800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Ultima lovitura

de Jules Verne

In vreme ce Joam Dacosta trecea prin acest interogatoriu, Yaquita afla ca, la cererea lui Manoel, i s-a ingaduit ei si copiilor sa-l vada pe prizonier in aceeasi zi, la patru dupa-amiaza.
Din ajun, Yaquita nu mai iesise din odaie. Minha si Lina stateau pe linga ea, asteptind clipa cind se va putea duce sa-si revada sotul. Yaquita Garral sau Yaquita Dacosta, el va afla in dinsa aceeasi sotie devotata, aceeasi curajoasa tovarasa de o viata intreaga.
In ziua aceea, pe la ceasurile unsprezece, Benito veni linga Manoel si Fragoso care stateau de vorba la prova jangadei.
— Manoel, zise el, vreau sa-ti cer un serviciu.
— Care anume ?
— si tie, Fragoso.
— Sint la ordinele dumneavoastra, domnule Benito, raspunse barbierul.
— Despre ce-i vorba ? intreba Manoel privindu-si prietenul, pe al carui chip se citea o hotarire de nezdruncinat.
— Credeti si acum in nevinovatia tatalui meu, nu-i asa?
— Vai, striga Fragoso, mai degraba as crede despre mine ca sint ucigas!
— Ei bine, trebuie sa punem chiar azi in aplicare planul pe care l-am intocmit ieri.
— Sa-l cautam pe Torres ? intreba Manoel.
— Da, si sa aflam de la el cum de a descoperit unde se adapostea tatal meu! E ceva nelamurit in toate acestea! Sa-l fi cunoscut mai de mult? Nu-mi vine a crede,pentru ca tata n-a plecat din Iquitos de douazeci si trei de ani, iar nemernicul asta abia daca are treizeci! Pina deseara am sa aflu eu, altfel, vai si amar de Torres!
Hotarirea lui Benito parea neclintita. De aceea nici Manoel, nici Fragoso nu incercara sa-l abata de la ea.
— Asadar, continua Benito, va cer sa ma insotiti amindoi. O sa plecam chiar acum. Sa n-asteptam ca Torres sa paraseasca orasul. Dat fiind ca nu-si mai poate
vinde tacerea, s-ar putea sa-i dea prin cap s-o faca. Haideti sa plecam!
Debarcara toti trei pe malul lui Rio Negro si se indreptara spre oras. Manao nu era atit de intins incit sa nu poata fi scotocit in citeva ore. Daca va fi nevoie, vor merge din casa in casa pentru a da de Torres, dar era mai bine sa-l caute intii pe la hanuri si eirciumi, pe unde s-ar fi putut ascunde aventurierul.
Fara-ndoiala ca fostul pindar nu-si va fi dat adevaratul nume, avind poate temei sa ocoleasca legaturile cu oamenii legii. Cu toate acestea, daca nu parasise inca
Manao, era cu neputinta sa le scape celor trei tineri. in orice caz, n-aveau de ce sa se adreseze politiei, caci era aproape sigur — si noi stim asta — ca denuntul
sau fusese anonim.
Vreme de un ceas, Benito, Manoel si Fragoso cutreierara strazile principale ale orasului, intrebindu-i pe negustori, pe circiumari, chiar si pe trecatori, fara ca nimeni sa le poata da vreo lamurire asupra individului descris de ei cu multa precizie. Oare Torres plecase din Manao? Trebuia parasita orice nadejde de a-l mai gasi?
Manoel incerca in zadar sa-l linisteasca pe Benito care-si pierduse cu totul firea. Trebuiau sa puna mina pe Torres, cu orice pret! intimplarea le veni intr-ajutor si cel care i-a gasit urma a fost Fragoso.
Intr-un han din strada Sfintul-Duh, dupa descrierea facuta de el, i se spuse ca individul cu pricina trasese in ajun acolo.
— A dormit la han? intreba Fragoso.
— Da, raspunse hangiul.
— si se mai afla aici?
— Nu, a iesit.
— Dar si-a platit nota, ca unul care vrea sa plece ?
— Nicidecum: a iesit din odaia lui acum un ceas si fara-ndoiala ca se va intoarce sa ia masa.
— Nu cumva stiti incotro a apucat-o ?
-— A pornit spre Amazon, coborind prin orasul de jos, asa ca pe acolo cred ca-l puteti intilni.
Lui Fragoso nu-i trebui mai mult. Dupa citeva clipe ii ajunse pe cei doi tineri si le spuse:
— Sint pe urmele lui Torres.
— E acolo! striga Benito.
— Nu, a iesit si a fost vazut luind-o peste cimp, spre Amazon.
— Dupa el! se avinta Benito.
Trebuiau sa coboare iar spre fluviu si sa apuce pe drumul cel mai scurt, adica pe malul sting al lui Rio Negro, pina la varsarea acestuia. Benito si insotitorii sai lasara in urma ultimele case din oras, mer-gind de-a lungul malului, facind insa un ocol ca sa nu fie vazuti de pe pluta. Cimpia era pustie la ora aceea. Privirea strabatea pina departe, peste sesul cu araturi care luase locul padurilor de odinioara.
Benito tacea; n-ar fi fost in stare sa rosteasca un cuvint. Manoel si Fragoso ii respectau tacerea. Umblau astfel toti trei, privind, scru-tind zarea de la malul lui Rio Negro pina la Amazon. Iesisera de trei sferturi de ora din Manao si inca nu zarisera nimic.
O data sau de doua ori intilnira niste indieni care munceau la cimp. Manoel le puse intrebari si afla, in sfirsit, de la unul dintre acestia, ca vazuse un barbat ce aducea cu cel descris de ei, indreptindu-se spre unghiul de confluenta al celor doua ape.
Fara alte lamuriri, intr-o pornire nestapinita, Benito se avinta inainte, astfel ca insotitorii sai fura nevoiti sa se grabeasca pentru a nu-l lasa sa se departeze prea tare.
tarmul sting al Amazonului se ivi la mai putin de un sfert de mila. Acolo se inalta un mal stincos ce ascundea o parte din linia orizontului, marginind privirea de la o distanta de citeva sute de pasi.
Intetindu-si fuga, Benito se facu nevazut in spatele unui dimb nisipos.
— Mai repede! Mai repede! ii zise Manoel lui Fragoso. Nu trebuie sa-l lasam nici o clipa singur.
Si apucara amindoi in aceeasi directie, cind se auzi un strigat. II zarise oare Benito pe Torres ? Sau acesta pe Benito ? Poate s-au si incaierat? Dupa ce ocolira o ridicatura a malului, Manoel si Fragoso vazura, la o departare de vreo cincizeci de pasi, doi barbati stind fata-n fata. Erau Torres si Benito. Cit ai clipi din ochi, Manoel si Fragoso ajunsera linga ei. infierbintat cum era Benito, ai fi crezut ca n-o sa fie in stare sa se stapineasca atunci cind va da ochii cu aventurierul. Dar nu se intimpla asa. De indata ce se vazu in fata lui Torres, cind se incredinta ca acesta nu putea sa-i mai scape, se petrecu intr-insul o schimbare deplina: rasufla usurat, isi recapata singele rece, deveni stapin pe el. Cei doi barbati se priveau de citeva clipe, fara sa rosteasca un cuvint.
Torres rupse primul tacerea si, cu obisnuita-i nerusinare, zise:
— Ah, domnul Benito Garral ?
— Nu, Benito Dacosta! raspunse tinarul.
— intr-adevar, continua Torres, domnul Benito Dacosta, insotit de domnul Manoel Valdez si de prietenul meu Fragoso!
La auzul acestui cuvint, jignitor pentru el, Fragoso fu gata sa se napusteasca asupra aventurierului, dar Benito ii stavili pornirea.
— Ce te-a apucat, baiete? striga Torres dindu-se citiva pasi inapoi.
Ah! Cred ca trebuie sa-mi iau masuri de aparare! si vorbind astfel, scoase o «manchetta», obisnuita arma de aparare si de atac a brazilianului. Apoi, pe jumatate aplecat, in pozitie de lupta, astepta.
— Te cautam, Torres, spuse Benito, care nici nu se clintise in fata atitudinii lui provocatoare.
— Ma cautai? raspunse aventurierul. Precum vezi, nu sint deloc greu de gasit! Si, ma rog, pentru ce ma cautai?
— Ca sa aflu din gura dumitale ceea ce se pare ca stii despre trecutul tatalui meu!
— Nu zau!
— Da! Astept sa-mi spui cum l-ai recunoscut si de ce l-ai asteptat la Tabatinga...
— Dar bine, e cit se poate de limpede! raspunse Torres rinjind. L-am asteptat ca sa ma imbarc pe pluta si m-am imbarcat cu gindul sa cadem la o invoiala foarte simpla... pe care poate ca a gresit ca nu a primit-o!
La aceste cuvinte, Manoel nu se mai putu stapini. Cu chipul palid, cu ochii fulgeratori, se indrepta spre Torres. Dorind sa foloseasca pina la capat caile pasnice, Benito se aseza intre el si aventurier.
— Stapineste-te, Manoel. Vezi bine ca si eu ma stapinesc! Apoi continua:
— Torres, stiu cu ce ginduri ai venit pe pluta noastra. Erai stapin pe o taina cu care socoteai sâ-l santajezi pe tata! Dar nu despre asta e dcum vorba.
— Dar despre ce?
— Vreau sa stiu cum de l-ai recunoscut pe Joam Dacosta in fermierul din Iquitos!
— Cum de l-am recunoscut ? Asta-i treaba mea si n-am deloc pofta sa-ti spun! Principalul e ca nu m-am inselat demascindu-l ca pe adevaratul faptas al crimei din Tijuco!
— Ai sa-mi spui!... striga Benito, care incepea sa-si iasa din fire.
— Ba n-am sa-ti spun nimic! continua Torres. Ah! Joam Dacosta mi-a respins propunerile! N-a vrut sa ma primeasca in familia lui! Ei bine, acum, cind taina lui a fost data in vileag, cind se afla arestat, nu mai vreau eu sa intru in familia lui, familia unui hot, a unui ucigas, a unui osindit pe care-l asteapta streangul!
— Nemernicule! striga Benito tragindu-si, la rindul sau, arma. de la cingatoare si luind pozitia de atac.
Manoel si Fragoso facura si ei aceeasi miscare.
— Trei contra unu! zise Torres.
— Nu! Unu contra unu! raspunse Benito.
— Adevarat! M-as fi asteptat mai degraba la o crima din partea fiului unui criminal.
— Torres! racni Benito. Apara-te sau, de nu, te omor ca pe un ctine turbat!
— Fie si turbat! raspunse Torres. Dar sa stii ca musc, Benito Dacosta, si sa te pazesti de muscaturile mele!
Apoi se puse in garda, pregatit sa se arunce asupra potrivnicului sau. Benito se daduse cu citiva pasi inapoi.
— Torres, zisei el recapatindu-si singele rece pe care-l pierduse o clipa, ai fost oaspetele tatalui meu, pe care l-ai amenintat, l-ai tradat, l-ai denuntat; ai acuzat un nevinovat si, cu ajutorul Cerului, te voi rapune!
Buzele lui Torres schitara un zimbet plin de obraznicie. Poate ca in clipa aceea nemernicului i-a trecut prin cap sa impiedice lupta dintre el si Benito, si ar fi putut s-o faca. isi daduse seama ca Joam Dacosta nu vorbise nimic despre documentul ce cuprindea dovada materiala a nevinovatiei sale.
Prin urmare, daca i-ar fi dezvaluit lui Benito ca el, Torres, avea aceasta dovada, l-ar fi dezarmat pe loc. Dar in afara faptului ca voia sa pastreze asta pentru ultima clipa, ca sa capete un pret mai mare pe document, amintirea cuvintelor injurioase ale tinarului, ura pe care o nutrea pentru familia acestuia il facura sa-si uite propriul interes. Dealtminteri, obisnuit sa minuiasca manchetta de care se folosise in repetate rinduri, aventurierul era viguros, sprinten si indeminatec. Asa stind lucrurile,
avea toti sortii de izbinda in fata unui potrivnic de numai douazeci si trei de ani, lipsit de agilitatea, de puterea si de iscusinta lui. Cu o ultima sfortare, Manoel starui sa se lupte el in locul lui Benito.
— Nu, Manoel, raspunse tinarul, eu insumi trebuie sa-mi razbun tatal, si pentru ca totul sa fie in ordine, tu imi vei fi martor!
— Benito!...
— Iar pe tine, Fragoso, am sa te rog sa fii martorul omului acesta.
— Cum doriti, raspunse Fragoso, cu toate ca asta nu-mi face nici o cinste!
Daca ar fi fost dupa mine, l-as fi ucis ca pe o fiara salbatica, fara prea multa vorba! Lupta avea sa se dea pe o intindere neteda de pe mal, lata de vreo patruzeci de
picioare si ridicata cu vreo cincisprezece picioare deasupra Amazonului. Malul era abrupt si alcatuia astfel o prapastie. Jos, in vale, fluviul curgea linistit, scaldind manunchiurile de trestie ce se inaltau din apa. Spatiul de lupta era deci foarte ingust, astfel ca cel care ar fi fost biruit era in primejdie sa se pravaleasca in prapastie.
La semnalul dat de Manoel, Torres si Benito inaintara unul catre celalalt.
Benito isi recapatase stapinirea de sine. Aparind o cauza dreapta, linistea lui ii dadea o vadita superioritate asupra lui Torres, al carui cuget, oricit de impietrit si de nesimtitor ar fi fost, trebuie ca-i tulbura in clipa aceea privirea. Dupa ce se apropiara unul de altul, Benito dadu prima lovitura. Torres o para. Cei doi potrivnici se trasera putin indarat; dar in clipa urmatoare se napustira iarasi si se inclestara, fiecare cu mina stinga de umarul celuilalt... N-aveau sa-si mai dea drumul.
Fiind mai puternic, Torres ataca cu o lovitura piezisa de cutit, de care Benito nu izbuti sa se fereasca in intregime. soldul drept ii fu atins si pinza poncho-ului sau se inrosi de singe. Dar asta nu-l impiedica sa raspunda neintirziat si sa-l raneasca usor pe Torres la mina.
Schimbara apoi mai multe lovituri, fara ca vreuna sa fie hotaritoare. Privirea lui Benito sfredelea ochii lui Torres, asemeni unei lame de cutit rasucite in inima. Era limpede ca nemernicul incepe sa-si piarda cumpatul. incepu sa dea inapoi, putin cite putin, impins de acest razbunator neinduplecat, mai dornic sa-l ucida pe cel ce-i tradase tatal, decit sa-si apere propria-i viata. Sa loveasca, asta era tot ce voia Benito, pe cind celalalt nu mai cauta decit sa-i pareze loviturile.
Curind Torres se vazu impins la marginea prapastiei, intr-un loc unde malul, putin scobit, se inalta peste fluviu. intelese primejdia si incerca sa treaca in atac, sa recistige terenul pierdut... Tulburarea lui crescu, ochii inspaimintati devenira sticlosi... in cele din urma fu silit sa se plece sub bratul care-l ameninta.
— Mori acum! striga Benito.
Primi lovitura drept in piept, dar virful cutitului se impiedica in ceva tare, ascuns sub vesmintul lui Torres. Benito isi inteti atacul. Torres mai incerca o lovitura, fara sa-si poata atinge adversarul, si-si dadu seama ca-i pierdut. Fu din nou silit sa se traga inapoi. Voi atunci sa strige... sa strige ca viata lui Joam Dacosta era legata de a sa!... N-a mai avut ragaz.
La a doua lovitura cutitul se infipse, de data aceasta, pina-n inima aventurierului. Cazu pe spate si, pierzind pamintul de sub picioare, se prabusi dincolo de mal. Miinile i se agatara pentru ultima data de o tufa de trestie, dar tufa nu-l putu tine... Apele fluviului il inghitira.
Benito se sprijinea acum de umarul lui Manoel; Fragoso ii stringea mina. Nu le dadu ragaz insotitorilor sai nici sa-i panseze rana, care dealtfel nu era grava.
— La pluta, repede la pluta!
Stapiniti de o adinca emotie, Manoel si Fragoso il urmara tacuti. Dupa un sfert de ceas ajungeau toti pe pluta. Benito si Manoel dadura buzna in incaperea in care se aflau Yaquita si Minha si le pusera la curent cu cele petrecute.
— Fiul meu!
— Fratioare!
Amindoua strigatele se auzira in acelasi timp.
— Haideti la inchisoare!... zise Benito.
— Da!... Sa mergem!... Sa mergem!... raspunse Yaquita. Benito porni cu mama sa, urmat de Manoel. Debarcara toti trei pe tarm si, indreptindu-se spre Manao, intr-o jumatate de ceas ajunsera in fata inchisorii orasului.
In urma ordinului dat de judecatorul Jarriquez, fura condusi de indata in incaperea in care se afla detinutul. Se deschise usa. Joam Dacosta ii vazu intrind pe sotia sa, pe Benito si pe Manoel.
— Vai! Joam, dragul meu Joam! striga Yaquita.
— Yaquita! Sotia mea! Copiii mei! zise prizonierul deschizindu-le bratele si stringindu-i pe toti la piept.
— Nevinovatul meu Joam!
— Nevinovat si razbunat!... striga Benito.
— Razbunat?! Ce vrei sa spui cu asta?
— Torres a murit, draga tata, si a murit de mina mea!
— A murit!... A murit Torres!.. striga Joam Dacosta. Ah! Fiule!... . M-ai nenorocit!







800 de leghe pe Amazon - Vanatorul de sclavi

800 de leghe pe Amazon - Hot si pagubas
800 de leghe pe Amazon - Familia Garral
800 de leghe pe Amazon - Sovaieli
800 de leghe pe Amazon - Amazonul
800 de leghe pe Amazon - O padure intreaga culcata la pamint
800 de leghe pe Amazon - Pe firul unei liane
800 de leghe pe Amazon - Jangada
800 de leghe pe Amazon - In seara de 5 iunie
800 de leghe pe Amazon - De la Iquitos la Pevas
800 de leghe pe Amazon - De la Pevas la frontiera
800 de leghe pe Amazon - Fragoso la lucru
800 de leghe pe Amazon - Torres
800 de leghe pe Amazon - Coborind mai departe
800 de leghe pe Amazon - La vale, mereu la vale
800 de leghe pe Amazon - Ega
800 de leghe pe Amazon - Un atac
800 de leghe pe Amazon - Prinzul de sosire
800 de leghe pe Amazon - Poveste veche
800 de leghe pe Amazon - Intre cei doi barbati
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Manao
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Primele clipe
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - O intoarcere in trecut
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Dovezi morale
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Dovezi materiale
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Ultima lovitura
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Hotarari
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Primele cercetari
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Cercetarile continua
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - O lovitura de tun
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Ce se afla in cutie
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Documentul
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - In care e vorba despre cifre
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - La voia intamplarii
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Ultimele stradanii
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Se iau hotarari
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Ultima noapte
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Fragoso
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Crima din Tijuco
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Amazonul de jos


Aceasta pagina a fost accesata de 1587 ori.