Capitanul Hatteras - Capitolul 11

de Jules Verne

Partea Intai

Englezii la Polul Nord






In timpul lipsei comanderului, oamenii executara diferite lucrari, pentru ca vasul sa poata evita presiunea ice-field-urilor. Pen, Clifton, Bolton, Gripper si Simpson se ocupau de aceasta manevra dificila; fochistul si cei doi mecanici au trebuit chiar sa le vina in ajutor camarazilor lor, caci, din moment ce serviciul la masini nu facea necesara prezenta lor, ei redeveneau marinari si, ca atare, puteau fi folositi la toate muncile de la bord.
Dar toate acestea nu se faceau fara enervare.
- Declar ca m-am saturat, spuse Pen, si daca in trei zile nu se produce dezghetul, jur pe Dumnezeul meu ca voi sta cu bratele incrucisate!
- La ce bun sa incrucisezi bratele, ii riposta Gripper; ai face mai bine sa le folosesti pentru inapoiere. Crezi ca avem chef sa iernam aici pina la anul viitor?
- intr-adevar, ar fi un iernat trist, interveni Plover, caci vasul e expus din toate partile.
- si, cine stie, spuse Brunton, daca in primavara viitoare marea va fi mai degajata decit astazi?
- Nu-i vorba de primavara viitoare, replica Pen; azi e joi - daca duminica dimineata drumul nu e liber, ne intoarcem spre sud.
- Bine zis! confirma Clifton.
- Va convine? intreba Pen.
- Ne convine! raspunsera camarazii lui.
- si e drept sa fie asa, interveni Waren, caci, daca tot trebuie sa muncim in felul asta si sa tragem vasul la edec cu bratele, sint de parere sa-l tragem inapoi.
- Vom vedea asta duminica, spuse Wolsten.
- Astept doar un ordin, mai spuse Brunton, si focarele mele vor fi aprinse fara zabava.
- Ei! facu Clifton, le vom aprinde chiar noi.
- Daca vreunul dintre ofiteri, raspunse Pen, vrea sa-si faca placerea de a ierna aici, n-are decit! O sa-l lasam linistit; nu-i va fi prea greu sa-si construiasca o coliba de zapada, pentru a trai ca un adevarat eschimos.
- Sa n-aud una ca asta, Pen, replica Brunton; n-avem pe nimeni de parasit. Ne-am inteles? Cred, de altfel, ca nici comanderul nu va intirzia sa ia aceasta ho-tarire; pare si el destul de ingrijorat, si daca-l luam cu binisorul...
- Ramine de vazut, replica Plover; Richard Shandon e un om aspru si
uneori incapatinat; ar trebui sa-l iscodim cu dibacie.
- Cind ma gindesc, spuse Bolton, suspinind cu melancolie, ca intr-o luna putem fi inapoi la Liverpool! Am trece usor linia gheturilor spre sud! Trecerea prin strimtoarea Davis va fi deschisa la inceputul lui iunie, si n-am avea decit sa coborim spre Atlantic.
- Fara sa mai punem la socoteala, adauga prudentul Clifton, ca, luindu-l si pe comander cu noi, actionind pe raspunderea lui, vom capata ce ni se cuvine, plus gratificatiile. Pe cind, daca ne intoarcem singuri, n-am mai fi siguri de asta.
- Bine gindit! spuse Plover, dracul asta de Clifton se exprima ca un conta­bil! Sa cautam sa evitam incurcaturi cu domnii de la Amiralitate - e mai sigur, si sa nu parasim pe nimeni.



- Dar daca ofiterii refuza sa ne urmeze? intreba Pen, care tinea cu tot dina­dinsul sa-i scoata din sarite.
Tacura cu totii, stinjeniti, la o intrebare atit de directa.
- Vom vedea noi cind va sosi momentul, replica Brunton; de altfel va fi su­ficient sa-l cistigam de partea noastra pe Richard Shandon si-mi inchipui ca nu va fi greu.
- Exista totusi cineva pe care-l voi lasa aici, spuse Pen, insotindu-si vorbele cu niste injuraturi grozave, chiar de-ar fi sa' mi se smulga un brat.
- Aha, ciinele! facu Plover.
- Da, ciinele asta, si am sa-i fac seama in curind.
- Cu atit mai mult, vorbi Clifton, revenind la subiectul lui preferat, cu cit ciinele acesta e cauza tuturor nenorocirilor noastre.
- El ne-a deocheat! spuse Plover.
- El ne-a impins spre banchiza, adauga Gripper.
- El a adunat in drumul nostru, intari Wolsten, mai multe gheturi decit s-au vazut vreodata la vremea asta.
- El mi-a dat boala asta de ochi! spuse Brunton.
- El a suprimat ginul si brandy-ul la bord! adauga Pen.
- El e cauza tuturor relelor! exclama tot grupul, cu mintea infierbintata.
- Fara sa mai punem la socoteala, interveni Clifton, ca el e capitanul
- Ei bine, capitane piaza-rea, striga Pen, a carui furie nejustificata crestea odata cu propriile lui vorbe, aici ai vrut sa vii, aici ai sa ramii!
- Dar cum vei pune mina pe el? facu Plover.
- Ei, prilejul e unic! raspunse Clifton. Comanderul nu e la bord; locotenen­tul doarme in cabina, ceata e destul de deasa, ca Johnson sa nu ne poata vedea...
- Dar ciinele? intreba Pen
- Captain doarme in clipa asta linga buncherul de carbuni, raspunse Clifton, si daca vrea careva...
- Ma insarcinez eu! exclama Pen, cu furie.
- Ia seama, Pen, are niste dinti cu care poate sa bl rme o bara de fier!
- Daca misca, il spintec, raspunse Pen, punind mina pe cutit. si se repezi sub punte, urmat de Waren care voia sa-l ajute.
In curind se inapoiara amindoi, ducind animalul in brate, cu botul si labele strins legate; il surprinsesera in timp ce dormea, iar nenorocitul ciine nu avea cum sa le scape.
- Ura, pentru Pen! striga Plover.
- si acum, ce vrei sa faci cu el? intreba Clifton.
- Sa-l inec, si daca se mai intoarce vreodata... raspunse Pen cu un infiorator rinjet de satisfactie.
La doua sute de pasi de vas se afla o rasuflatoare de foci, o copca, un fel de taietura circulara facuta de aceste amfibii, cu coltii si scobita din interior catre exterior; pe acolo vine foca sa respire la suprafata ghetii; dar trebuie sa aiba me­reu grija sa impiedice astuparea orificiului caci, din cauza pozitiei maxilarului, nu poate sa-l strapunga din exterior catre interior si, intr-un moment de primejdie, n-ar mai putea sa scape de dusmani.
Pen si Waren se indreptara spre aceasta copca si pe acolo, cu toate zbaterile lui disperate, ciinele fu aruncat fara mila in mare; un bloc urias de gheata, impins apoi deasupra acestei rasuflatori, ii inchise animalului orice iesire, lasindu-l zidit astfel de viu in inchisoarea lui de apa.
- Calatorie sprincenata, capitane! exclama marinarul cu brutalitate.
La citeva minute dupa asta, Pen si Waren se inapoiara la bord. Johnson nu vazuse nimic din aceasta executie. in jurul vasului ceata devenea din ce in ce mai deasa si incepuse sa ninga violent.
O ora mai tirziu, Richard Shandon, doctorul si Garry se inapoiau pe Forward.
Shandon observase in directia nord-est un senal pe care se hotarise sa-l folo­seasca. Dadu ordinele cuvenite si echipajul le executa cu oarecare rivna; voia sa-l faca pe Shandon sa inteleaga ca era cu neputinta de a mai inainta si de altfel, ii mai ramineau trei zile in care sa se supuna ordinelor.




O parte din noapte si din ziua urmatoare, manevrele fierastraielor si trasul la edec s-au facut intr-un ritm intens, Forward inainta aproape doua mile spre nord. in 18, se gasea in fata uscatului, la o mie, o mie doua sute de metri departare de un pisc singuratic, a carui forma ciudata ii atrasese numele de Policarul diavolu­lui.
Chiar in locul acela, Printul Albert, in l85l, Advance cu Kane, in l853, au fost prinsi intre gheturi si tinuti cu indaratnicie timp de mai multe saptamini. Forma bizara a policarului diavolului, imprejurimile pustii si dezolante, vastele intinderi cu ice-berg-uri, dintre care unele depaseau inaltimea de trei sute de picioare, tros­niturile gheturilor, pe care ecoul le repeta intr-un fel sinistru, totul facea ca situa­tia lui Forward sa fie nespus de grea. Shandon intelese ca trebuie sa scoata vasul de acolo si sa-l duca mai departe. Dupa aprecierea lui, in douazeci si patru de ore s-ar fi putut departa de aceasta coasta fatala, cu aproape doua mile. Dar nu era destul. Shandon simtea cum il cuprinde teama, iar situatia falsa in care se ga­sea ii paraliza energia; ca sa se supuna ordinelor pe care le primise si ca sa mearga inainte, isi aruncase vasul intr-o situatie extrem de periculoasa; trasul ! edec ii adusese pe oameni la capatul nervilor. Trebuia mai mult de trei ore ca sa sapi un senal, lung de douazeci de picioare, prin gheata care avea, in general, o grosime de patru, pina la cinci picioare; sanatatea echipajului ameninta sa se su­brezeasca. Shandon se mira de tacerea oamenilor sai si de devotamentul lor neo­bisnuit; dar se temea ca acest calm sa nu preceada o furtuna.
Putem deci sa intelegem dureroasa surpriza, descumpanirea, chiar disperarea care-l cuprinse, cind isi dadu seama ca, printr-o miscare insensibila a ice-field-ului, Forward pierduse iar, in noaptea de l8 spre l9, tot ce cistigase cu atita truda; simbata dimineata, se afla di n nou in iata Policarului diavolului, mereu amenintator, si intr-o situatie si mai critica; ice-berg-urile se inmulteau mereu, trecind ca niste fantome prin ceata.
Shandon fu complet demoralizat; trebuie sa spunem ca atit curajosul secund, cit si echipajul lui erau cuprinsi de spaima. Shandon auzi vorbindu-se despre dis­paritia ciinelui, dar nu indrazni sa-i pedepseasca pe vinovati; se temea sa nu pro­voace o revolta.
In ziua aceea vremea fu ingrozitoare; zapada, stirnita in virtejuri dese, incon­jura bricul cu un val de nepatruns; uneori, sub actiunea uraganului, ceata era sfi-siata si ochiul inspaimintat zarea, dinspre uscat, Policarul diavolului, inaltat ca un spectru.
Forward, ancorat de un sloi imens de gheata, nu mai avea nimic de facut, ni­mic de incercat; bezna crescuse intr-atit, incit omul de la cirma nu l-ar fi putut vedea pe James Wall, care facea de cart, in prova.
Shandon se retrase in cabina lui, prada unor permanente nelinisti; doctorul isi punea in ordine notele lui de calatorie; oamenii din echipaj ramasesera jumatate pe punte si jumatate in sala comuna.
La un moment dat, cind uraganul deveni d£ doua ori mai violent, Policarul diavolului paru ca se inalta nemasurat in mijlocul cetii sfisiate,
- Dumnezeule mare! striga Simpson, dindu-se indarat cu spaima.
- Ce se intimpla? intreba Foker.
De indata se auzira exclamatii din toate partile.
- Are sa ne striveasca.
- Sintem pierduti!
- Domnule Wall! Domnule Wall!
- S-a zis cu noi!
- Comandere! Comandere!
Aceleasi strigate erau scoase simultan si de oamenii de cart.
Wall se repezi spre pupa vasului, Shandon, urmat de doctor, se napusti pe punte si privi. Printr-o spartura in mijlocul cetii, Policarul diavolului parea ca se apropiase brusc de bric. Parea sa fi crescut in mod fantastic: pe crestetul lui se ri­dica un al doilea con rasturnat, rasucindu-se pe virful sau; acesta ameninta sa striveasca vasul cu masa lui uriasa. Oscila gata sa se prabuseasca. Era un specta­col infiorator. Fiecare se dadu indarat instinctiv, iar mai multi marinari, aruncindu-se pe gheata, parasira vasul.
- Nimeni sa nu miste! striga secundul cu glas sever. Fiecare la postul sau!
- Hei, prieteni, nu va temeti, spuse doctorul, nu e nici un pericol! Vezi, co­mandere, vezi, domnule Wall, e efectul unui miraj si nimic altceva!
- Aveti dreptate, domnule Clawbonny, replica maistrul Johnson; nepricepu­tii astia s-au lasat speriati de o umbra.
Dupa cele spuse de doctor, cei mai multi dintre marinari se apropiara si, de la teama, trecura la admirarea acestui miraculos fenomen care, dupa putin timp, disparu.
- Miraj il numesc ei! spuse Clifton. Ei bine, in chestia asta si-a virit coada dracul, credeti-ma!
- Cu siguranta! ii raspunse Gripper.
Dar ceata, limpezindu-se un pic, ii permise secundului sa vada un senal imens si liber, pe care nu-l banuia si care se indeparta de coasta; hotari sa profite fara zabava de acest prilej favorabil; oamenii au fost repartizati de o parte si de alta a senalului, li s-au dat cele mai groase parime si incepura sa traga la edec vasul spre nord.




Timp de multe ore, manevra aceasta fu executata cu un zel deosebit, desi in tacere. Shandon ordonase aprinderea focurilor la caldari ca sa profite de senalul descoperit intr-un mod atit de fericit.
- E o intimplare providentiala, ii spuse el lui Johnson, si daca am putea cis-tiga cel putin citeva mile, poate ca am fi la capatul necazurilor. Domnule Brun­ton, inteteste focul; de indata ce presiunea va fi suficienta, ma vei preveni. Pina atunci, oamenii sa-si inzeceasca curajul; vom fi cu atit mai cistigati. Ard de ne­rabdare sa se indeparteze de Policarul diavolului. Ei bine, sa ne folosim de buna lor stare de spirit.
Deodata bricul se opri brusc.
- Ce s-a intimplat? intreba Shandon. Wall, s-au rupt cumva parimele?
- Ba nu, comandere, raspunse Wall aplecindu-se deasupra bastingajului. Hei! iata ca oamenii se intorc din drum si se catara pe vas; au aerul ca ar fi prada unei spaime ciudate.
- Ce se intimpla! striga Shandon, napustindu-se spre prova bricului.
- La bord! la bord! strigau marinarii, cu spaima ingrozitoare in glas. Shandon privi inspre nord si, fara voie, incepu sa tremure.
Un animal straniu, cu miscari infioratoare, a carui limba fumeginda iesea dintr-o gura uriasa, sarea la o distanta de vreo doua sute de metri de vas; parea sa aiba mai mult de douazeci de picioare inaltime; avea parul zbirlit; ii urmarea pe marinari, ii incoltea in timp ce coada lui formidabila, lunga de zece picioare, matura zapada si o ridica in virtejuri dese. La vederea unui asemenea monstru, inghetara de spaima si cei mai curajosi.
- E un urs! spunea unul.
- E fiara lui Gevaudanl!
- E leul Apocalipsului!
Shandon se repezi in cabina sa-si ia pusca, vesnic incarcata; doctorul puse mina pe arma si statea gata sa traga asupra acestui animal care, prin dimensiunile lui, amintea de patrupedele antediluviene.
Acesta se apropia facind niste salturi uriase; Shandon si doctorul trasera in acelasi timp si deodata detunatura armelor lor, miscind straturile atmosferice, produse un efect neasteptat.
Doctorul privi cu atentie si nu se putu stapini sa nu izbucneasca in ris.
- Refractia! spuse el.
- Refractia! repeta Shandon.
Dar o explamatie infricosata i echipajului ii intrerupse.
- Ciinele! spuse Clifton.
- Captain-Dog! repetara camarazii lui.
- El e, striga Pen, mereu el!
Intr-adevar, era el; rupindu-si legaturile, putuse sa revina la suprafata cimpu-lui de gheata, printr-o alta spartura. in clipa aceea, refractia, printr-un fenomen obisnuit la aceste latitudini, ii daduse dimensiunile formidabile pe care miscarea aerului le risipise; dar efectul neplacut produs in mintea marinarilor a ramas, ei fiind prea putin dispusi sa admita explicatia fenomenului pe temeiuri strict fizice. Aventura de la Policarul diavolului, reaparitia ciinelui in aceste imprejurari fan­tastice sfirsira prin a le zdruncina moralul si, din toate partile, izbucnira mur­mure.



Capitanul Hatteras - capitolul 1
Capitanul Hatteras - capitolul 2
Capitanul Hatteras - capitolul 3
Capitanul Hatteras - capitolul 4
Capitanul Hatteras - capitolul 5
Capitanul Hatteras - capitolul 6
Capitanul Hatteras - capitolul 7
Capitanul Hatteras - capitolul 8
Capitanul Hatteras - capitolul 9
Capitanul Hatteras - capitolul 10
Capitanul Hatteras - Capitolul 11
Capitanul Hatteras - Capitolul 12
Capitanul Hatteras - capitolul 13
Capitanul Hatteras - capitolul 14
Capitanul Hatteras - capitolul 15
Capitanul Hatteras - capitolul 16
Capitanul Hatteras - capitolul 17
Capitanul Hatteras - capitolul 18
Capitanul Hatteras - capitolul 19
Capitanul Hatteras - capitolul 20
Capitanul Hatteras - capitolul 21
Capitanul Hatteras - capitolul 22
Capitanul Hatteras - capitolul 23
Capitanul Hatteras - capitolul 24
Capitanul Hatteras - capitolul 25
Capitanul Hatteras - capitolul 26
Capitanul Hatteras - capitolul 27
Capitanul Hatteras - capitolul 28
Capitanul Hatteras - capitolul 29
Capitanul Hatteras - capitolul 30
Capitanul Hatteras - capitolul 31
Capitanul Hatteras - capitolul 32
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 1
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 2
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 3
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 4
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 5
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 6
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 7
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 8
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 9
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 10
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 11
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 12
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 13
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 14
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 15
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 16
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 17
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 18
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 19
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 20
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 21
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 22
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 23
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 24
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 25
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 26
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 27


Aceasta pagina a fost accesata de 1949 ori.