800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - La voia intamplarii
de Jules Verne
Intre timp, se petrecuse o schimbare a opiniei publice cu privire la documentul lui Joam Dacosta. Minia facuse loc compatimirii. Lumea nu se mai ducea la inchisoarea din Manao pentru a cere moartea prizonierului. Dimpotriva! Cei mai inversunati in a-l socoti principalul faptas al crimei din Tijuco strigau acum ca
nu-i el vinovat si cereau sa fie pus degraba in libertate.
Schimbarea era fireasca.
intr-adevar, intimplarile petrecute in aceste ultime doua zile — duelul lui Benito cu Torres, cautarea cadavrului si iesirea lui la suprafata in imprejurari atit de neobisnuite, gasirea documentului, faptul ca nu i se putea dezlega taina, credinta ca manuscrisul inchidea in el dovada materiala a nevinovatiei lui Joam Dacosta, de vreme ce era intocmit de adevaratul vinovat, toate acestea fusesera de natura sa duca la schimbarea opiniei publice. Populatia se temea acum de sosirea ordinului de la Rio, ordin pe care-l dorise, il ceruse cu atita nerabdare acum doua zile.
Si totusi mult nu putea sa intirzie.
Joam Dacosta fusese arestat pe 24 august si interogat a doua zi. Raportul judecatorului plecase pe data de 26. Acum se aflau in 28. in cel mult trei-patru zile, ministrul va li luat o hotarire cu privire la osindit si era foarte sigur ca justitia «isi va urma cursul!»
Da. Nimeni nu se indoia ca asa va fi! si totusi, atit familia sa cit si nestatornica populatie ^in Manao, care urmarea cu pasiune fazele acestui caz dramatic, toti erau incredintati ca documentul va confirma nevinovatia lui Joam Dacosta.
Dar, in afara celor din Manao, in ochii unor observatori neinteresati ori indiferenti, care nu traiau sub apasarea intimplarilor, ce insemnatate putea avea acest document si cum sa dovedesti ca el cuprinde taina crimei din tinutul diamantifer? Ca exista, era de netagaduit. Fusese gasit asupra cadavrului lui Torres. Nimic mai adevarat. Pus alaturi de scrisoarea prin care Torres il denunta pe Joam Dacosta, se vedea limpede ca nu fusese scris de mina aventurierului. Cu toate acestea, dupa cum spusese si judecatorul Jarriquez, de ce nu l-ar fi ticluit chiar el, ca arma pentru santaj ? Puteai banui asa ceva, cu atit mai mult, cu cit Torres nu se invoise sa-l dea la iveala decit dupa ce s-ar fi casatorit cu fiica lui Joam Dacosta, cind faptul ar fi fost indeplinit si nu s-ar mai fi putut schimba nimic. Asemenea pareri puteau fi sustinute intr-un fel sau altul, si se-ntelege ca afacerea era cit se poate de pasionanta. Oricum, situatia lui Joam Dacosta era deosebit de grea. Cita vreme documentul raminea nedezlegat, era ca si cum nici n-ar fi existat,si daca printr-o minune nu se dezvaluia in doua-trei zile taina criptogramei, osinditul din Tijuco isi va fi ispasit pedeapsa.
Ei bine, un om sustinea ca va savirsi minunea asta! Era judecatorul Jarriquez, care se straduia acum mai mult in interesul lui Joam Dacosta decit pentru a-si satisface placerea de enigmist. Da! Se petrecuse si in mintea lui o schimbare.
Omul acesta, care parasise de buna voie adapostul lui din Iquitos si venise, primejduindu-si viata, sa-si apere cinstea in fata justitiei braziliene, era el insusi o enigma morala, mai de pret ca altele! Magistratul n-avea de gind sa lase din mina documentul pina nu-i va fi aflat dezlegarea. Asadar, se inversuna! Nu mai minca, nu mai dormea, daruindu-si tot timpul combinarii numerelor, fauririi unei chei cu care sa deschida broasca!
La sfirsitul primei zile, gindul acesta se infipsese in mintea judecatorului ca o obsesie. O minie nestavilita fierbea tot timpul in el. Toti cei din casa erau inspaimintati. Slujitorii lui, albi sau negri, nici nu-ndrazneau sa-i vorbeasca. Din fericire era burlac, altfel doamna Jarriquez ar fi avut de trait ceasuri tare grele.
Omul acesta sucit nu fusese nicicind atit de pasionat de vreo problema si era hotarit sa-si urmeze cercetarile cit timp creierii care-i fierbeau n-o sa faca sa-i plesneasca capul, asa cum se sparge un vas prea incins.
Respectabilul magistrat era incredintat ca numai un numar alcatuit din doua sau mai multe cifre putea fi cheia documentului, dar, oricit se straduia, nu izbutea sa-l afle.
Judecatorul se cufunda totusi cu o adevarata inversunare in aceasta munca supraomeneasca si toata ziua de 28 august nu facu altceva.
A cauta numarul la-ntimplare, chiar el o spusese, ar fi insemnat sa te pierzi in milioane de combinatii pentru care ar fi trebuit mai mult decit durata vietii unui socotitor de prima mina. Dar, daca nu trebuia sa lase nimic pe seama intimplarii, era oare cu neputinta sa se bizuie pe gindire? Nu, de buna seama, si, dupa ce se stradui zadarnic sa-si afle odihna in citeva ceasuri de somn, judecatorul incepu sa-si framinte mintea, sa si-o framinte pina la sleire.
Cel ce-ar fi putut patrunde atunci la el, incalcindu-i poruncile, l-ar fi gasit, la fel ca-n ajun, in odaia de lucru, in fata biroului, cu privirea atintita pe documentul ale carui litere incilcite pareau ca-i zbirniie in jurul capului.
— Ah, striga el, ticalosul care l-a scris, oricine ar fi el, de ce n-o fi despartit in cuvinte paragraful asta?! As fi putut... as fi incercat... Dar nu! si totusi, daca in document e vorba de furtul si de crima aceea, nu se poate ca el sa nu cuprinda cuvinte ca diamante, Tijuco, Dacosta, sau altele, pe care daca le-as pune alaturi de corespondentii lor criptografici, as izbuti sa descopar numarul! Dar nimic!
Nici macar o singura despartire! Un cuvint din cele doua sute saptezeci si sase de litere!... Ah! De doua sute saptezeci si sase de ori fie blestemat nemernicul care
si-a complicat atit de mult sistemul! Numai pentru asta si ar merita sa fie spinzurat de doua sute saptezeci si sase de ori!
O lovitura puternica de pumn in masa, destinata documentului, intari urarea-i nu prea milostiva.
— in sfirsit, continua magistratul, daca nu mi-e ingaduit sa caut unul din cuvintele acestea prin tot documentul, n-as putea incerca macar sa-l caut fie la inceput, fie la sfirsitul fiecarui paragraf? N-ar fi o posibilitate de care trebuie sa tin seama?
Apucind pe aceasta cale a deductiilor, judecatorul Jarriquez incerca pe rind daca literele cu care incepea sau sfirsea fiecare alineat al documentului nu se potriveau cu cele ce alcatuiau cuvintele mai insemnate, printre care trebuia sa se afle, de buna seama, cuvintul Dacosta.
Nici asa nu mergea.
Din ultimul alineat si din cele sapte litere de la inceputul lui capata urmatoarea forma!
Inca de la prima litera, judecatorul isi inceta calculele, de vreme ce distanta dintre p si d, in ordine alfabetica, este 12, adica de doua cifre, si in astfel de criptograme este limpede ca o litera nu poate fi inlocuita decit printr-una singura.
La fel se intimpla si cu cele sapte litere de la sfirsitul paragrafului: p s u v j h b care incepeau tot cu un p, iar acesta nu putea fi in nici un caz d-ul din Dacosta, fiind despartit de el tot prin douasprezece litere.
Asadar, numele Dacosta nu se afla acolo.
Aceleasi constatari si pentru tinut si Tijuco, incercate pe rind, intrucit nici ele nu se potriveau insiruirii de litere din criptograma.
Dupa aceasta munca, judecatorul se ridica naucit, masura odaia-n lung si-n lat, respira adinc in fata ferestrei, scotind un fel de raget al carui zgomot puse pe goana stolul de pasâri-musca dintr-o tufa de mimoza, apoi se intoarse iar la document.
Il lua in mina, il rasuci pe toate fetele.
— Ticalosul! Nemernicul! mormai judecatorul. Pina la urma o sa ma faca sa-mi pierd mintile! Acum ajunge! Sa ne pastram cumpatul! Nu-i timp pentru asa ceva!
Dupa ce-si mai racori fruntea cu apa rece, zise:
— Sa incercam altceva, si pentru ca nu pot gasi un numar dupa felul in care sint insiruite literele astea blestemate, sa vedem ce numar ar fi putut alege autorul documentului, pornind de la ideea ca el este si autorul crimei din Tijuco!
Magistratul se cufunda acum intr-o alta metoda de deductie si poate ca avea dreptate, caci nu era lipsita de oarecare logica.
— Sa incepem cu anii! Adica de ce n-ar fi ales tilharul anul nasterii lui Joam Dacosta, nevinovatul osindit in locul lui — fie macar pentru a-si putea aminti aceasta cifra, importanta pentru el. Joam Dacosta s-a nascut in 1804. Ia sa vedem la ce ajungem daca luam numarul 1804 drept cifrul criptogramei!
Scriind primele litere ale paragrafului dedesubtul numarului 1804, pe care-l repeta de trei ori, capata aceasta noua formula:
1 8 0 4 1 8 0 4 1 8 0 4
s l y d p h y j d q f d
Apoi, urcind in ordine alfabetica atitea litere cite reprezentau valoarea cifrei, obtinu urmatoarea insiruire:
O. y f r d y. c i f.
ceea ce nu avea nici un inteles! Pe deasupra ii mai lipseau si trei litere pe care le inlocuise prin puncte, deoarece, urcind in scara alfabetica, cifrele 8, 4, 4, din care
rezultau literele h, d si d, nu aveau litere corespunzatoare.
— Nu-i nici asta! zise judecatorul. Sa incercam alt numar!
Se intreba atunci daca autorul documentului n-o fi ales cumva , anul in care a fost infaptuita crima. Aceasta se petrecuse in 1826.
Asadar, aplicind sistemul de mai sus, capata formula!
Aceeasi serie incilcita, fara inteles, din care lipseau, ca si in prima formula, mai multe litere, din aceeasi pricina.
— Blestemat numar! striga judecatorul. Trebuie sa renunt si la el! Altul la rind! Animalul o fi ales cumva cifra reprezentind valoarea furtului ? Or, valoarea diamantelor furate fusese apreciata la suma de opt sute treizeci si patru contos.
Stabili deci formula urmatoare:
8 3 4 8 3 4 8 3 4 8 3 4
p h y j s l y d d q f
ceea ce-i dadu acest rezultat, la fel de nesatisfacator ca si celelalte:
het bph pa. ic.
— Sa-l ia dracu' de document si pe cine l-a ticluit! striga judecatorul Jarriquez, azvirlind hirtia care zbura pina-n celalalt capat al odaii. Pina si-un sfint si-ar pierde rabdarea cu el!
Dar minia ii trecu repede si, nevoind sa se dea batut, magistratul lua din nou documentul in mina. Repeta cu ultimele litere din paragraf ceea ce facuse cu primele — degeaba! incerca apoi tot ce-i trecu prin mintea-i infierbintata. Lua pe rind numerele corespunzatoare virstei lui Joam Dacosta, pe care faptasul de buna seama ca o stia, data arestarii, data pronuntarii sentintei de catre tribunalul din Villa-Rica, data fixata pentru executie etc, etc, pina si numarul victimelor atentatului din Tijuco.
Judecatorul era intr-un asemenea hal de exasperare, incit, pe drept cuvint, te-ai fi putut teme pentru echilibrul facultatilor lui mintale. Se trudea, se zbatea, de
parca ar fi dat o lupta corp la corp cu un dusman nevazut! Apoi, dintr-o data, striga:
— Voi merge la intimplare si poate ca Cerul ma va calauzi, de vreme ce logica este neputincioasa.
Apuca cordonul soneriei care atirna linga masa lui de lucru. Clopotelul rasuna puternic, iar magistratul deschise usa si striga:
— Bobo!
Trecura citeva clipe.
Bobo, un negru dezrobit, slujitorul cel mai apropiat al magistratului, intirzia sa se iveasca.
De buna seama, lui Bobo ii era teama sa intre in odaia stapinului.
Clopotelul suna din nou! O noua porunca pentru Bobo, care socotea ca-i mai bine pentru el sa faca pe surdul.
Urma al treilea sunet, care smulse soneria si rupse cordonul. De data aceasta se arata si Bobo.
— Ce doreste stapinul? intreba Bobo, oprindu-se prevazator in pragul usii.
— Intra, dar sa nu scoti o vorba! raspunse magistratul, a carui privire fulgeratoare il cam sperie pe negru.
Bobo inainta.
— Bobo, ii spuse judecatorul, ciuleste urechile la ceea ce am sa-ti spun si sa-mi raspunzi pe data, fara sa te gindesti, ca de nu...inmarmurit, cu ochii holbati, cu gura cascata, Bobo lua pozitia de drepti a soldatului fara pusca si astepta.
— Esti gata? intreba judecatorul.
— Gata!
— Ia seama! Sa-mi spui, fara sa te gindesti, primul numar ce-ti va trece prin minte!
— saptezeci si sase de mii doua sute douazeci si trei, raspunse Bobo pe nerasuflate.
Fara-ndoiala ca Bobo a vrut sa-i faca pe plac stapinului, raspunzindu-i printr-un numar atit de mare.
Judecatorul alerga la masa si, cu creionul in mina, isi asternu pe hirtie formula dupa numarul spus de Bobo, care juca acum rolul intimplarii.
Nu prea era de crezut, asta se-ntelege, ca numarul 76 223 sa fie cheia documentului.
Asadar, nu avu alt rezultat decit acela de a aduce pe buzele magistratului o injuratura zdravana, care-l facu pe Bobo s-o stearga cit mai repede.
800 de leghe pe Amazon - Vanatorul de sclavi
800 de leghe pe Amazon - Hot si pagubas
800 de leghe pe Amazon - Familia Garral
800 de leghe pe Amazon - Sovaieli
800 de leghe pe Amazon - Amazonul
800 de leghe pe Amazon - O padure intreaga culcata la pamint
800 de leghe pe Amazon - Pe firul unei liane
800 de leghe pe Amazon - Jangada
800 de leghe pe Amazon - In seara de 5 iunie
800 de leghe pe Amazon - De la Iquitos la Pevas
800 de leghe pe Amazon - De la Pevas la frontiera
800 de leghe pe Amazon - Fragoso la lucru
800 de leghe pe Amazon - Torres
800 de leghe pe Amazon - Coborind mai departe
800 de leghe pe Amazon - La vale, mereu la vale
800 de leghe pe Amazon - Ega
800 de leghe pe Amazon - Un atac
800 de leghe pe Amazon - Prinzul de sosire
800 de leghe pe Amazon - Poveste veche
800 de leghe pe Amazon - Intre cei doi barbati
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Manao
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Primele clipe
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - O intoarcere in trecut
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Dovezi morale
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Dovezi materiale
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Ultima lovitura
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Hotarari
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Primele cercetari
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Cercetarile continua
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - O lovitura de tun
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Ce se afla in cutie
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Documentul
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - In care e vorba despre cifre
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - La voia intamplarii
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Ultimele stradanii
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Se iau hotarari
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Ultima noapte
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Fragoso
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Crima din Tijuco
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Amazonul de jos
Aceasta pagina a fost accesata de 1700 ori.
