20.000 de leghe sub mari - Capitolul 43

de Jules Verne

Capitolul 43


GULFSTREAM

 

 

 
Nici unul dintre noi nu va putea uita vreodata groaznica intimplare din 20 aprilie!
Am scris cum s-au desfasurat faptele, pe cind eram inca adinc tulburat. Pe urma am
refacut cele scrise si le-am citit lui Conseil si canadianului. Ei au gasit ca faptele sint povestite intocmai, dar nu sint redate cu destula tarie. Ca sa zugravesc asemenea tablouri, mi-ar fi trebuit sa am pana celui mai mare poet al nostru, a ilustrului Victor Hugo.
Dupa cum spuneam, capitanul Nemo plinsese privind valurile. Durerea ii era
nemarginita. Pierdea al doilea tovaras. de cind ne gaseam pe bord. si ce moarte! Prietenul acesta, zdrobit, inabusit de bratul puternic al caracatitei, sfarimat de falcile ei tari ca fierul, n-avea sa se odihneasca impreuna cu tovarasii sai in apele linistite ale cimitirului de margean!
Mie, ceea ce imi sfisiase inima in toiul luptei fusese strigatul de deznadejde al
nefericitului marinar. Sarmanul francez, uitindu-si limbajul de imprumut, folosise limba tarii si a mamei sale ca sa ne cheme pentru cea din urma oara! Asadar, avusesem un compatriot printre oamenii din echipajul lui Nautilus, un francez credincios trup si suflet capitanului Nemo, fugind ca si el de orice legatura cu cei de pe pamint. Sa fi fost oare singurul care reprezenta Franta in asociatia aceasta misterioasa, alcatuita fara doar si poate din oameni de nationalitati diferite? lata inca una din intrebarile fara raspuns care imi framintau mintea neincetat.
Capitanul Nemo intra in cabina sa si timp de citeva zile nu l-am mai vazut. Puteam
sa-mi dau seama de tristetea, de deznadejdea si de nehotarirea sa, judecind dupa
mersul Iui Nautilus, al carui suflet era si care ii oglindea toate simtamintele. Vasul nu mai pastra o tinta hotarita. Mergea inainte si inapoi, plutind ca un cadavru in voia valurilor. Desi elicea ii fusese curatata, Nautilus abia daca se mai misca; naviga la intimplare, neputindu-se smulge din locul ultimei lupte, care inghitise pe unul dintre ai sai!
Astfel trecura zece zile. Abia la 1 mai, Nautilus isi relua drumul spre nord, trecind pe linga insulele Lucayes, in apropierea canalului Bahama. Mergeam prin apele celui mai mare fluviu al marii, care isi are malurile sale, pestii sai si temperatura proprie. Cu alte cuvinte, urmam curentul GulfStream.

 

Gulf-Streamul este intr-adevar un fluviu ce curge liber prin mijlocul Atlanticului si ale carui ape nu se amesteca cu apele oceanului. Este un fluviu sarat, mai sarat decit marea din jurul lui. Adincimea lui mijlocie e de trei mii de picioare, iar latimea mijlocie de saizeci de mile. In unele locuri, curentul atinge o viteza de patru kilometri pe ora.
Volumul constant al apelor lui este cu mult mai mare decit al tuturor fluviilor de pe glob.
Adevaratul izvor sau punctul de plecare al Gulf-Streamului, dupa parerea lui
Maury, ar fi in Gulful Gasconiei. Acolo incep si i se formeze apele, la o temperatura insa scazuta. Coborind spre sud, de-a lungul Africii ecuatoriale, curentul isi incalzeste valurile la soarele zonei toride, strabate Atlanticul, atinge Capul San Roque pe coasta braziliana si se desparte in doua brate, dintre care unul se duce sa-si mai incalzeasca apele in Marea Antilelor. Atunci, Gulf-Streamul, care are menirea sa echilibreze temperaturile si sa amestece apele tropicelor cu apele boreale, isi incepe rolul cumpanitor. Infierbintat in Gulful Mexicului, el se ridica spre nord pe coastele americane, mergind pina la Terra Nova, unde se abate din drum sub puterea curentului rece din Strimtoarea Davis, apoi, apucind din nou drumul oceanului, face o curba deosebit de larga si se desparte la gradul al patruzeci si treilea in doua brate: unul, ajutat de alizeul de nord-est, se intoarce in Gulful Gasconiei si in Azore, iar celalalt, dupa ce incalzeste tarmurile Irlandei §i ale Norvegiei, merge pina dincolo de Spitzberg,
unde temperatura lui coboara la 4° si formeaza marea libera a polului.
Pe acest fluviu al oceanului naviga atunci Nautilus. La iesirea din canalul Bahama, Gulf-Streamul merge cu opt kilometri pe ora, avind o latime de paisprezece leghe si o adincime de trei sute cincizeci de metri. Viteza lui scade treptat cu cit ajunge mai spre nord si e de dorit ca regularitatea scaderii acesteia sa se mentina, caci daca, asa cum se pare, curentul si-ar schimba viteza si directia, clima europeana ar avea de suferit tulburari insemnate.
Spre amiaza eram pe punte impreuna cu Conseil. Ii explicam ciudateniile Gulf-
Streamului. Cind am terminat, il indemnai sa-si cufunde mina in apele curentului.
Conseil ma asculta si fu foarte mirat de faptul ca nu simtea nici raceala, nici
caldura.
- Asta inseamna ca temperatura apelor Gulf-Streamului, cind iese din Gulful
Mexicului, este aproape aceeasi cu temperatura singelui - i-am spus eu. Gulf-Stream e un mare calorifer, care face ca tarmurile Europei sa fie vesnic impodobite cu verdeata. Si daca ii dam crezare lui Maury, caldura curentului, folosita in intregime, ar ajunge ca sa nu lase sa se raceasca un fluviu de fier topit, la fel de mare ca Amazoanele sau ca Missouri. In momentul acela, viteza Gulf-Streamului atingea doi metri si douazeci si cinci pe secunda. Curentul se deosebeste atit de mult de marea care il inconjoara, incit apele lui inghesuite se ridica deasupra oceanului, facind o oarecare diferenta de nivel fata de valurile reci. Intunecate si foarte bogate in saruri, apele curentului se deosebesc prin culoarea lor liliachie de valurile verzi dimprejur. Linia care desparte apele este atit de deslusita, incit in dreptul Carolinelor, in timp ce Nautilus strapungea cu pintenul apele Gulf-Streamului, elicea sa batea inca apele oceanului.
Curentul ducea cu el o lume intreaga de vietati. Printre ele am vazut cirduri intregi de argonauti, foarte obisnuiti si in Mediterana.
Mai pot adauga ca, in timpul noptii, fosforescenta apelor Gulf-Streamului se lua la intrecere cu lumina noastra electrica, mai ales in timpul furtunilor care ne amenintau deseori.
La 8 mai ajunsesem linga Capul Hatteras, in dreptul Carolinei de Nord. Acolo, Gulf-Streamul are o latime de saptezeci si cinci de mile si o adincime de doua sute zece metri.
Nautilus ratacea inca la intimplare. Nici o supraveghere pe bord. In asemenea
imprejurari, evadarea noastra putea sa izbuteasca! Intr-adevar, tarmurile locuite ne-ar fi inlesnit un refugiu. Marea era necontenit brazdata de vapoarele care fac serviciul intre New York sau Boston si Gulful Mexic, ca si de micile goelete incarcate cu felurite marfuri care opresc in mai toate punctele coastei americane. S-ar fi putut incerca de aici foarte bine o evadare, desi tarmul era la vreo treizeci de mile departare.

 

Un lucru suparator insa impiedica cu desavirsire planurile canadianului: vremea deosebit de rea. Ne apropiam de meleagurile unde furtunile sint dese, de locurile in care insusi Gulf-Streamul da nastere trombelor si uraganelor. A te incumeta sa strabati marea furioasa cu o luntre usoara, insemna sa mergi la pieire. Chiar Ned Land recunostea asta. De aceea isi stapinea furia, dar il rodea o mihnire adinca pe care numai fuga ar fi putut-o vindeca.
- Domnule, imi spuse el in ziua aceea, trebuie sa sfirsim odata! Nemo asta al dumneavoastra iar se departeaza de uscat si se urea spre nord. Va spun hotarit ca mi-e de ajuns Polul Sud si ca n-am de gind sa-l urmez si la Polul Nord.
- Ce-i de facut, Ned? Acum nu putem evada!
- V-am mai spus o data: trebuie sa vorbim cu capitanul dumneavoastra. Nu i-ati spus nimic atunci cind ne aflam in apele Frantei. Am sa-i vorbesc eu acum, fiindca sint aproape de tara mea. Cind ma gindesc ca peste citeva zile Nautilus va trece pe linga Noua Scotie si ca acolo, spre Terra Nova, se deschide un Gulf larg, si ca in Gulf se varsa Saint Laurent, §i ca Saint Laurent este fluviul meu, fluviul Quebecului, orasul in care m-am nascut, ei bine, cind ma gindesc la toate astea mi se urea singele la cap si ma zbirlesc tot. Va spun drept: mai bine ma arunc in mare decit sa mai ramin aici! Nu mai pot!
Se vedea cit de colo ca Ned Land ajunsese la capatul rabdarii. Firea lui viguroasa
nu se putea impaca defel cu inchisoarea aceasta prelungita. Slabea din zi in zi si se facea tot mai morocanos. Imi dadeam seama cit sufera, fiindca si pe mine ma napadise dorul. Doar se scursesera aproape sapte luni de cind nu mai aveam nici o stire de pe uscat. In afara de asta, sihastria capitanului Nemo, schimbarea felului sau de a fi, mai ales dupa lupta cu calmarii, faptul ca devenise din cale afara de tacut ma faceau sa vad lucrurile sub o alta infatisare. Nu mai simteam entuziasmul din primele zile. Ar fi trebuit sa fiu un flamand, cum era Conseil, ca sa ma impac cu asemenea situatie, sa traiesc intr-un mediu harazit cetaceilor si celorlalti locuitori ai marii. Cred ca baiatul acesta cumsecade, daca ar fi avut branhii in loc de plamini, ar fi fost un peste de soi!
- Ei, ce ziceti, domnule? spuse Ned Land, vazind ca nu-i raspund.
- Vrei sa-l intreb pe capitan ce are de gind in privinta noastra ?
- Da!
- Si asta cu toate ca ne-a aratat el insusi destul de limpede?...
- Da! Vreau sa fiu sigur pentru ultima data. Vorbiti-i numai pentru mine, numai in
numele meu, daca vreti.
- Vezi, greutatea este ca il intilnesc destul de rar. Ma ocoleste.
- N-are a face! Tocmai pentru asta!
- Bine, am sa-i vorbesc, Ned.
- Cind ? intreba canadianul, staruitor.
- Cind am sa-l intilnesc.
- Domnule Aronnax, vreti sa ma due eu sa-1 caut?
- Nu, lasa-ma pe mine. Miine...
- Astazi, zise Ned Land.
- Fie. Am sa-i vorbesc astazi! ii fagaduii eu canadianului, care ar fi fost in stare sa strice totul daca l-as fi lasat sa vorbeasca el insusi.
Am ramas singur. Ma hotarisem sa limpezesc situatia chiar atunci, imi place sa nu
las lucrurile de azi pe miine.
M-am dus in camera mea. Alaturi, in cabina capitanului, se auzeau pasi. Nu voiam
sa pierd prilejul de a-l intilni. Am batut la usa. Nu mi-a raspuns nimeni. Am batut din nou. Apoi am apasat pe clanta si am intrat. Capitanul, aplecat peste masa de lucru, nu ma auzise. Hotarit sa nu plec fara sa-1 intreb ce are de gind sa faca, m-am apropiat de el. Il vazui ridicindu-si deodata capul si incruntindu-se. Dupa ce ma privi o clipa, imi spuse aproape rastit:
- Dumneavoastra, aici? Ce doriti?
- Sa va vorbesc, capitane.
- Sint ocupat, domnule, lucrez. Nu pot sa am si eu, ca dumneavoastra, libertatea
de a ramine nestingherit?
Primirea era putin incurajatoare. Dar ma hotarisem sa due lucrurile pina la capat.
- Domnule, i-am spus pe un ton rece, vreau sa va vorbesc despre ceva care nu
sufera intirziere.
- Despre ce anume? Ati mai facut vreo noua descoperire! ma intreba ironic. V-a
destainuit marea vreun secret pe care eu 1-am scapat din vedere?
Vedeam bine ca nu ne vom intelege. Dar inainte de a apuca sa-i raspund, capitanul
Nemo imi arata un manuscris deschis si-mi spuse cu multa seriozitate:
- Domnule Aronnax, iata un manuscris redactat in mai multe limbi. Este
rezultatul studiilor mele asupra marii si, daca o vrea Dumnezeu, n-o sa piara odata cu mine. E semnat cu adevaratul meu nume si intregit cu povestea vietii mele. Manuscrisul va fi inchis intr-un aparat care nu se poate cufunda. Ultimul om care va ramine in viata din toti citi sintem pe bordul lui Nautilus va arunca aparatul in mare, lasindu-l in voia valurilor.
Adevaratul nume al capitanului Nemo! Viata sa scrisa de el insusi! Taina ii va fi,
asadar, dezvaluita? Dar in clipa aceea nu vedeam in cuvintele lui decit prilejul ca sa deschid vorba despre ceea ce ma framinta.
- Domnule capitan, ii spusei, sint cu totul de parerea dumneavoastra. Roadele
studiilor pe care le-ati facut nu trebuie sa se piarda. Dar mijlocul pe care-1 intrebuintati mi se pare primitiv. Cine stie unde vor impinge vinturile aparatul si in ce miini va cadea? N-ati putea gasi un mijloc mai bun? Dumneavoastra sau unul dintre ai dumneavoastra n-ar putea sa...?
- Niciodata, domnule! spuse cu tarie capitanul, intrerupindu-ma.
- Eu si tovarasii mei am fi gata sa pastram manuscrisul in taina, iar daca ne-ati
reda libertatea...
- Libertatea! Capitanul Nemo ma privi o clipa, apoi se ridica.
- Da, si chiar despre asta venisem sa va vorbesc. Sintem de sapte luni pe bord. Va
intreb astazi, in numele tovarasilor mei si in numele meu, daca aveti de gind sa ne retineti aici pentru totdeauna.
- Domnule Aronnax, raspunse capitanul, va voi spune si astazi ce v-am spus acum
sapte luni: cine intra in Nautilus nu trebuie sa-1 mai paraseasca!
- Ne supuneti unei adevarate robii!
- Numiti-o cum va place.
- Dar pretutindeni sclavul are dreptul sa-si rascumpere libertatea! si oricare ar fi mijloacele de scapare, el le gaseste bune!
- Dreptul acesta il aveti si dumneavoastra. M-am gindit eu vreodata sa va leg
printr-un juramint?
Capitanul ma privi incrucisindu-si bratele.
- Domnule, ii spusei, ne-ar fi foarte neplacut sa mai deschidem vorba despre asta.
Dar fiindca am inceput, sa mergem pina la capat. Va repet ca nu este vorba numai de mine. Pentru mine, studiul este un ajutor, o placere, o obisnuinta, o patima care ma poate face sa uit de toate. Ca si dumneavoastra, mi-ar placea sa traiesc retras, nestiut de nimeni, cu o oarecare speranta de-a lasa intr-o zi viitorului roadele muncii mele, intr-un aparat indoielnic, incredintat valurilor si vinturilor. Intr-un cuvint, pot sa va inteleg, sa va admir si sa va urmez cu placere in unele privinte; dar mai sint si alte aspecte care imi arata viata dumneavoastra inconjurata de taine si de complicatii, despre care doar eu si tovarasii mei nu stim nimic. Chiar atunci cind ne-au miscat durerile dumneavoastra sau cind ati dat dovada de intelepciune adinca si de curaj, a trebuit totdeauna sa inchidem in noi pina si cele mai neinsemnate semne ale bucuriei pe care o ai vazind un lucru frumos sau bun, fie ca-1 face un prieten sau un dusman. Simtamintul ca sintem straini de tot ce va priveste face ca situatia noastra sa fie de nesuferit, de neindurat chiar pentru mine, dar mai cu seama pentru Canadian. Orice om, numai prin faptul ca este om, merita sa fie luat in seama. V-ati intrebat vreodata ce ginduri de razbunare poate nutri o fire ca a lui Ned Land din dorinta de libertate si din ura impotriva sclaviei? V-ati gindit vreodata ce poate el gindi, indrazni, incerca? Tacui.
Capitanul Nemo se ridica:

 

- Ned Land n-are decit sa gindeasca, sa indrazneasca si sa incerce tot ce vrea. Ce-mi pasa mie? Nu l-am adus eu aici. Nu-1 tin pe bord pentru placerea mea! Cit despre dumneavoastra, domnule Aronnax, cred ca sinteti dintre cei care pot intelege tot, chiar si tacerea. Nu mai am nimic sa va spun. As dori sa fie ultima data cind mai vorbim despre lucrul acesta, fiindca a doua oara nici n-as putea macar sa va ascult.
Am plecat. Din ziua aceea, relatiile noastre se inasprira foarte mult. Povestii
tovarasilor mei convorbirea avuta cu capitanul.
- Acum stim, spuse Ned, ca nu trebuie sa ne asteptam la nimic din partea lui.
Nautilus se apropie de Long Island. Vom fugi, oricum va fi vremea.
Dar cerul devenea din ce in ce mai amenintator. Toate semnele aratau apropierea
unui uragan. Aerul se facuse albicios ca laptele, in zare, in locul buchetelor desfacute de nori cirus, se iveau straturile nimbo-cumulusi. Mai jos, alergau invalmasindu-se alti nori. Marea crestea si se umfla in virtejuri lungi. Pasarile, in afara de satanicle, prietena furtunilor, disparusera. Barometrul coborise mult, aratind grozava tensiune a vaporilor din aer. Amestecul din stormglass se descompunea sub influenta electricitatii din atmosfera. Lupta dintre elemente era aproape.
Furtuna izbucni in ziua de 18 mai, tocmai cind Nautilus plutea pe linga Long
Island, la citeva mile de trecatorile New York-ului. Mi-ar fi lesne sa descriu uraganul,pentru ca, in loc sa se adaposteasca in adincuri, capitanul Nemo, nu stiu de ce, a voit sa infrunte vijelia la suprafata apei.
Vintul sufla dinspre sud-vest, la inceput cu o tarie de cincisprezece metri pe secunda, apoi, spre ora trei dupa-amiaza, cu douazeci si cinci de metri. Aceasta e taria obisnuita a furtunilor.
Capitanul Nemo statea neclintit pe punte, batut de furia vintului. Se legase cu o fringhie pe dupa mijloc, ca sa nu fie luat de valurile uriase care maturau puntea. M-am urcat si eu, legindu- ma la fel si admirind in aceeasi masura furtuna si omul care o infrunta. Nori mari si destramati maturau valurile marii dezlantuite. Incretiturile care de obicei se formeaza in golul dintre valuri nu se mai vedeau. Cit puteai cuprinde cu ochii, se inaltau talazuri intunecate, a caror creasta nu se mai spargea, atita era de compacta. Inaltimea lor crestea necontenit. Uriasele talazuri se framintau, in timp ce Nautilus, culcat cind pe o parte, cind pe alta, sau ridicat in picioare ca un catarg, se clatina si salta ingrozitor. Pe la ora cinci cazu o ploaie torentiala; ea insa nu domoli nici vintul si nici marea. Uraganul se dezlantui cu o viteza de patruzeci si cinci de metri pe secunda, adica cu aproape patruzeci de leghe pe ora. La taria aceasta el darima casele, arunca tiglele de pe acoperisuri, infigindu-le in usi, rupe zabrelele de fier si clinteste din loc tunurile. si totusi, in mijlocul vijeliei. Nautilus indreptatea cuvintele unui constructor savant: "Nu exista vas bine construit pe care sa-l poata infringe marea! " Era mai tare decit o stinca, pe care valurile ar fi sfarimat-o, era un fus de otel ascultator si usor de minuit, fara pinze si fara catarg, caruia nu-i pasa de furia furtunii.
Priveam cu atentie valurile dezlantuite. Unele ajungeau pina la cincisprezece metri inaltime si la o suta saptezeci si cinci de metri lungime, iar viteza cu care inaintau, pe jumatate cit a vintului, era de cincisprezece metri pe secunda. Volumul si puterea le cresteau cu cit apele erau mai adinci. Am inteles atunci rostul valurilor care inchid in sinul lor aerul, purtindu-l astfel pina in adincuri si ducind acolo viata, odata cu oxigenul. Cea mai mare presiune a lor, calculata, se poate ridica pina la trei mii de kilograme pe un picior patrat din suprafata pe care o bat. Erau valuri ca acelea care in Hebride au deplasat un bloc greu de 84 mii de livre, sau care in furtuna de la 23 decembrie 1864 au darimat o parte din orasul Jeddo din Japonia, inaintind cu 700 km pe ora si sfarimindu-se in aceeasi zi de coastele Americii.
Odata cu noaptea, spori si puterea furtunii. Barometrul cobori la 710 milimetri. Pe cind se innopta, am vazut trecind la orizont o nava mare, luptind din greu cu furtuna; curind ea se pierdu in intuneric. Trebuie sa fi fost unul din vasele liniei New York - Liverpool sau Le Havre.
Pe la zece seara, cerul parea de foe; fulgere puternice brazdau zarea. Imi intorceam fata, orbit de stralucirea lor, in timp ce capitanul Nemo le privea de parca ar fi vrut sa se patrunda de sufletul furtunii. Un huruit infricosator umplea cerul, huruit in care se amestecau urletele valurilor ce se prabuseau, mugetele vintului si bubuiturile tunetelor.
Vintul se muta de colo-colo, iar uraganul, pornit din rasarit, se intorcea trecind prin nord, vest si sud, in directia inversa fata de furtunile invirtitoare din Emisfera Australia.
Gulf-Streamul isi indreptatea cu prisosinta numele de rege al furtunilor! El doar
este acela care, din pricina deosebirii de temperatura a paturilor de aer de deasupra curentilor sai, da nastere cicloanelor inspaimintatoare.
Dupa ploaie incepu sa se reverse focul. Picaturile de apa se prefaceau in
manunchiuri de scintei. Zvirlit cu putere de un val, Nautilus isi inalta in aer pintenul de otel, din care am vazut cum scaparau nenumarate scintei. Zdrobit de oboseala si sleit de puteri, le-am tirit spre panou. L-am deschis si am coborit in salon. Furtuna atinsese atunci furia ei cea mai mare. In interiorul lui Nautilus era cu neputinta de stat in picioare. Pe la miezul noptii cobori si capitanul Nemo. Am auzit rezervoarele umplindu-se incetul cu incetul, apoi Nautilus se cufunda sub valuri.
Prin geamul salonului se vedeau pesti mari, inspaimintati, trecind ca niste naluci
prin apele de foc. Nautilus cobora intruna. Crezusem ca la o adincime de cincisprezece metri isi va regasi linistea. Dar straturile superioare erau tulburate prea puternic. A trebuit sa ne coborim la cincizeci de metri in maruntaiele marii.
Ce liniste, ce tacere, ce nemiscare in aceste adincuri! Cine ar fi crezut ca o furtuna groaznica se dezlantuise atunci la suprafata oceanului?




20.000 de leghe sub mari - Capitolul 1
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 2
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 3
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 4
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 5
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 6
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 7
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 8
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 9
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 10
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 11
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 12
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 13
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 14
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 15
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 16
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 17
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 18
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 19
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 20
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 21
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 22
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 23
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 24
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 25
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 26
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 27
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 28
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 29
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 30
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 31
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 32
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 33
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 34
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 35
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 36
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 37
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 38
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 39
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 40
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 41
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 42
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 43
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 44
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 45
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 46
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 47


Aceasta pagina a fost accesata de 1985 ori.