800 de leghe pe Amazon - In seara de 5 iunie

de Jules Verne

In timp ce se construia locuinta stapinilor, Joam Garral se ocupase si de dependinte: bucataria si magaziile in care urmau sa fie adapostite proviziile de toate felurile.
In primul rind aveau o mare cantitate de radacini dintr-o specie de arbusti, inalti de cinci-sase picioare, care produc maniocul, hrana de capetenie a locuitorilor din tinuturile tropicelor. Radacina aceasta, ca o ridiche lunga si neagra, creste in cuiburi, asemeni cartofilor. Daca in Africa ea nu este deloc otravitoare, in America de Sud contine un suc foarte vatamator, ce-ar trebui inlaturat prin presare. Radacinile sint transformate apoi intr-o faina care se prepara in diverse feluri dupa gustul bastinasilor, chiar si sub forma de tapioca.
De aceea pe bordul jangadei exista un adevarat siloz din acest produs folositor, urmind sa serveasca tuturor drept hrana. Rezervoarele de carne erau alcatuite dintr-o cantitate de sunci «presuntos» preparate in acest tinut, foarte bune la gust, fara sa mai punem la socoteala turma de oi adapostita intr-un staul asezat la prova; se bizuiau insa si pe pustile tinerilor si ale citorva indieni, vinatori iscusiti, carora nu le va lipsi vinatul — si nici nu-l vor scapa — prin insulele sau prin padurile de pe malul Amazonului.
Dealtminteri, pentru hrana zilnica, fluviul urma sa le procure din belsug creveti, carora li s-ar putea spune si raci, tambagu, cel mai bun peste din intreg bazinul, avind^un gust mai ales decit al somonului cu care este asemanat uneori, pirarucus cel cu solzi rosii, mare cit nisetrul, din care se expediaza cantitati uriase in toata Brazilia, dupa ce au fost pusi la sare; candirus, greu de pescuit, dar bun la gust; piranha sau pestele-diavol, dungat cu rosu si lung de optzeci de centimetri, broaste testoase mari sau mici, din care se gasesc cu miile si care detin un loc insemnat in hrana bastinasilor, toate aceste piuduse ale fluviului urmind sa fie asezate, rind pe rind, pe masa stapinilor si a servitorilor.
Asadar, pe cit era cu putinta, vinatoarea si pescuitul aveau sa fie practicate zi de zi. Ca bauturi luau cu ei o rezerva insemnata din cele mai bune produse de prin
partile Amazonului: caysuma sau machachera, licoare cu gust placut, acidulata, extrasa prin distilarea maniocului dulce; beiju,un fel de rachiu national brazilian,
chica din Peru, mazato din Ucayali, obtinut prin fierberea, stoarcerea si fermentarea bananelor; guarana facuta din simburele de paulliniasorbilis, care aduce la culoare cu ciocolata, pisat pina cind se obtine o pulbere fina si care, amestecata cu apa, da o bautura deosebit de gustoasa. Dar asta nu era totul. Prin tinuturile acelea mai exista si un soi de vin de culoare violet inchis, extras din sucul palmierilor assais care, fiind foarte aromat, le place grozav brazilienilor. Pe bord se aflau numeroase clondire a cite doi litri din aceasta bautura, ce se vor goli, desigur, pina vor ajunge la Para.
Pe deasupra, pivnita speciala a jangadei ii facea cinste lui Benito, care se declarase piviucer-sef. Citeva sute de sticle de Xeres, de Setubal, de Porto aduceau aminte de nume dragi celor dintii cuceritori ai Americii de Sud. In plus, tinarul pivnicer mai virise acolo si niste damigene de cite cincisprezece-douazeci si cinci de litri, pline cu tafia, un minunat rachiu de zahar, ceva mai tare decit beiju national.
Tutunul nu era din soiul acela grosolan cu care se multumesc cel mai adesea bastinasii din bazinul Amazonului. Era adus direct de la Villa-Bella de Imperatriz, adica din tinutul unde se recolteaza cea mai buna calitate de tutun din intreaga America Centrala.
Astfel era orinduita la pupa jangadei locuinta principala cu anexele ei: bucatarie, camari, beciuri, alcatuind laolalta partea rezervata familiei Garral si slujitorilor din serviciul lor personal.
Mai spre mijloc, fusesera ridicate locuintele indienilor si ale negrilor. Trebuia sa li se asigure acestora conditii asemanatoare cu cele de la ferma din Iquitos, in asa fel, incit ei sa poata actiona in permanenta sub conducerea pilotului. Dar ca sa adapostesti atitea suflete era nevoie de multe locuinte, ceea ce avea sa dea jangadei infatisarea unui mic sat in deriva. intr-adevar, acest sat urma sa fie mai bine cladit  si mai bine populat decat multe catune pe malul Amazonului si erau sprijinite pe birne usoare. Aerul circula in voie printre aceste constructii deschise si legana hamacurile agatate inlauntrul lor. Bastinasii, printre care se numarau si trei sau patru familii intregi, cu femei si copii, urmau sa fie adapostiti acolo ca pe uscat.
Negrii isi aflasera pe pluta obisnuitele lor ajupe. Ele se deosebeau de soproane doar prin faptul ca erau inchise pe trei laturi, cea de a patra fiind destinata intrarii
in incapere. Indienii, obisnuiti sa traiasca in aer liber, sa duca o viata sloboda, nu s-ar fi putut obisnui cu ajupele negrilor, pe care le priveau ca pe un fel de inchisori.
In sfirsit, la prova se ridicau adevarate docuri, pline cu marfurile pe care Joam Garral le transporta la Belem, odata cu produsele forestiere. Acolo, in magaziile acelea imense, marfurile fusesera orinduite sub indrumarea lui Benito, cu aceeasi grija cu care ar fi fost depuse in cala unei corabii.
Partea cea mai pretioasa a acestei incarcaturi o alcatuiau cele sapte mii de arrobe de cauciuc, valorind pe atunci intre trei si patru franci livra. Jangada mai ducea cu ea cincizeci de chintale de zarzaparilla, planta liliaceecare ocupa un loc foarte important in exportul din intreg bazinul Amazonului, dar care devine din ce in ce mai rara, pentru ca indienii n-au grija sa-i ocroteasca tulpinile atunci cind o culeg. Boabe de cumarus, folosite la fabricarea unor uleiuri, frunze de laur, din care se extrage o pomada tamaduitoare de rani, baloturi de plante colorante, lazi cu latex si o cantitate de lemn scump completau aceasta incarcatura ce putea fi vinduta cu usurinta si la pret bun in tinuturile Parei.
Poate o sa va mirati ca au fost imbarcati doar indienii si negrii de care era nevoie la manevrarea jangadei. Oare n-ar fi trebuit luati mai multi, pentru a se face fata unor eventuale atacuri din partea triburilor bastinase? Ar fi fost de prisos. Bastinasii din America Centrala nu mai sint de temut, si a trecut vremea cind erai nevoit sa-ti iei masuri de aparare impotriva lor. Indienii de pe maluri apartin unor triburi pasnice, iar cei mai salbatici s-au retras in fata civilizatiei ce patrunde putin cite putin de-a lungul fluviului si a afluentilor sai.
Doar dezertorii negri, scapati din coloniile de munca ale Braziliei. Angliei, Olandei sau ale Frantei, mai puteau constitui o primejdie. Dar acesti fugari sint putini la numar; ei ratacesc in pilcuri izolate, strabatind padurile sau savanele, si jangada era in stare sa tina piept oricarui atac din partea acestor evadati adapostiti prin codri.
Si-apoi, de-a lungul Amazonului se afla multe asezari, orase, sate, misiuni. Fluviul urias nu mai strabate un desert, caci bazinul lui devine pe zi ce trece mai populat. Deci nu putea fi vorba de o asemenea primejdie. Nu era de prevazut nici un atac.
Ca sa incheiem cu descrierea jangadei, se cuvine sa vorbim si despre cele doua sau trei constructii, cu totul deosebite, care-i desavirseau infatisarea pitoreasca.
La prova se inalta cabina pilotului. Spunem la prova si nu la pupa, unde se afla de obicei locul cirmaciului. intr-adevar, in aceste conditii de plutire nu era nevoie
de cirma. N-ar fi folosit la nimic niste rame lungi la o pluta atit de mare, chiar daca ele ar fi fost minuite de o suta de brate vinjoase. Directia jangadei pe firul apei era pastrata cu ajutorul unor prajini flexibile, sprijinite lateral in albia fluviului; in felul acesta ea se putea apropia de un mal sau de celalalt, atunci cind, dintr-o pricina oarecare, trebuiau sa faca vreun popas. La bord mai aveau si trei sau patru ube, doua pirogi cu tot echipamentul lor, cu care se puteau deplasa usor la mal. Asadar, rolul pilotului se marginea la recunoasterea drumului, a deviatiilor curentului, a bulboanelor ce trebuiau ocolite, a golfuletelor cu adincimea potrivita pentru stationare si tocmai de aceea locul lui era si trebuia sa fie la prova.
In vreme ce pilotul era indrumatorul pe plan material al uriasei masini —credem ca o putem numi astfel — un alt personaj urma sa-i fie indrumator spiritual: parintele Passanha, care slujea la misiunea din Iquitos.
De cincizeci de ani traia parintele Passanha la Iquitos, ca sef al misiunii. Era iubit de toti si merita aceasta dragoste. Familia Garral il pretuia foarte mult. El o cununase pe fiica fermierului Magalhaes cu tinarul salariat adapostit la ferma. El le-a botezat copiii, i-a invatat carte si nadajduia sa le dea si acestora, la rindul lor,
binecuvântarea nuptiala.
Virsta nu-i mai ingaduia parintelui Passanha sa depuna in continuare aceasta munca plina de abnegatie. Pentru el sosise vremea sa se retraga. Fusese inlocuit
de curind cu un misionar mai tinar si se pregatea sa se intoarca la Para, unde avea sa-si sfirseasca zilele in-tr-una din manastirile rezervate batrinilor slujitori ai
Domnului.
Oare ce prilej mai bun i s-ar fi putut ivi decit sa coboare fluviul impreuna cu aceasta familie, pe care o socotea ca si a lui? I-au facut propunerea si a primit-o, urmind ca atunci cind vor sosi la Belem el sa fie cel ce va uni tinara pereche, pe Minha si Manoel.
Dar, daca in timpul calatoriei parintele Passanha avea sa stea la masa cu familia, Joam Garral voise sa i se construiasca o locuinta anume pentru el si numai Dumnezeu stie cit s-au straduit Yaquita si fiica ei sa-i dea o infatisare placuta. Cu siguranta, bunul si batrinul preot nu fusese niciodata la fel de bine instalat in locuinta saracacioasa a parohiei.
Cu toate acestea, parintelui Passanha nu-i trebuia numai locuinta. Avea nevoie si de o bisericuta. Bisericuta a fost inaltata chiar la mijlocul plutei, cu o clopotnita deasupra. Era cam neincapatoare, ce-i drept, si nu putea intra in ea toata lumea, dar era frumos impodobita, si daca Joam Garral se simtea pe pluta ca la el acasa, nici parintele Passanha n-avea de ce sa duca dorul sarmanei biserici din Iquitos. Astfel era alcatuita minunata ambarcatie ce avea sa strabata tot cursul Amazonului. Ea se afla acolo, pe plaja, asteptind ca, odata cu cresterea apelor, fluviul s-o ridice si s-o duca in larg. Dupa calculele si observatiile facute, clipa nu putea sa intirzie.
La 5 iunie totul era gata. In ajun sosise si pilotul, un om de vreo cincizeci de ani, foarte priceput in meseria lui, dar caruia ii cam placea bautura. Oricum, Joam Garral avea mare incredere in el si-l trimisese in mai multe rinduri cu plutele de lemne la Belem, fara ca el sa-i fi pricinuit vreo nemultumire.
Se cuvine sa mai adaugam ca Araujo — asa il chema — nu era niciodata mai sigur pe el decit atunci cind isi limpezea privirea cu citeva paharele de tafia, rachiul acela tare, extras din trestie de zahar, si ca nu pleca niciodata la drum fara sa aiba la el o damigeana plina cu aceasta licoare, careia ii facea mereu cu ochiul.
In ultimele zile apele se umflasera simtitor. Nivelul fluviului se ridica dintr-o clipa intr-alta si, in timpul celor patruzeci si opt de ore dinaintea cotei maxime, apa crescuse indeajuns ca sa acopere plaja, dar nu intr-atit incit sa urneasca pluta. Cu toate ca desprinderea de tarm era asigurata, ca nu se puteau insela asupra inaltimii cu care apa va depasi cotele minime de plutire, toti cei in cauza asteptau evenimentul cu oarecare emotie. intr-adevar, daca dintr-o pricina necunoscuta
apele Amazonului nu vor fi crescut indeajuns ca sa impinga pluta in larg, toata munca aceasta uriasa trebuia luata de la cap. Dar, pentru ca descresterea se produce repede, ar fi fost nevoiti sa astepte luni intregi pina la un nou flux.
Asadar, la 5 iunie, pe inserate, viitorii pasageri ai jangadei erau strìnsi pe un platou ce se inalta cam la o suta de picioare deasupra tarmului si asteptau cu o neliniste usor de inteles ceasul potrivit. Erau adunati acolo Yaquita, fiica ei, Manoel Valdez, parintele Passanha, Benito, Lina, Fragoso, Cybele si citiva dintre servitorii indieni sau negri de la ferma.
Fragoso nu mai avea astimpar, umbla de colo pina colo, cobora malul, se urca iar pe platou, insemna anumite puncte de orientare, scotea strigate de bucurie cind acestea erau atinse de apele umflate.
— O sa pluteasca, striga el, o sa pluteasca jangada noastra si ne va duce la Belem! Va pluti, chiar de-ar trebui ca cerul sa-si deschida toate zagazurile ca sa umfle apele Amazonului!
Joam Garral se afla pe pluta impreuna cu pilotul si o echipa numeroasa. Lui ii revenea sarcina sa conduca primele operatii de plutire. De altfel, jangada era legata bine de tarm cu odgoane puternice si nu putea fi smulsa de curent in clipa cind va incepe sa pluteasca.
Un intreg trib de vreo suta cincizeci sau doua sute de indieni din imprejurimile Iquitos-ului, fara sa mai punem la socoteala locuitorii satului, se adunasera sa vada aceasta priveliste neobisnuita.
Toata multimea privea impresionata, intr-o liniste deplina. Catre orele cinci dupa-amiaza, apa depasise inaltimea din ajun cu mai bine de un picior, iar plaja era acum in intregime acoperita de pinza lichida. Uriasa constructie din lemn fremata usor, dar mai era nevoie de citiva centimetri ca sa se desprinda de fund. Vreme de un ceas, freamatul deveni din ce in ce mai puternic. Birnele trosneau din toate partile. Se producea o miscare ce smulgea treptat birnele din culcusul lor de nisip.
Pe la ceasurile sase si jumatate izbucnira strigate de bucurie. in sfirsit jangada plutea, iar curentul o impingea spre mijlocul fluviului; dar, tinuta in friu de parime, ea se alinie linistita linga mal.

 





800 de leghe pe Amazon - Vanatorul de sclavi

800 de leghe pe Amazon - Hot si pagubas
800 de leghe pe Amazon - Familia Garral
800 de leghe pe Amazon - Sovaieli
800 de leghe pe Amazon - Amazonul
800 de leghe pe Amazon - O padure intreaga culcata la pamint
800 de leghe pe Amazon - Pe firul unei liane
800 de leghe pe Amazon - Jangada
800 de leghe pe Amazon - In seara de 5 iunie
800 de leghe pe Amazon - De la Iquitos la Pevas
800 de leghe pe Amazon - De la Pevas la frontiera
800 de leghe pe Amazon - Fragoso la lucru
800 de leghe pe Amazon - Torres
800 de leghe pe Amazon - Coborind mai departe
800 de leghe pe Amazon - La vale, mereu la vale
800 de leghe pe Amazon - Ega
800 de leghe pe Amazon - Un atac
800 de leghe pe Amazon - Prinzul de sosire
800 de leghe pe Amazon - Poveste veche
800 de leghe pe Amazon - Intre cei doi barbati
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Manao
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Primele clipe
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - O intoarcere in trecut
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Dovezi morale
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Dovezi materiale
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Ultima lovitura
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Hotarari
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Primele cercetari
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Cercetarile continua
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - O lovitura de tun
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Ce se afla in cutie
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Documentul
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - In care e vorba despre cifre
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - La voia intamplarii
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Ultimele stradanii
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Se iau hotarari
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Ultima noapte
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Fragoso
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Crima din Tijuco
800 de leghe pe Amazon - Partea a doua - Amazonul de jos


Aceasta pagina a fost accesata de 1810 ori.