celalalt al strimtorii Franklin si gasi si de asta data drumul spre nord de netrecut.
Putea sa te cuprinda disperarea; nu mai era cu putinta nici sa dea inapoi; ghe­turile il impingeau inainte, iar el vedea cum drumul se inchide necontenit in urma lui, ca si cum pe locul pe unde abia trecuse cu o ora inainte n-ar fi existat nicio­data o mare libera.
Asa ca Forward nu numai ca nu putea sa ajunga in nord, dar nu putea nici sa se opreasca o clipa macar, fiind amenintat sa fie prins intre gheturi, si fugea din fata lor cum fuge un vas din fata furtunii.
Vineri 8 iunie, ajunse aproape de coasta Boothia, la intrarea in strimtoarea James Ross, pe care trebuia s-o evite cu orice pret, caci n-are iesire decit spre apus si da direct in tinuturile Americii.
Calculele facute la prinz asupra acelui loc aratara ca se aflau la 70°5T7" lati­tudine si 96°46'45" longitudine; cind doctorul afla aceste cifre, le compara cu harta lui si vazu ca atinsesera in sfirsit polul magnetic, chiar in locul unde James Ross, nepotul lui sir John, venise sa determine acest fenomen curios.
Pamintul coastei era jos si se inalta numai cu saizeci de picioare, indepartin-du-se de mare cu o mila.
Caldarea lui Forward trebuind sa fie curatata, capitanul ordona ancorarea lui intr-un cimp de gheata si-i permise doctorului sa coboare pe uscat in tovarasia sefului de echipaj. Cit despre el, insensibil la tot ceea ce nu era legat de planurile sale, se inchise in cabina cercetind cu lacomie harta polului.
Doctorul si insotitorul lui ajunsera cu usurinta pe uscat; primul ducea cu el un compas destinat experientelor; voia sa verifice lucrarile lui James Ross; desco­peri cu usurinta movila de pietre de calcar pe care o ridicase acesta si se grabi intr-acolo: o deschizatura permitea sa se zareasca inlauntrul movilei caseta de co­sitor in care James Ross depusese procesul-verbal al descoperirii facute de el. Nici o fiinta vie nu parea sa fi vizitat aceasta coasta pustie in ultimii treizeci de ani.
In locul acesta, un ac magnetic, suspendat cu multa grija, se plasa imediat, sub influenta fortei magnetice, intr-o pozitie verticala; centrul de atractie se afla, deci, la o foarte mica distanta, daca nu chiar imediat dedesubtul acului.
Doctorul facu experienta cu toata grija.
Dar daca James Ross, din cauza imperfectiunii instrumentelor sale nu putuse sa gaseasca pentru acul lui vertical decit o inclinare de 89°59', cauza era ca ade­varatul pol magnetic se gasea in realitate la un minut distanta de acel punct.
Doctorul Clawbonny fu mai norocos si, la o oarecare departare de locul acela, avu extrema satisfactie de a vedea cum acul se inclina la 90°.
- Iata, deci, cu precizie polul magnetic al lumii! exclama el, batind cu picio­rul in pamint.
- E chiar aici? intreba maistrul Johnson.
- Chiar aici, prietene!
- Atunci, continua seful de echipaj, trebuie abandonata orice presupunere ca ar exista un munte de magnet sau vreo masa magnetizata.
- Da, bunul meu Johnson, raspunse doctorul rizind; acestea sint ipotezele unor creduli! Precum vezi, nu exista aici uri munte in stare sa atraga vasele, sa le smulga fierul, ancora cu ancora, cui cu cui si chiar ghetele dumitale sint la fel de nevatamate ca in orice punct al globului.
- Atunci, cum se explica...
- Nu se explica Johnson, inca nu sintem destul de invatati ca sa putem ex­plica asemenea lucruri. Dar ceea ce este sigur, exact, matematic, este ca polul magnetic se afla aici, in locul acesta.
- Ah! domnule Clawbonny, ce fericit ar fi capitanul daca ar putea sa spuna acelasi lucru despre polul boreal.
- O va spune, Johnson, o va spune!
- Sa dea Dumnezeu! raspunse acesta din urma.
Doctorul si tovarasul lui ridicara un cairn exact pe locul unde se facuse expe­rienta si, dat fiind ca se daduse semnalul de intoarcere pe vas, revenira la bord la ora cinci dupa masa.



Capitanul Hatteras - capitolul 1
Capitanul Hatteras - capitolul 2
Capitanul Hatteras - capitolul 3
Capitanul Hatteras - capitolul 4
Capitanul Hatteras - capitolul 5
Capitanul Hatteras - capitolul 6
Capitanul Hatteras - capitolul 7
Capitanul Hatteras - capitolul 8
Capitanul Hatteras - capitolul 9
Capitanul Hatteras - capitolul 10
Capitanul Hatteras - Capitolul 11
Capitanul Hatteras - Capitolul 12
Capitanul Hatteras - capitolul 13
Capitanul Hatteras - capitolul 14
Capitanul Hatteras - capitolul 15
Capitanul Hatteras - capitolul 16
Capitanul Hatteras - capitolul 17
Capitanul Hatteras - capitolul 18
Capitanul Hatteras - capitolul 19
Capitanul Hatteras - capitolul 20
Capitanul Hatteras - capitolul 21
Capitanul Hatteras - capitolul 22
Capitanul Hatteras - capitolul 23
Capitanul Hatteras - capitolul 24
Capitanul Hatteras - capitolul 25
Capitanul Hatteras - capitolul 26
Capitanul Hatteras - capitolul 27
Capitanul Hatteras - capitolul 28
Capitanul Hatteras - capitolul 29
Capitanul Hatteras - capitolul 30
Capitanul Hatteras - capitolul 31
Capitanul Hatteras - capitolul 32
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 1
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 2
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 3
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 4
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 5
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 6
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 7
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 8
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 9
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 10
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 11
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 12
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 13
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 14
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 15
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 16
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 17
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 18
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 19
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 20
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 21
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 22
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 23
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 24
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 25
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 26
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 27


Aceasta pagina a fost accesata de 1895 ori.