800 de leghe pe Amazon - Coborind mai departe

de Jules Verne

A doua zi dimineata, la 27 iunie, jangada fusese dezlegata de tarm inca din zori si-si continua drumul impinsa de curentul fluviului.
Pe bord se afla un nou calator. La drept vorbind, de unde venea acest Torres? Nu prea stia nimeni. Unde se ducea? Spusese ca la Manao. Dealtfel, Torres se
ferise sa dea amanunte cu privire la trecutul sau ori la meseria pe care o exercita cu doua luni in urma, si nimeni de pe pluta nu banuia ca printre ei se afla un fost
pindar de codru. Joam Garral nu voise sa umbreasca prin intrebari siciitoare binele ce i-l facea.
Fermierul il luase la bord dintr-un sentiment de omenie. in mijlocul acestui pustiu al Amazonului, mai ales pe vremea cind corabiile cu aburi nu brazdau inca fluviul, era foarte greu sa gasesti un mijloc de transport sigur si iute.
Ambarcatiunile nu mergeau cu regularitate, astfel ca, in cea mai mare parte din timp, calatorul era silit sa strabata pe jos padurile. Asa umblase Torres si ar mai fi
continuat sa umble daca n-ar fi avut marele noroc de a fi primit pe bordul jangadei.
De cind le povestise Benito in ce imprejurari il intilnise pe Torres, prezentarile erau facute si acesta se putea simti intocmai calatorului de pe un transatlantic,
liber sa ia parte la viata comuna sau sa stea deoparte, dupa cum ii place. Din atitudinea lui, cel putin din primele zile, se vedea limpede ca Torres nu cauta sa
patrunda in viata familiei Garral. Statea cit mai retras, raspundea cind era intrebat, dar nu provoca niciodata discutii.
Singurul cu care se arata mai apropiat, mai vorbaret, era Fragoso. Oare nu-i datora veselului sau tovaras calatoria pe pluta? Uneori il descosea despre situatia
familiei Garral la Iquitos, despre simtamintele tinerei fete pentru Manoel Valdez, si asta nu fara anumite ocolisuri. Cel mai adesea, daca nu se plimba singur pe
puntea din fata a jangadei, raminea in cabina lui.
Minca impreuna cu Joam Garral si ai sai, dar statea mai mult tacut si se ridica imediat ce se ispravea masa. In cursul diminetii, jangada trecu printre insulele pitoresti cuprinse intre gurile riului Javary. Acest insemnat afluent al Amazonului, care curge in directia sud-vest, s-ar parea ca nu este stinjenit in drumul sau de la izvor si pina la varsare de nici o insulita sau virtej. Gurile sale. au o latime de aproape trei mii de picioare si se deschid la o departare de citeva mile mai sus de locul pe care era asezat odinioara orasul cu acelasi nume, pentru care spaniolii si portughezii s-au luptat multa vreme.
Pina in dimineata zilei de 30 iunie, calatoria s-a desfasurat fara vreo intimplare deosebita. intilneau ambarcatiuni care lunecau pe linga tarm, prinse una de alta,
astfel incit puteau fi conduse de un singur bastinas. "Navigar de bubina", asa leriumesc cei din partea locului, adica navigatie pe incredere.
Depasira in curind insula Araria, arhipelagul insulelor Calderon, insula Capiatu si multe altele, ale caror nume n-au ajuns inca la urechile geografilor. La 30 iunie, pilotul le arata, pe partea dreapta, satucul Jurupari-Tapera, unde poposira doua-trei ceasuri. Manoel si Benito mersera sa vineze prin apropiere si adusera citeva pasari, bine primite la bucatarie. Totodata, cei doi baieti au prins si un animal, de care un naturalist s-ar fi bucurat mai mult decit bucatareasa de pe jangada.
Era un patruped de culoare cenusie, semanind putin cu un terra-nova mare.
— Un furnicar tamanoar! striga Benito, aruncindu-l pe puntea jangadei.
— si inca un exemplar grozav, caruia nu i-ar sta rau in colectia unui muzeu, adauga Manoel.
— Ati prins greu lighioana asta ciudata? intreba Minha.
— Da, surioara, raspunse Benito, si am avut noroc ca nu erai tu de fata ca sa ne ceri sa-i crutam! Ah, dinii astia au sapte vieti si mi-au trebuit trei gloante ca sa-l dobor pe cel de aici!
Era un tamanoar foarte frumos, cu coada lunga si coama cenusie, cu botul ascutit pe care si-l vira prin furnicare — furnicile fiind principala lui hrana — cu labele lungi si subtiri, inarmate cu unghii ascutite avind aproape 15 cm, care se pot inchide ca degetele unei miini. Dar ce mai mina are tamanoarul! Cind apuca cu ea ceva, trebuie sa i-o tai ca sa dea drumul prazii. De aceea, calatorul Emile Carrey a spus, pe buna dreptate, ca "insusi tigrul piere in aceasta strinsoare".
In dimineata de 2 iulie jangada sosea la San-Pablo-de-Olivenca, dupa ce se strecurase printre nenumarate insule, acoperite de verdeata in orice anotimp, umbrite de copaci falnici, dintre care cele mai insemnate purtau numele de Jurupari, Rita, Maracanatena si Cururu-Sapo. De citeva ori pluta a trebuit sa treaca pe linga varsarea unor afluenti mici, cu ape negre.
Coloritul acestor ape este un fenomen destul de ciudat si il intilnim numai la unii afluenti ai Amazonului, mai mari sau mai mici. Manoel le atrase atentia asupra intunecimii acestei culori, pe care o puteau deosebi net la suprafata apelor albicioase ale fluviului.
— S-au dat mai multe explicatii acestui colorit, spuse el, dar cred ca nici cele mai savante n-au fost satisfacatoare.
— Apele acestea sint de-a dreptul negre,cu minunate reflexe aurii, spuse Minha, aratind o usoara pinza cafenie care atingea pluta.
— Da, scumpa Minha, raspunse Manoel, iar Humboldt a vazut, ca si tine, reflexele acestea ciudate. Dar, daca te uiti mai bine, vezi ca acest amestec bate
mai mult in culoarea sepiei.
— Bun, striga Benito, inca un fenomen asupra caruia savantii nu se pot intelege!
— in privinta asta ar fi poate mai nimerit sa cunoastem parerea crocodililor, a delfinilor si a lamantinilor, zise Fragoso, pentru ca de obicei acestora le place sa se zbenguiasca prin apele negre.
— intr-adevar, ele atrag mai ales aceste animale, raspunse Manoel. De ce anume? Ar fi foarte greu de spus! Oare culoarea asta s-o datora faptului ca apele contin particule de hidrogen carbonat, sau pentru ca albia lor este alcatuita din straturi de turba strabatute de zacaminte de huila si antracit? Ori este datorata uriasei cantitati de plante microscopice pe care le cara? in privinta asta nimic nu e sigur. in orice caz, sint foarte bune de baut, uimitor de racoritoare intr-o asemenea clima, nu-ti lasa nici un gust rau si sint cu desavirsire nevatamatoare. Ia putin din apa asta, draga Minha, poti s-o bei fara teama.
Apa era limpede si rece. Ar fi putut inlocui prea bine apele de masa gazoase, atit de obisnuite in Europa. Scoasera citeva galeti si pentru bucatarie.
Dupa cum am mai spus, in zorii zilei de 2 iulie, jangada sosise la San-Pablo-de-Olivenca, unde se fac siraguri dintr-acelea lungi de matanii, taiate din coaja de "coco de piassaba". Ele alcatuiesc obiectul unui comert foarte sustinut. Poate pare ciudat ca vechii stapinitori ai acestor tinuturi, tupinambii si tupinichii, au ajuns sa aiba ca principal mestesug confectionarea acestor obiecte de cult catolic. Dar, la urma urmelor, de ce nu? Indienii de azi nu mai sint ca indienii de odinioara. in loc sa umble invesmintati in costumul national, cu cununa de pene de aras, cu arcuri si sarbacane, ei folosesc acum vesmintul american, pantalonul alb, poncho-ul din bumbac, tesut de nevestele lor care sint foarte pricepute in aceasta indeletnicire.
Desi este un oras destul de important, San-Pablo-de-Olivenca nu are mai mult de doua mii de locuitori, pripasiti din toate triburile invecinate. Azi principalul centru de pe Amazonul de Sus, San-Pablo-de-Olivenca n-a fost la inceput decit o simpla misiune, intemeiata prin 1692 de carmelitii portughezi si cucerita apoi de misionarii iezuiti.
Mai intai, tinutul a fost al omaguasilor, al caror nume inseamna "capete turtite". Denumirea aceasta li se tragea de la obiceiul barbar pe care-l aveau mamele bastinase de a stringe intre doua scindurele capetele noilor nascuti, astfel incit sa le dea o forma lunguiata, foarte la moda pe atunci. Dar, ca orice moda, s-a schimbat si aceasta: capetele si-au recapatat forma lor naturala, iar in prezent nu se mai vede nici urma din vechea deformatie la craniile acestor fabricanti de matanii.
Toata familia, in afara de Joam Garral, cobori pe uscat. Nici Torres nu se arata dornic sa viziteze San-Pablo-de-Olivenca, desi se parea ca nu mai fusese pe acolo.
Hotarit lucru, aventurierul era pe cit de tacut, pe atit de putin curios. Benito realiza cu usurinta niste schimburi de marfuri, completind astfel incarcatura jangadei. El si familia lui se bucurara de o foarte buna primire din partea autoritatilor din oras, capetenia pietii si seful vamei, pe care indeletnicirile lor nU-i impiedicau sa faca si negot. Ei incredintara chiar tinarului negustor unele produse, pentru ca acesta sa le vinda in numele lor, fie la Manao, fie la Belem.
Orasul era alcatuit din vreo saizeci de case, construite pe un platou care incununa malul fluviului. Citeva dintre aceste colibe aveau acoperisul din tigla, lucru rar intilnit prin partea locului.
Comandantul, locotenentul sau si seful politiei primira sa ia masa pe pluta si fura ospatati de Joam Garral cu toata cinstea cuvenita, functiilor lor. in timpul mesei, Torres se arata mai vorbaret ca de obicei. Povesti despre calatoriile sale prin Brazilia, ca unul care parea sa cunoasca bine tara. Dar, in timp ce vorbea despre calatoriile pe care le facuse, Torres nu uita sa-l intrebe pe comandant daca cunostea orasul Manao. daca colegul lui de acolo se afla in perioada aceea in localitate si daca judecatorul de drept, intiiul magistrat al provinciei; obisnuia sa lipseasca in anotimpul calduros. Punind aceste intrebari, Torres privea atent, cu coada ochiului, spre Joam Garral. O facea atit de staruitor, incit Benito baga de seama, cu uimire, si-si spuse ca tatal sau asculta cu deosebita luare-aminte intrebarile acelea ciudate ale lui Torres.
Comandantul din San-Pablo-de-Olivenca il asigura pe aventurier ca autoritatile nu lipseau din Manao in perioada aceea si-l ruga chiar pe Joam Garral sa le transmita salutari din partea sa. Dupa toate calculele, jangada urma sa ajunga in fata acestui oras in cel mult sapte saptamini, intre 20 si 25 august.
Oaspetii fermierului se despartira de familia Garral pe-nserate, iar a doua zi de dimineata, ia 3 iulie,jangada porni din nou in jos, pe fluviu.
La amiaza, trecura pe stinga de gurile riului Yacurupa. Acest afluent nu este, de fapt, decit un canal, dat iiind ca el isi varsa apele in riul Ita, el insusi un afluent de pe partea stinga a Amazonului. Lucru ciudat, prin unele locuri fluviul isi alimenteaza el insusi afluentii.
Pe la trei dupa-amiaza, jangada lasa in urma gurile Jandiatubei, care-si aduce dinspre sud-vest minunatele ei ape negre si le arunca in marele fluviu printr-o gura larga de patru sute de metri, dupa ce a scaldat paminturiie indienilor culinos.
Trecura apoi pe linga insulele Pimaticaira, Caturia, Chico, Mota-china; unele locuite, altele pustii, dar acoperite toate de o vegetatie incintatoare ce alcatuieste o neintrerupta cununa de verdeata, de la un capat la celalalt al Amazonului.







800 de leghe pe Amazon - Vanatorul de sclavi

800 de leghe pe Amazon - Hot si pagubas
800 de leghe pe Amazon - Familia Garral
800 de leghe pe Amazon - Sovaieli
800 de leghe pe Amazon - Amazonul
800 de leghe pe Amazon - O padure intreaga culcata la pamint
800 de leghe pe Amazon - Pe firul unei liane
800 de leghe pe Amazon - Jangada
800 de leghe pe Amazon - In seara de 5 iunie
800 de leghe pe Amazon - De la Iquitos la Pevas
800 de leghe pe Amazon - De la Pevas la frontiera
800 de leghe pe Amazon - Fragoso la lucru
800 de leghe pe Amazon - Torres
800 de leghe pe Amazon - Coborind mai departe
800 de leghe pe Amazon - La vale, mereu la vale
800 de leghe pe Amazon - Ega
800 de leghe pe Amazon - Un atac
800 de leghe pe Amazon - Prinzul de sosire
800 de leghe pe Amazon - Poveste veche
800 de leghe pe Amazon - Intre cei doi barbati
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Manao
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Primele clipe
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - O intoarcere in trecut
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Dovezi morale
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Dovezi materiale
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Ultima lovitura
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Hotarari
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Primele cercetari
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Cercetarile continua
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - O lovitura de tun
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Ce se afla in cutie
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Documentul
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - In care e vorba despre cifre
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - La voia intamplarii
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Ultimele stradanii
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Se iau hotarari
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Ultima noapte
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Fragoso
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Crima din Tijuco
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Amazonul de jos


Aceasta pagina a fost accesata de 1702 ori.