800 de leghe pe Amazon - Intre cei doi barbati

de Jules Verne

Singuri, in incaperea unde nimeni nu putea sa-i vada sau sa-i auda, Joam Garral si Torres se priveau, fara sa rosteasca o vorba. Oare aventurierul sovaia sa inceapa? intelegea el ca Joam Garral va raspunde printr-o tacere dispretuitoare la intrebarile lui?
Da, fara-ndoiala! Asa ca Torres nu mai puse nici o intrebare. Merse din capul locului drept la tinta: incepu sa-l invinuiasca.
— Joam, zise el, dumneata nu te numesti Garral, te numesti Dacosta.
La auzul numelui incriminat pe care i-l dadea Torres, Joam Garral nu-si putu stapini un tremur usor, dar nu raspunse.
— Dumneata esti Joam Dacosta, continua Torres, cel care acum douazeci si trei de ani a fost functionar in birourile guvernatorului general din Tijuco, si ai fost condamnat pentru furt si asasinat!
Nici un raspuns din partea'lui Joam Garral, al carui calm ciudat il uimea pe aventurier. Oare nu cumva se insela invinuindu-si gazda ? Nu, de vreme ce Joam
Garral nu se infuriase in fata groaznicelor invinuiri. Fara indoiala, astepta sa vada unde voia sa ajunga Torres.
— Joam Dacosta, ti-o spun inca o data, dumneata esti cel urmarit in afacerea aceea cu diamantele, acuzat de crima, osindit la moarte si evadat din inchisoarea
din Villa-Rica, cu citeva ceasuri inaintea executiei! Ce-ai de spus?
O tacere lunga urma acestei intrebari directe a lui Torres. Pastrin-du-si calmul, Joam Garral se asezase. isi sprijinise coatele pe o masuta si-si privea in fata
acuzatorul, fara sa-si plece capul.
— Ce-ai de spus? repeta Torres.
— Ce raspuns astepti dumneata de la mine? zise linistit Joam Garral.
— Un raspuns care sa ma impiedice sa ma duc sa-l caut pe seful politiei din Manao si sa-i spun: se afla acolo un om a carui identitate va fi usor de stabilit, care va fi recunoscut chiar dupa o lipsa de douazeci si trei de ani, si omul acesta nu-i altul decit cel care a pus la cale furtul de diamante din Tijuco, complicele celor care i-au ucis pe soldatii din escorta, este osinditul care a fugit de pedeapsa, este Joam Garral, pe adevaratul lui nume Joam Dacosta.
— Daca-ti voi da raspunsul pe care-l astepti, n-am de ce sa ma tem de dumneata, Torres, nu-i asa?
— Citusi de putin, caci vom fi amindoi interesati sa trecem sub tacere povestea asta.
— Amindoi? zise uimit Joam Garral. Asadar, nu cu bani vrei sa-ti platesc tacerea?
— Nu, oricit de mare ar fi suma pe care mi-ai oferi-o!
— Atunci ce doresti ?
— Joam Garral, raspunse Torres, iata propunerea mea. Nu te grabi s-o respingi, si aminteste-ti ca te am la mina.
— Care ti-e propunerea? intreba Joam Garral. .
Torres facu o pauza. Purtarea acestui vinovat, pe a carui viata era stapin, il cam descumpanea. Se astepta la scandal, la rugaminti, la lacrimi... Avea in fata lui pe omul invinuit de cele mai mari crime, si omul acesta nu se clintea. In cele din urma, incrucisindu-si bratele, zise:
— Ai o fata. imi place fata dumitale si vreau s-o iau de nevasta. Joam Garral se astepta la orice din partea unui asemenea om, astfel ca cererea sa nu-l facu sa-si piarda cumpatul.
— Deci preacinstitul Torres doreste sa intre in familia unui ucigas si a unui hot ?
— Sint singurul in masura sa hotarasc ce-mi place si ce nu, raspunse Torres. Vreau sa fiu ginerele lui Joam Garral, si voi fi!
— Dar dumneata stii, Torres, ca fiica mea se va casatori cu Manoel Valdez!
— N-ai decit sa-ti iei inapoi cuvintul dat lui Manoel Valdez.
— Dar daca fata nu vrea ?
— Ai sa-i marturisesti totul si, dupa cit o cunosc eu, ea va incuviinta, raspunse Torres cu nerusinare.
— Chiar totul ?
— Totul, daca va trebui. intre propriile-i simtaminte si cinstea familiei sale, viata tatalui sau, nu va sovai!
— Esti un mare ticalos, Torres! zise linistit Joam Garral, care-si pastrase singele rece.
— Un ticalos si un ucigas se pot intelege de minune!
La aceste vorbe, Joam Garral se ridica si, indreptindu-se catre aventurier, il privi drept in ochi si ii zise:
— Torres, daca vrei sa intri in familia lui Joam Dacosta, e pentru ca stii bine ca Joam Dacosta nu-i vinovat de crima pentru care a fost osindit!
— Nu mai spune!
— Si mai adaug ca ai in mina dovada nevinovatiei sale si ca ai de gind s-o dai la iveala in ziua in care te vei fi insurat cu fiica sa!
— Sa jucam deschis, Joam Garral, raspunse Torres coborindu-si glasul si, cind ma vei fi ascultat pina la capat, o sa vedem daca ai sa mai indraznesti sa nu-mi
dai fata!
— Te ascult, Torres.
— Ei bine, da, zise aventurierul inabusindu-si cuvintele de parca i-ar fi parut rau ca le rosteste, da, esti nevinovat, o stiu, pentru ca-l cunosc pe adevaratul vinovat si sint in masura sa-ti si dovedesc nevinovatia.
— Si netrebnicul care a savirsit crima?...
— A murit...
— A murit! striga Joam Garral, pe care aceste cuvinte il facura sa paleasca fara voia lui, ca si cum ii spulberau orice nadejde de a se putea dezvinovati vreodata.
— A murit, repeta Torres. Dar omul acesta, pe care l-am cunoscut la multa vreme dupa savirsirea crimei, fara sa stiu ca ar fi un criminal, asternuse intre timp
pe hirtie, cu mina lui, toata povestea acestei afaceri cu diamantele, pina-n cele mai mici amanunte. Cind simti ca i se apropie sfirsitul, fu cuprins de remuscari.
stia unde se adapostise Joam Dacosta, sub ce nume isi croise o noua viata. stia ca e bogat, inconjurat de o familie fericita, dar mai stia ca el insusi nu e fericit]
Voia sa-i redea aceasta fericire odata cu cinstea la care avea "tot dreptul... Dar moartea se apropia... Ma insarcina pe mine, camaradul lui, sa fac ceea ce ei nu
mai putea face!... imi dadu marturia nevinovatiei lui Dacosta, ca sa i-o duc acestuia, si muri.
— Numele acestui om! striga Joam Garral, nemaiputindu-se stapini.
— Ai sa-l afli atunci cind voi face parte din familia dumitale!
— si marturia aceea?...
Joam Garral fu pe cale sa se arunce asupra lui Torres, sa-l buzunareasca, sa-i smulga dovada nevinovatiei sale.
— Marturia aceea e la loc sigur, raspunse Torres, si n-ai s-o capeti decit dupa ce fiica dumitale imi va deveni sotie. Acum ma mai refuzi?
— Da, raspunse Joam Garral. Dar iti dau in schimb jumatate din averea mea!
— Primesc jumatate din averea dumitale, dar numai daca mi-o va aduce Minha ca zestre!
— Asa intelegi dumneata sa respecti dorinta unui muribund, a unui criminal cuprins de remuscari, care te-a insarcinat sa indrepti, pe cit mai era cu putinta, raul ce mi-a facut?!
— Chiar asa!
— Iti spun inca o data, Torres, ca esti un mare netrebnic!
— Fie.
— Si pentru ca eu nu sint de teapa dumitale, nune putem intelege!
— Asadar, refuzi?...
— Refuz!
— Atunci esti pierdut, Joam Garral. in dosarul care s-a incheiat, totul este impotriva dumitale! Esti condamnat la moarte, o stii prea bine; si in situatii ca acestea, statul nu admite nici macar comutarea pedepsei. Odata denuntat, esti ca si prins! si daca esti prins, te executa... Iar eu am sa te denunt! Oricit de stapin pe sine ar fi fost, Joam Garral nu se mai putu infrina. Era gata sa se repeada la Torres. Un semn al ticalosului il potoli.
— la seama, sotia dumitale nu stie ca este nevasta lui Joam Dacosta, copiii dumitale nu stiu ca sint ai lui Joam Dacosta, si in felul acesta au s-o afle!
Joam Garral se opri. isi recapata stapinirea de sine si pe chipul lui se asternu linistea obisnuita.
— Discutia asta a durat prea mult, zise el indreptindu-se catre usa, si stiu ce-mi ramine de facut!
— la seama, Joam Garral! mai zise pentru ultima data Torres, care nu se putea impaca cu gindul ca santajul lui josnic daduse gres.
Joam Garral nu-i raspunse. impinse usa care dadea pe veranda, ii facu semn lui Torres sa-l urmeze si inaintara amindoi spre mijlocul plutei, unde se afla adunata familia. Benito, Manoel si ceilalti, prada unei cumplite nelinisti, se ridicara in picioare. Ochii lui Torres scaparau de minie, iar infatisarea lui era amenintatoare.
Dimpotriva, Joam Garral era cu desavirsire linistit, aproape zimbitor. Se oprira amindoi in fata Yaquitei si alor sai. Nimeni nu indraznea sa le adreseze un cuvint.
Torres rupse cel dintii tacerea, cu nerusinarea lui obisnuita:
— Pentru ultima data, Joam Garral, iti cer un ultim raspuns! zise cu o voce surda.
— lata raspunsul meu!
Apoi, adresindu-se sotiei sale, rosti:
— Yaquita, imprejurari deosebite ma silesc sa schimb ceea ce am hotarit mai inainte in legatura cu casatoria Minhai cu Manoel.
— In sfirsit! izbucni Torres.
Fara sa-i raspunda, Joam Garral ii arunca o privire plina de dispret. Dar, la cuvintele lui, Manoel simtise ca-i sare inima din piept. Fata se ridicase, palida, si parea ca-si cauta un sprijin linga mama sa. Yaquita isi deschise bratele ca s-o ocroteasca, s-o apere!
— Tata! striga Benito, care venise sa se aseze intre Joam Garral si Torres. Ce vrei sa spui cu asta ?
— Vreau sa spun, raspunse Joam Garral ridicind glasul, ca ar insemna sa intirziem prea mult daca am astepta sa ajungem pina la Para pentru a-i uni pe Minha si Manoel. Casatoria va avea loc miine, aici, pe pluta, prin bunavointa parintelui Passanha, daca dupa o intrevedere pe care o voi avea cu Manoel va fi si el de parere sa nu mai aminam!
— Ah, tata, tata!... striga tinarul.
— Mai asteapta putin ca sa ma numesti astfel, Manoel, raspunse Joam Garral, pe un ton de nespusa durere.
In clipa aceea, Torres statea cu bratele incrucisate si arunca asupra intregii familii priviri de o obraznicie fara seaman.
— Deci asta-i ultimul dumitale cuvint, zise el, intinzind bratul spre Joam Garral.
— Nu, nu-i asta ultimul.
— Atunci, care-i?
— lata-l, Torres! Eu sint stapinul aici! Daca-ti convine sau nu-ai sa parasesti indata pluta.
— Da, chiar in clipa asta, ori de nu il arunc peste bord! striga Benito. Torres inalta din umeri. Amenintarile sint de prisos! si eu doresc sa cobor fara intirziere. Dar ai sa-ti amintesti de mine, Joam Garral! N-o sa treaca mult pina ne-om revedea!
— Daca n-ar depinde decit de mine, raspunse Joam Garral, ne vom revedea, si inca mai degraba poate decit ai vrea tu! Miine voi fi la judecatorul de instructie
Ribeiro, primul magistrat al provinciei, pe care l-am instiintat ca sosesc la Manao. Daca indraznesti, vino sa ma intilnesti la el!
— La judecatorul Ribeiro!... raspunse Torres, vadit descumpanit.
— La judecatorul Ribeiro! repeta Joam Garral.
Aratindu-i apoi lui Torres piroga, cu un semn de dispret covirsitor, Joam Garral insarcina patru dintre oamenii lui sa-l debarce fara intirziere in locul cel mai apropiat de insula.
In sfirsit, ticalosul se facu nevazut. Inca infiorati, respectau toti tacerea capului familiei. Dar Fragoso, care nu-si dadea seama decit pe jumatate de gravitatea situatiei, minat de limbutia lui obisnuita, se apropiase de Joam Garral.
— Daca miine va avea loc pe pluta casatoria domnisoarei Minha cu domnul Manoel, atunci...
— Va avea loc si a voastra, prietene, raspunse cu blindete Joam Garral.
Ii facu semn lui Manoel si se retrase cu el in odaia sa. Convorbirea lui Joam Garral cu Manoel incepuse de o jumatate de ora, care paruse celorlalti cit un secol, cind, in sfirsit, usa casei se deschise. Manoel iesi singur. in privirile lui stralucea o hotarire generoasa. Mergind spre Yaquita, ii spuse «mama», Minhai ii spuse «sotia mea», apoi lui Benito, «frate», dupa care se intoarse spre Lina si Fragoso si rosti: «Pe miine!» stia acum tot ce se petrecuse intre Joam Garral si Torres. stia ca, bizuindu-se pe sprijinul judecatorului Ribeiro, in urma unui schimb de scrisori pe care-l purtase cu acesta un an de zile, fara sa le spuna nimic alor sai, Joam Garral
izbutise in sfirsit sa-l lamureasca si sa-l convinga de nevinovatia sa. Mai stia ca Joam Garral se hotarise la aceasta calatorie cu unicul scop de a face sa se
revizuiasca odiosul proces a carui victima fusese, sa nu apese si asupra ginerelui si fiicei sale povara unei situatii ingrozitoare, pe care el insusi o purtase vreme
atit de indelungata. Da, Manoel stia toate acestea, dar mai stia ca Joam Garral, sau mai bine zis Dacosta, era nevinovat, si nenorocirea lui i-l facuse si mai drag, si mai demn de respect!
—Dar ceea ce nu stia era ca exista dovada materiala a nevinovatiei fermierului si ca aceasta dovada era in miinile lui Torres. Joam Garral dorise sa pastreze pentru
judecator dreptul de a o folosi si de a-l reabilita prin ea, bineinteles daca Torres nu mintise.
Manoel se margini doar sa-i instiinteze ca se va duce la parintele Passanha ca sa-l roage sa orinduiasca totul pentru cele doua cununii.
A doua zi, la 24 august, doar cu un ceas inaintea cununiei, o piroga mare ce se desprinsese de malul sting al fluviului aborda pluta. Doisprezece vislasi o minuisera in graba de la Manao, iar pe ea se aflau citiva agenti impreuna cu seful politiei, care se prezenta imediat si se urca pe bord.
In clipa aceea, Joam Garral si ai sai, gatiti pentru ceremonie, tocmai ieseau din casa.
— Cine-i Joam Garral? intreba seful politiei.
— Eu sint, raspunse acesta.
— Joam Garral, zise seful politiei, dumneata esti una si aceeasi persoana cu Joam Dacosta! Te arestez...
La auzul acestor cuvinte, Yaquita si Minha, incremenite de uimire, se oprisera pe loc.
— Tata, criminal! striga Benito, gata sa se repeada in ajutorul lui Joam Garral.
Cu un semn, tatal sau ii ceru sa taca.
— Imi ingadui o singura intrebare, zise Joam Garral cu o voce ferma, adresindu-se sefului politiei. Mandatul care va imputerniceste sa ma arestati a fost emis de catre judecatorul Ribeiro din Manao ?
— Nu, raspunse acesta, mi-a fost incredintat, cu ordinul de a fi executat pe loc, de catre inlocuitorul sau. Judecatorul Ribeiro, lovit de apoplexie ieri-seara, a murit chiar in noaptea asta pe la ceasurile doua, fara sa-si mai fi recapatat cunostinta.
— A murit! striga Joam Garral, inspaimintat la aceasta veste. A murit!... A murit!
Dar, inaltindu-si de indata capul, le spuse sotiei si copiilor sai:
— Dragii mei, judecatorul Ribeiro era singurul care stia ca sint nevinovat! Moartea lui imi poate fi fatala, dar cu toate acestea nu-mi pierd orice nadejde!
Seful politiei facuse un semn agentilor care se apropiau de Joam Garral.
— Dar spune ceva, tata! striga Benito, nebun de deznadejde. Spune macar un cuvint si vom sti sa inlaturam cu forta, daca trebuie, ingrozitoarea neintelegere
careia i-ai cazut prada!
— Nu-i nici o neintelegere, fiul meu, raspunse Joam Garral. Joam Dacosta si Joam Garral sint unul si acelasi. Eu sint intr-adevar Joam Dacosta! Sint omul cinstit pe care o greseala a justitiei l-a osindit pe nedrept la moarte, acum douazeci si trei de ani, in locul adevaratului vinovat. Dar, o data pentru totdeauna, jur in fata lui Dumnezeu, pe capul vostru si al mamei voastre, ca sint nevinovat!
— Orice legatura intre dumneata si familie este oprita, zise seful politiei. Esti prizonierul meu, Joam Garral, si-mi voi executa mandatul cu toata asprimea. Linistindu-si cu un semn copiii si slujitorii inmarmuriti, Joam Garral le spuse:
— Lasati-i pe oameni sa faca dreptate, in asteptarea dreptatii Cerului!
Apoi, cu fruntea sus, se urca in piroga.
Dintre toti cei de fata, Joam Garral parea ca este singurul care nu se lasase doborit de acest trasnet, cazut pe neasteptate asupra capului sau.







800 de leghe pe Amazon - Vanatorul de sclavi

800 de leghe pe Amazon - Hot si pagubas
800 de leghe pe Amazon - Familia Garral
800 de leghe pe Amazon - Sovaieli
800 de leghe pe Amazon - Amazonul
800 de leghe pe Amazon - O padure intreaga culcata la pamint
800 de leghe pe Amazon - Pe firul unei liane
800 de leghe pe Amazon - Jangada
800 de leghe pe Amazon - In seara de 5 iunie
800 de leghe pe Amazon - De la Iquitos la Pevas
800 de leghe pe Amazon - De la Pevas la frontiera
800 de leghe pe Amazon - Fragoso la lucru
800 de leghe pe Amazon - Torres
800 de leghe pe Amazon - Coborind mai departe
800 de leghe pe Amazon - La vale, mereu la vale
800 de leghe pe Amazon - Ega
800 de leghe pe Amazon - Un atac
800 de leghe pe Amazon - Prinzul de sosire
800 de leghe pe Amazon - Poveste veche
800 de leghe pe Amazon - Intre cei doi barbati
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Manao
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Primele clipe
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - O intoarcere in trecut
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Dovezi morale
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Dovezi materiale
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Ultima lovitura
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Hotarari
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Primele cercetari
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Cercetarile continua
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - O lovitura de tun
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Ce se afla in cutie
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Documentul
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - In care e vorba despre cifre
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - La voia intamplarii
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Ultimele stradanii
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Se iau hotarari
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Ultima noapte
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Fragoso
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Crima din Tijuco
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Amazonul de jos


Aceasta pagina a fost accesata de 1763 ori.