Capitanul Hatteras - capitolul 1
de Jules Verne
Partea Intai
Englezii la Polul Nord
Capitolul I
BRICUL FORWARD
BRICUL FORWARD
"Miine, odata cu refluxul, bricul Forward - capitan K.Z., secund Richard Shandon - va pleca din New Prince's Docks spre o destinatie necunoscuta." Iata ce s-a putut citi in Liverpool Herald din 5 aprilie l860.
Plecarea unui bric este un eveniment de mica importanta pentru portul cel mai comercial din Anglia. Cine l-ar lua in seama in mijlocul vapoarelor de toate tonajele si de toate nationalitatile pe care docuri intinse pe doua leghe cu greu le pot cuprinde?
Totusi, la 6 aprilie, inca de dimineata, o multime considerabila umplea cheiurile de la New Prince's Docks; nenumarati membri ai corporatiei marinarilor din oras pareau sa-si fi dat acolo intilnire. Muncitorii de la danele din jur isi parasisera lucrul, comerciantii, tejghelele lor intunecoase, negustorii, magazinele lor pustii. Omnibuzele multicolore, care merg de-a lungul zidului exterior al docuri-lor, isi goleau in fiecare minut incarcatura lor de curiosi; orasul parea ca nu mai are decit o singura preocupare: sa asiste la plecarea bricului Forward.
Forward era un bric de o suta saptezeci de tone, prevazut cu o elice si cu o masina cu vapori de o suta douazeci de cai putere. Ar fi putut fi usor confundat cu alte bricuri din port. Dar, daca pentru privirile publicului nu avea nimic deosebit, cunoscatorii remarcau la el anumite particularitati asupra carora un marinar nu se poate insela.
De aceea, la bordul lui Nautilus, ancorat nu departe, un grup de marinari facea mii de presupuneri cu privire la destinatia lui Forward.
- Ce zici, spunea unul, despre felul cum sint asezate catargele? lotusi, nu e ceva obisnuit ca navele cu vapori sa fie atit de imbelsugat inzestrate cu vele.
- Se vede, raspunse un submaistru cu o fata mare, rosie, ca bastimentul acesta se bizuie mai mult pe catargele sale decit pe masini si, daca s-a dat atita amploare velelor superioare, e fara indoiala pentru ca la cele inferioare vintul nu va ajunge. Astfel, pentru mine nu incape indoiala ca Forward este destinat marilor arctice sau antarctice, acolo unde muntii de gheata mascheaza vintul, mai mult decit ii convine unui vas solid si cumsecade.
- Probabil ca ai dreptate, maistre Cornhill, continua un al treilea marinar. Ai observat si etrava, cum cade drept in mare?
- Mai pune la socoteala, maistre Cornhill, ca etrava are un tais de otel turnat, ascutit ca o lama si in stare sa taie in doua o corabie cu trei punti, daca For-ward, in plina viteza, ar ciocni-o intr-un bord.
- Desigur, raspunse un pilot de pe Mersey, caci bricul acesta goneste usor cu paisprezece noduri, cu elicea pe care o are. Era o minune sa-l vezi taind apa, cind se faceau probele. Va rog sa ma credeti, e o nava de rasa...
- Nici cind navigheaza cu vele nu se lasa mai prejos, relua maistrul Cornhill; tine drumul drept si numai cu cirma de minâ. Vedeti dumneavoastra, vasul acesta va gusta din marile polare, sa nu-mi spuneti mie pe nume daca n-o fi asa! si luati aminte inca un amanunt! Ati observat gaura din punte prin care trece axul cirmei?
- De vazut, am vazut, raspunsera cei care stateau de vorba cu maistrul Cornhill, dar ce dovedeste asta?
- Asta dovedeste, baieti, raspunse maistrul cu o satisfactie amestecata cu dispret, ca voi nu stiti nici sa vedeti, nici sa ginditi; aceasta dovedeste ca au vrut sa lase joc liber axului cirmei, ca sa poata fi cu usurinta ridicata ori lasata la apa. Sau nu stiti ca in mijlocul gheturilor aceasta manevra se repeta des?
- Strasnic iudecat! exclamara marinarii de pe Nautilus.
- si, de altfel, relua unul dintre ei, incarcatura acestui bric confirma parerea maistrului Cornhill. O stiu de la Clifton, care a'avut curaj sa se imbarce. Forward duce cu el alimente pentru cinci sau sase ani si carbuni in cantitatea corespunzatoare. Carbuni si alimente, asta-i toata incarcatura lui, plus un maldar de haine de lina si din piele de foca.
- Ei bine, spuse maistrul Cornhill, nu mai incape indoiala, dar, in fine, prietene, de vreme ce-l cunosti pe Clifton, nu ti-a spus nimic despre destinatia lui?
- Nu mi-a putut spune nimic; nu stie nici el. Echipajul a fost angajat in aceste conditii. incotro merge? Nu va sti decit cind va ajunge.
- Mai ales, raspunse un neincrezator, daca se duc la dracu', dupa cum se pare.
- Dar si ce leafa! relua amicul lui Clifton insufletindu-se. Ce leafa grozava! De cinci ori mai mare decit leafa obisnuita! Pai, fara asta, Richard Shandon n-ar fi gasit pe nimeni care sa se angajeze in asemenea conditii! Un bastiment cu o forma ciudata care pleaca nu se stie in ce directie si care nu pare c-ar dori prea mult sa se si inapoieze. in ce ma priveste, asta nu mi-ar fi convenit deloc.
- ti-ar fi convenit sau nu, i-o reteza maistrul Cornhill, tot n-ai fi putut niciodata sa faci parte din echipajul lui Forward.
- si de ce, ma rog?
- Pentru ca nu indeplinesti conditiile cerute. Mi s-a spus ca oamenii casatoriti au fost exclusi. Or, tu, faci parte din aceasta mare categorie. Deci, n-ai de ce sa te incrunti, ceea ce, de altfel, ar fi din partea ta un adeyarat tur de forta.
Marinarul interpelat astfel rise impreuna cu camarazii lui, dovedind cit de indreptatita era gluma maistrului Cornhill.
- Pina si numele acestui bastiment, urma Cornhill, satisfacut de sine, este teribil de indraznet. Forwarcfl Forward pina unde? Fara sa mai pui la socoteala ca nici pe capitanul acestui bric nu-l cunoaste nimeni!
- Ba da e cunoscut, raspunse un tinar marinar cu o figura destul de naiva.
- Cum! E cunoscut?!
- Fara indoiala!
- Ma pustiule, spuse Cornhill, esti cumva gata sa crezi ca Shandon ar fi capitanul lui Forward?
- Dar, raspunse tinarul marinar...
- Afla, dar, ca Shandon este comander-ul', nimic altceva; e un marinar brav si indraznet, un comandant de baleniere, care si-a dovedit aptitudinile, un camarad de nadejde, foarte capabil sa comande, dar, in fine, nu el e cel care comanda; s-avem iertare, dar nu e mai capitan ca tine sau ca mine! Cit despre cel ce va fi stapin dupa Dumnezeu la bord, nici el nu-l cunoaste inca. Cind va sosi momentul, va apare adevaratul capitan, nu se stie cum si de pe care tarm al celor doua lumi, caci Richard Shandon n-a spus si n-a avut dezlegare sa spuna catre care punct al globului isi va indrepta bastimentul.
- Totusi, maistre Cornhill, interveni iar tinarul marinar, va asigur ca s-a prezentat cineva la bord, cineva anuntat in scrisoarea prin care locul de secund i-a fost oferit domnului Shandon!
- Cum! riposta Cornhill, incruntind sprincenele, vrei sa sustii ca Forward are un capitan la bord?
- Pai, da, maistre Cornhill.
- Mie-mi spui tu asta?
- Desigur, deoarece o stiu de la Johnson, seful echipajului.
- De la maistrul Johnson?
- Desigur mi-a spus-o chiar mie!
- ti-a spus asta Johnson?
- Nu numai ca mi-a spus-o, dar mi l-a si aratat pe capitan.
- ti l-a aratat! exclama Cornhill, uluit.
- Mi l-a aratat.
- si l-ai vazut tu?
- Vazut, cu proprii mei ochi.
- si cine e?
- E un ciine.
- Un ciine cu patru labe?
- Da.
Mare a fost uluirea printre marinarii de pe Nautilus. in orice imprejurare, ei ar fi izbucnit in ris. Un ciine, capitan al unui bric de o suta saptezeci de tone! Sa te prapadesti de ris, nu alta! Dar, "au asa, Forward era un bastiment atit de iesit din comun, incit trebuia sa te gindesti bine inainte de a ride sau de a nega. De altfel, nici chiar maistrul Cornhill nu ridea.
- si zici ca Johnson ti l-a aratat pe capitanul asta atit de ciudat, pe ciinele asta? continua el adresindu-se tinarului marinar. si tu l-ai vazut?
- Asa cum va vad, cu voia dumneavoastra.
- Ei bine, ce crezi despre asta? il intrebara marinarii pe Cornhill.
- Nu cred nimic, raspunse acesta din urma cu bruschete, nu cred nimic, decit ca Forward e un vas al diavolului sau al unor nebuni de bagat la BedlamM
Marinarii continuara sa priveasca in tacere la Forward, ale carui pregatiri de plecare se apropiau de sfirsit; si printre ei nu s-a gasit nici unul care sa pretinda ca seful de echipaj Johnson si-ar fi batut joc de tinarul marinar.
Povestea cu ciinele ajunsese sa faca ocolul orasului si, in multimea aceea de curiosi, erau multi care-l cautau cu privirea pe acest captain-dog, foarte dispusi sa-l creada vreun animal supranatural.
De altfel, de citeva luni incoace, Forward atragea atentia publica; caracteristicile mai speciale in constructia vasului, misterul care-l invaluia, incognito-ul pastrat de capitanul lui, modul in care Richard Shandon primise propunerea de a angaja constructia si a conduce armarea vasului, grija cu care s-a procedat la alcatuirea echipajului, destinatia necunoscuta, de-abia banuita de citiva, totul contribuia ca sa-i dea acestui bric o infatisare mai mult decit stranie.
Si-apoi, pentru un ginditor, un visator, un filozof, nimic nu-i mai emotionant decit un bastiment gata de plecare; imaginea il insoteste bucuros in luptele lui cu marea, in bataliile purtate cu vintul, in aceasta cursa aventuroasa care nu se sfir-seste intotdeauna intr-un port si in timpul careia orice incident neobisnuit face ca vasul sa se prezinte sub o infatisare fantastica pina si spiritelor refractare la fantezie.
Asa si cu Forward. si daca privitorul obisnuit n-a putut sa faca observatiile savante ale maistrului Cornhill, zvonurile adunate timp de trei luni fura suficiente ca sa intretina cancanurile din Liverpool.
Bricul intrase in santier la Birkenhead, o adevarata mahala a orasului, situata pe malul sting al Mersey-ului si legata de port printr-un du-te-vino neincetat de barci cu motor.
Constructorul, Scott 8 Co, unul din cei mai priceputi din Anglia, primise de la Shandon un deviz si un plan amanuntit, in care tonajul, dimensiunile, gabaritul bricului erau indicate cu cea mai mare grija. Se ghicea in acest proiect perspicacitatea unui marinar desavirsit. Shandon avind fonduri foarte insemnate la dispozitia sa, lucrarile incepura si, urmind recomandarea necunoscutului proprietar, inaintau repede.
Bricul a fost atit de solid construit, incit sa reziste la orice incercare; era desigur menit sa faca fata unor presiuni enorme, caci bordajul lui din lemn de teck, un fel de stejar de India, remarcabil prin duritatea lui, a fost in plus legat cu puternice armaturi de fier. in lumea marinarilor se punea chiar intrebarea de ce coca unui vas, construit cu o asemenea rezistenta, nu era facuta din tabla de fier, ca aceea a altor vase cu vapori. La asta se raspundea ca misteriosul inginer avea motivele sale ca sa procedeze asa.
Incet, incet, bricul capata contur pe santier, si calitatile lui, in ce priveste forta si finetea, izbira pe specialisti. Asa cum observasera marinarii de pe Nautilus, etrava facea un unghi drept cu chila vasului; ea era prevazuta nu cu un pinten, ci cu un tais de otel turnat in atelierele lui R. Hawthon din Newcastle. Prova aceasta metalica, stralucind in soare, ii dadea bricului un aer special, dar nu neaparat militar. Totusi, la extremitatea provei a fost instalat un tun de calibrul l6, montat pe un pivot, care putea fi usor manevrat in toate directiile; mai trebuie sa adaugam atit despre tun, cit si despre etrava ca, in ciuda aparentelor, n-aveau nimic razboinic in ele.
La 5 februarie l860, ciudatul vas a fost lansat in prezenta unui urias numar de spectatori si lansarea lui la apa reusi perfect.
Dar daca bricul nu era un vas de razboi, nici bastiment comercial, nici iaht de placere - caci nu se fac plimbari cu provizii in cala pe timp de sase ani - atunci ce putea sa fie?
Un vas destinat cautarii lui Erebus si Terror, si a lui sir John Franklin?
Nici asta, caci in l859, cu un an inainte, comandantul Mac Clintock se intorsese din marile arctice, aducind dovada sigura a disparitiei acestei nenorocite expeditii.
Forward voia, asadar, sa incerce si el faimoasa Trecere din nord-vest? La ce bun? Capitanul Mac Clure o gasise in l853, iar locotenentul sau, Creswell, a fost primul care a avut cinstea sa ocoleasca continentul american de la strimtoarea Behring la strimtoarea Davis.
Totusi, era sigur, neindoielnic pentru specialisti, ca Forward se pregatea sa infrunte regiunea ghetarilor. Va inainta el spre pol, mai departe decit balenierul Wedell, mai departe decit capitanul James Ross? Dar la ce bun si in ce scop?
Dupa cum se vede, desi cimpul presupunerilor era extrem de restrins, imaginatia mai gasea loc sa se piarda in ele.
A doua zi, dupa ce bricul fu lansat la apa, sosi masina expediata de atelierul lui R. Hawthorn din Newcastle.
Masina cu vapori de o suta douazeci de cai putere, cu cilindri oscilanti, ocupa putin loc; forta ei era disproportionata pentru un vas de o suta saptezeci de tone, atit de bine inzestrat cu vele si care mergea deosebit de usor. Probele facute nu lasau nici o indoiala in aceasta privinta si insusi seful echipajului, Johnson, crezu de cuviinta sa-si exprime asfel parerea catre prietenul lui, Clifton:
- Desi Forward se foloseste in acelasi timp de vele si de elice, va ajunge mai repede cu velele.
Prietenul sau Clifton nu intelese nimic din aceasta propozitiune, dar credea ca totul e posibil din partea unui vas comandat de un ciine.
Dupa instalarea masinii cu vapori la bord, incepu arimajull proviziilor, ceea ce nu era putin lucru, caci vasul ducea cu el alimente pentru sase ani. Acestea constau din carne sarata si uscata, peste afumat, biscuiti si faina; munti de cafea si de ceai fura aruncati in magaziile de provizii in avalanse enorme. Richard Shandon conducea lucrarile de aranjare a acestei pretioase incarcaturi, ca un om care se pricepe la asemenea treburi; toate erau puse in ordine, etichetate, numerotate cu un calm perfect; a fost imbarcata si o foarte mare provizie din preparatul indian numit "pemmican" si care cuprinde intr-un volum mic multe elemente nutritive.
Acest fel de alimente nu lasa nici o indoiala despre durata croazierei, dar un om cu spirit de observatie intelegea de la prima ochire ca Forward avea sa navigheze in marile polare, vazind butoaiele cu lime-juicel, pastilele de calciu, pachetele de mustar, semintele de macris si de lingurea, intr-un cuvint abundenta acestor puternice antiscorbutice, a caror influenta e atit de necesara in navigatia australa si boreala. Shandon primise, desigur, indicatia de a se ingriji in mod deosebit de aceasta parte a incarcaturii, caci se preocupa mult de ea, nu mai putin decit de farmacia de voiaj.
Daca armele de la bord nu erau in numar prea mare, ceea ce putea sa linisteasca firile timide, magazia de pulbere era plina-ochi, amanunt care putea sa-i sperie pe unii. Singurul tun din extremitatea din fata a corabiei nu putea sa aiba pretentia sa absoarba intreaga aceasta provizie. Asta dadea de gindit. Mai erau si niste fierastraie gigantice, precum si unelte puternice, ca pirghii, baroase, fierastraie de mina, topoare enorme etc., fara a mai pune la socoteala o apreciabila cantitate de blasting-cylinders a caror explozie ar fi fost suficienta ca sa faca sa sara in aer vama din Liverpool. Toate acestea erau ciudate, daca nu infricosatoare, fara sa mai vorbim despre rachete, semnale, artificii si felinare de mii de feluri.
Numerosii spectatori de pe cheiurile de la New Prince's Docks mai admirau si o lunga baleniera din lemn de mahon, o piroga de tabla invelita in gutaperca si un anumit numar de halkettboats, un fel de mantale de cauciuc care puteau fi transformate in barci, suflindu-se in captuseala lor. Fiecare se simtea din ce in ce mai intrigat, si chiar emotionat, caci, odata cu refluxul, Forward avea sa plece in curind spre misterioasa lui destinatie.
Capitanul Hatteras - capitolul 1
Capitanul Hatteras - capitolul 2
Capitanul Hatteras - capitolul 3
Capitanul Hatteras - capitolul 4
Capitanul Hatteras - capitolul 5
Capitanul Hatteras - capitolul 6
Capitanul Hatteras - capitolul 7
Capitanul Hatteras - capitolul 8
Capitanul Hatteras - capitolul 9
Capitanul Hatteras - capitolul 10
Capitanul Hatteras - Capitolul 11
Capitanul Hatteras - Capitolul 12
Capitanul Hatteras - capitolul 13
Capitanul Hatteras - capitolul 14
Capitanul Hatteras - capitolul 15
Capitanul Hatteras - capitolul 16
Capitanul Hatteras - capitolul 17
Capitanul Hatteras - capitolul 18
Capitanul Hatteras - capitolul 19
Capitanul Hatteras - capitolul 20
Capitanul Hatteras - capitolul 21
Capitanul Hatteras - capitolul 22
Capitanul Hatteras - capitolul 23
Capitanul Hatteras - capitolul 24
Capitanul Hatteras - capitolul 25
Capitanul Hatteras - capitolul 26
Capitanul Hatteras - capitolul 27
Capitanul Hatteras - capitolul 28
Capitanul Hatteras - capitolul 29
Capitanul Hatteras - capitolul 30
Capitanul Hatteras - capitolul 31
Capitanul Hatteras - capitolul 32
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 1
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 2
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 3
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 4
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 5
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 6
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 7
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 8
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 9
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 10
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 11
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 12
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 13
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 14
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 15
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 16
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 17
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 18
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 19
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 20
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 21
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 22
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 23
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 24
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 25
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 26
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 27
Aceasta pagina a fost accesata de 3318 ori.
