20.000 de leghe sub mari - Capitolul 30

de Jules Verne

Capitolul 30

ARHIPELAGUL GRECESC

 

 

A doua zi, 12 februarie, in zori, Nautilus se ridica la suprafata valurilor. Alergai intr-un suflet pe punte. La trei mile spre sud se zareau abia deslusit inaltimile Peluzei. Un curent ne purtase dintr-o mare intr-alta. Dar tunelul acela, usor de coborit, cred ca era cu neputinta de urcat.
Pe la ora sapte, Ned si Conseil venira sa-mi tina tovarasie. Cei doi prieteni
nedespartiti dormisera linistiti, fara sa se sinchiseasca de ispravile lui Nautilus.
- Ei, domnule naturalist, ma intreba canadianul, pe un ton oarecum ironic, cum e
cu Mediterana?
- In clipa asta plutim pe apele ei, prietene Ned.
- Cum! striga Conseil. Noaptea trecuta...
- Da, noaptea trecuta am strabatut in citeva minute istmul acela de nestrabatut.
- Nu cred nimic, raspunse canadianul.
- Sa stii ca gresesti, mestere Land, i-am spus eu. Vezi coasta aceea joasa care se
rotunjeste spre sud? E coasta egipteana.
- Astea-s povesti, domnule! riposta incapatinatul Canadian.
- Odata ce domnul spune, nu poate fi altfel! il contrazise Conseil.
- Dealtfel, Ned, insusi capitanul Nemo mi-a facut cinstea de a-mi impartasi tainele tunelului sau si am stat linga el, in cabina cirmaciului, cit timp l-a condus pe Nautilus prin strimtoarea aceea ingusta.
- Auzi. Ned? facu Conseil.
- Dumneata, Ned, care ai ochii atit de buni, adaugai, ai putea zari usor zagazurile Port Said-ului, care se prelungesc in mare.
Canadianul se uita atent.
- In adevar, aveti dreptate, spuse el, iar capitanul e un om si jumatate. Iata-ne in Mediterana. Bun! Hai atunci sa vorbim despre trebusoara noastra, dar in asa fel incit sa nu ne auda nimeni.
Am inteles unde voia sa bata canadianul. M-am gindit ca tot mai bine e sa stam de
vorba daca are chef, asa ca ne-am tras toti trei sub far, unde nu ne puteau ajunge
stropii valurilor.
- Si acum, Ned, te ascultam. Ce ai sa ne spui?
- Ce am eu de spus e foarte simplu, raspunse canadianul. Acum sintem in
Europa; cer sa plecam de pe Nautilus, mai inainte ca toanele capitanului Nemo sa ne tirasca in fundul marilor polare sau in Oceania.

 

Marturisesc ca discutiile acestea cu Ned Land ma puneau totdeauna in mare
incurcatura. N-as fi vrut sa fiu cit de cit o piedica a libertatii tovarasilor mei, dar, in acelasi timp, nu simteam deloc dorinta sa-1 parasesc pe capitanul Nemo. Datorita lui si aparatului sau, imi completam in fiecare zi studiile submarine si-mi refaceam cartea despre adincurile marilor, la fata locului. Voi mai gasi vreodata un asemenea prilej de-a cerceta minunile oceanului? Cu siguranta ca nu! lata de ce nu ma puteam impaca cu gindul plecarii de pe Nautilus inainte de a se fi implinit ciclul cercetarilor noastre.
- Prietene Ned, l-am intrebat, marturiseste cinstit, te plictisesti pe bord? iti pare rau ca soarta te-a aruncat in miinile capitanului Nemo?
Canadianul ramase citeva clipe tacut.
- Sa va spun drept, imi raspunse apoi, incrucisindu-si bratele pe piept, nu-mi pare rau de calatoria asta pe sub mari. Ba chiar voi fi totdeauna multumit ca am facut-o. Dar daca am inceput-o, apoi odata trebuie s-o si sfirsim, cel putin asa mi se pare.
- O vom sfirsi, Ned.
- Unde si cind?
- Unde? Habar n-am. Cind? Nu ti-as putea spune, sau mai degraba imi inchipui
ca se va sfirsi atunci cind marile nu vor mai avea sa ne arate nimic nou. Orice inceput trebuie sa aiba si un sfirsit pe lumea asta.
- Sint de aceeasi parere cu domnul, interveni Conseil, si cred ca s-ar putea ca,
dupa ce vom fi cutreierat toate marile globului, capitanul Nemo sa ingaduie ca sa ne luam zborul.
- Sa ne luam zborul! striga canadianul. Poate vrei sa zici sa ne zboare creierii!
- Sa nu vorbim fara rost, mestere Land, spusei eu. N-avem de ce ne teme din
partea capitanului, dar nu impartasesc nici parerea lui Conseil. Cunoastem tainele lui Nautilus si nu cred ca Nemo ar primi sa le afle toata lumea numai pentru placerea de a ne da noua drumul.
- Atunci, ce mai nadajduiti? intreba canadianul.
- Ca se vor ivi anumite imprejurari, pe care le vom putea folosi si pe care va trebui sa le folosim poate peste sase luni, tot atit de bine ca si azi.
- He-he! facu Ned Land. si unde o sa fim ma rog peste sase luni, domnule
naturalist?
- Poate aici, poate in China. stii ca Nautilus e un alergator sprinten. Strabate
oceanele asa cum strabate o rindunica aerul sau un tren expres continentale. Nu
ocoleste marile umblate si nu m-as mira deloc daca intr-o buna zi s-ar apropia de
coastele Frantei, ale Angliei sau ale Americii, de unde am putea incerca sa fugim tot atit de bine ca si de aici.
- Domnule Aronnax, raspunse canadianul, spusele dumneavoastra sint gresite din
capul locului. Vorbiti mereu la viitor: "Vom fi acolo! Vom fi aici!" Eu, unul, vorbesc la prezent: "Sintem aici si nu trebuie sa pierdem prilejul".
Strins in chingi de judecata lui Ned Land, simteam cum imi fuge pamintul de sub
picioare. Ce sa-i mai spun, ca sa-1 trag de partea mea ?
- Sa ne inchipuim, domnule, ceva imposibil, urma Ned. Sa ne inchipuim, de pilda,
ca ar veni acum capitanul Nemo si v-ar oferi libertatea. Ati primi-o?
- Nu stiu, raspunsei.
- Si daca ar adauga ca a doua oara nu v-ar mai face hatirul acesta ? Am ramas
tacut.
- Dar prietenul Conseil ce parere are? intreba Ned Land.
- Prietenul Conseil, raspunse linistit eel intrebat, n-are nimic de spus. E cu totul dezinteresat in chestiunea asta. Ca si stapinul sau, ca si prietenul sau Ned, el e holtei.
Nu-l asteapta acasa nici nevasta, nici copii, nici parinti. Deoarece se afla in slujba domnului profesor, gindeste si vorbeste ca el si, spre marea lui parere de rau, nu trebuie sa va bizuiti pe el ca sa aveti majoritatea. De fata sint numai doua persoane: domnul profesor, de o parte, si Ned Land, de cealalta. Acestea fiind zise, prietenul Conseil asculta, si-i gata sa ia note.
Am zimbit fara sa vreau cind am vazut in ce masura isi nimiceste Conseil
personalitatea. La drept vorbind, insa, canadianul putea sa se bucure ca nu-l are
impotriva Iui.
- Atunci, domnule, zise Ned Land, fiindca Conseil nu exista, sa discutam numai
noi doi. Eu am spus ce am avut de spus si m-ati auzit. Care va este raspunsul?
Eram nevoit sa ajung la o concluzie si nu puteam suferi siretlicurile.
- Prietene Ned, spusei, iata-mi raspunsul: dreptatea si argumentele mele sint slabe fata de ale dumitale. Nu trebuie sa ne bizuim pe bunavointa capitanului Nemo. Ar trebui sa fie cu totul neprevazator ca sa ne redea libertatea. Pe de alta parte, pe noi, aceeasi prevedere ne indeamna sa folosim eel dintii prilej ca sa fugim de pe Nautilus...
- Bravo, domnule Aronnax! Astea zic si eu ca sint cuvinte intelepte.
- Numai ca as vrea sa-ti atrag atentia asupra unui singur lucru: trebuie ca prilejul sa fie serios, trebuie ca inula noastra incercare de fuga sa izbuteasca; daca da gres cumva, nu mai gasim al doilea prilej, iar capitanul Nemo n-are sa ne-o ierte niciodata.
- Asta e cit se poate de drept! raspunse canadianul. Dar e acelasi lucru daca
incercam sa fugim peste doi ani sau peste doua zile. Deci problema ramine aceeasi: daca imprejurarile ne sint prielnice, trebuie sa le folosim.
- Ne-am inteles! si acum te-as ruga sa-mi spui, Ned, ce intelegi prin imprejurari
prielnice?

 

- De pilda, daca Nautilus s-ar apropia intr-o noapte intunecoasa de tarmul
european.
- Ai incerca sa scapi, inotind?
- Da, daca tarmul ar fi de ajuns de aproape si daca vasul ar pluti la suprafata
apei; nu, insa, daca tarmul ar fi departe si vasul la adincime.
- Si in cazul acesta?
- Atunci as incerca sa pun mina pe luntre. Ma pricep s-o conduc. Ne suim in ea,
dam drumul suruburilor si ne ridicam la suprafata, fara ca macar pilotul, care sta in partea de dinainte a vasului, sa bage de seama ca am sters-o.
- Bine, Ned! Pindeste deci prilejul asta, dar nu uita ca daca dam gres sintem
pierduti.
- N-am sa uit, domnule Aronnax.
- Si acum, Ned, vrei sa stii tot ce cred eu despre planul dumitale?
- Fireste, domnule.
- Ei bine, imi inchipui - nu spun nadajduiesc - imi inchipui ca prilejul despre
care vorbesti n-are sa se iveasca niciodata.
- Si de ce ma rog?
- Pentru ca Nemo stie prea bine ca vom incerca sa ne eliberam, asa ca va fi cu
ochii in patru, mai cu seama cind vom ajunge pe linga tarmul european.
- Sint de aceeasi parere cu domnul! spuse Conseil.
- Vom vedea! se impotrivi Ned Land, scuturind indirjit din cap.
- Si acum, Ned, sa ne oprim aici. Nici un cuvint mai mult. In ziua cind vei fi gata, da-ne de veste si te urmam. Ma bizui cu totul pe dumneata.
Astfel se sfirsi o discutie care avea sa aiba mai tirziu urmari dintre cele mai grave. Trebuie sa arat acum ca faptele parura sa adevereasca prevederile mele, spre marea deznadejde a canadianului. N-avea oare capitanul Nemo incredere in noi sau voia doar sa se fereasca de numeroasele nave ale tuturor natiunilor, care brazdau Mediterana ?
N-as putea spune; dar Nautilus pluti aproape tot timpul sub apa si departe de
tarmuri, cind ridicindu-se la suprafata, atit cit sa se iveasca deasupra valurilor numai cabina pilotului, cind scufundindu-se la adincimi mari; intre Arhipelagul grecesc si Asia Mica n-am dat de fund nici la doua mii de metri.
N-as fi stiut ca trecem pe linga insula Carpathos, una din Sporade, daca Nemo nu
mi-ar fi aratat cu degetul un punct de pe harta, amintindu-mi cunoscutul vers al lui Vergiliu:

Est in Carpathio Neptuni gurgite votes Coeruleus...

Exista in Carpathio golful lui Neptun unde profetul Proteus cugeta...


Situata intre Rodos si Creta, insula aceasta, numita astazi Scarpanto, se spune ca
a fost odinioara salasul lui Proteu, batrinul pastor al turmelor lui Neptun. Prin ferestrele salonului n-am putut vedea decit temeliile ei de granit.
A doua zi, 14 februarie, ma hotarii sa-mi petrec citeva ore studiind pestii din
arhipelag. Nu stiu insa din ce pricina obloanele ramasera inchise. Determinind pozitia lui Nautilus, bagai de seama ca se indrepta spre Candia, vechea insula Creta. In clipa imbarcarii mele pe Abraham Lincoln, locuitorii acestei insule se ridicasera de la mic la mare impotriva despotismului turcesc. Dar ce urmari avusese rascoala nu puteam sti, si nici capitanul Nemo, care n-avea nici o legatura cu uscatul, n-ar fi putut sa mi-o spuna.
De aceea, seara, cind am ramas numai noi doi in salon, n-am pomenit nici o vorba despre rascoala. Dealtminteri, capitanul parea tacut, ingrijorat. Apoi, impotriva obiceiului, el porunci sa se deschida ambele obloane ale salonului si, mergind de la o fereastra la alta, cerceta cu atentie apele. Cu ce scop? Nu puteam ghici; asa ca, vazind cum stau lucrurile, incepui sa studiez pestii care mi se perindau prin fata ochilor. Nu-mi puteam desprinde privirea de la minunile marilor cind, deodata, am fost izbit de o aparitie cu totul neasteptata.
Din mijlocul apelor se ivi un om, un scufundator, purtind la cingatoare o punga de piele.
Nu era un trup dus de valuri, ci un om viu care inota voiniceste, disparind din cind in cind ca sa respire la suprafata si scufundindu-se apoi din nou.
M-am intors tulburat spre capitanul Nemo.
- Un om, un naufragiat! strigai eu. Trebuie sa-1 salvam cu orice pret.
Capitanul se apropie de fereastra, fara sa-mi raspunda. Omul se apropiase si ne privea, cu fata lipita de geam.
Spre marea mea uimire, capitanul Nemo ii facu un semn. Scufundatorul ii raspunse miscindu-si mina, apoi se ridica la suprafata marii si nu se mai ivi.
- Nu va nelinistiti, imi raspunse capitanul. E Nicolai, de la Capul Matapan, poreclit Pestele. E binecunoscut in toate Cicladele ca un scufundator fara pereche! Traieste mai mult in apa, unde se simte mai in elementul sau decit pe pamint, umblind neincetat de la o insula la alta, pina la Creta.
- Il cunoasteti, domnule capitan?
- De ce nu, domnule Aronnax?
Dupa acest schimb de cuvinte, capitanul Nemo se indrepta spre un dulap de linga
fereastra stinga a salonului. In apropierea acelui dulap se afla un cufar legat in cercuri de fier, pe al carui capac era prinsa o placa de arama cu initiala lui Nautilus si cu deviza: Mobilis in mobile. Fara sa para stinjenit de faptul ca ma aflam acolo, capitanul deschise dulapul, care semana cu o casa de bani. Inauntrul lui se aflau numeroase lingouri de aur.
De unde venea metalul acela pretios, care reprezenta o suma uriasa ? De unde
culesese capitanul atita bogatie si ce voia sa faca cu aurul?
Priveam fara sa scot un cuvint. Capitanul Nemo lua una cite una bucatile de metal
si le aseza cu grija in cufar, pina ce il umplu. Am socotit ca pusese acolo peste o mie kilograme de aur, adica cinci milioane de franci. Inchizind cu grija cufarul, capitanul scrise pe capac o adresa in greaca moderna, dupa cit mi-am dat seama. El apasa apoi pe un buton, al carui fir facea legatura cu postul echipajului. Patru oameni intrara indata in salon si impinsera cu greu cufarul afara. Am auzit apoi cum il urcau pe scara de fier cu ajutorul macaralei. In clipa aceea, capitanul Nemo se intoarse spre mine:
- Ati spus ceva, domnule profesor? ma intreba el.
- Nu, nimic, domnule capitan.
- Atunci dati-mi voie sa va urez noapte buna! si parasi salonul.
Va inchipuiti cit de nedumerit m-am intors in camera mea. Zadarnic am incercat sa dorm.
Cautam sa fac o legatura intre aparitia scufundatorului si cufarul plin de aur. Curind simtii, dupa leganarea vasului, ca Nautilus se ridica la suprafata. Urma un zgomot de pasi pe punte. Am inteles ca dezlegau luntrea si o lasau pe apa. Ea izbi o clipa invelisul lui Nautilus, apoi se facu tacere.
Doua ore mai tirziu, aceleasi zgomote si aceleasi tropaituri rasunara din nou. Luntrea fu ridicata si potrivita in gaoacea ei, dupa care Nautilus se scufunda iar.
Asadar, milioanele fusesera trimise cuiva. In care punct al continentului? Cui le trimisese capitanul Nemo?
A doua zi am povestit lui Conseil si canadianului intimplarile din timpul noptii care-mi stirnisera atit de mult curiozitatea. Tovarasii mei fura la fel de nedumeriti.
- De unde o fi luind atitea milioane? se minuna canadianul. La asta nu puteam sa dau nici un raspuns. Dupa dejun m-am dus sa lucrez in salon. Mi-am scris insemnarile pina la cinci seara. Atunci - poate datorita unei stari personale - mi s-a parut ca e atit de cald, incit a trebuit sa-mi scot haina de byssus. Nu puteam intelege de unde venea atita caldura, caci nu ne aflam la latitudini inalte. si apoi, atita timp cit Nautilus se afla sub apa, nu puteau avea loc schimbari de temperatura. M-am uitat la manometru. Arata o adincime de saizeci de picioare, pe care caldura atmosferica n-ar fi putut sa o atinga.
Am lucrat mai departe, dar caldura crestea din ce in ce, devenind de nesuferit.
"Nu s-o fi aprins ceva pe bordul vasului?" ma intrebai. Tocmai voiam sa ies din
salon, cind intra capitanul Nemo. Se apropie de termometru si, dupa ce il cerceta, se intoarse spre mine:
- Patruzeci si doua de grade, zise el.
- Vad, capitane, raspunsei eu, si daca mai creste caldura, s-a ispravit cu noi.
- Ei, domnule profesor, caldura n-are sa mai creasca daca n-o sa vrem noi.
- Puteti s-o micsorati cind vreti ?
- Nu, dar pot sa ma indepartez de focarul care o produce.
- E un focar in afara?
- Fireste. Plutim intr-un curent de apa clocotita.
- E cu putinta? strigai eu.
- Priviti!
Obloanele se dadura in laturi si in fata ochilor mei se ivi marea, in intregime alba. O picla de vapori sulfurosi se desfasura in mijlocul valurilor, care clocoteau ca apa dintr-un cazan. Mi-am sprijinit mina pe geam, dar era atit de fierbinte, incit a trebuit sa mi-o retrag numaidecit.
- Unde ne aflam? am intrebat.
- Aproape de insula Santorin, domnule profesor; mai exact, in canalul care
desparte Nea-Kamenni de Palea-Kamenni. Am vrut sa va arat privelistea neobisnuita a unei eruptii submarine.
- Credeam ca a luat sfirsit formarea acestor noi insule, raspunsei eu.

 

- Nimic inca n-a luat sfirsit pe meleagurile astea vulcanice, imi raspunse capitanul Nemo, si globul nostru e vesnic framintat aici de focuri launtrice. Dupa Pliniu si Cassiodor, in anul nouasprezece al erei noastre a aparut o insula noua, Theia cea sfinta, chiar in locul pe care s-au format de curind insulitele acestea. Apoi ea s-a prabusit intr-o buna zi sub valuri, ca sa se iveasca din nou in anul saizeci si noua si sa se prabuseasca pentru a doua oara. Din vremurile acelea si pina in zilele noastre activitatea plutonica a fost intrerupta. Dar la 3 februarie 1866, o noua insulita, numita insula George, rasari in mijlocul unui nor sulfuros linga Nea-Kamenni, cu care se uni in a sasea zi a aceleiasi luni. Dupa 7 zile, la 13 februarie, aparu insulita Aphroessa, lasind un canal de 10 metri intre ea si Nea-Kamenni. Eram in apele acelea cind s-a produs fenomenul, asa ca i-am putut observa toate fazele. Insulita Aphroessa, de forma rotunda, avea un diametru de 300 de picioare, alcatuita fiind din lava neagra, sticloasa,
amestecata cu bucati de feldspat. In sfirsit, la 10 martie, se ivi linga Nea-Kamenni inca o insula, si mai mica, numita Reka; de atunci, cele trei insulite, unite laolalta, formeaza o singura insula.
- Si canalul in care ne aflam acum? intrebai eu.
- Iata-l! raspunse capitanul Nemo, aratindu-mi o harta a arhipelagului. Vedeti, am
insemnat aici si insulitele cele noi.
- Dar canalul se va astupa oare cindva?
- S-ar putea, domnule Aronnax, fiindca din 1866 au mai aparut opt insulite de
lava, in fata portului Sf. Nicolae de pe Palea-Kamenni. E deci limpede ca Nea si Palea au sa se uneasca in curind. Daca in mijlocul Pacificului insulele sint formate de infuzori, aici ele iau nastere datorita fenomenelor eruptive. lata, domnule, ce se petrece sub valuri.
M-am intors spre fereastra. Nautilus nu mai inainta. Caldura devenise de nesuferit.
Marea se colorase din alb in rosu, datorita unor saruri de fier care se aflau acolo din belsug. Cu toate ca salonul se inchidea ermetic, inauntru patrunsese un miros nesuferit de pucioasa si zaream flacari purpurii, a caror stralucire intuneca lumina electrica.
Eram transpirat din cale-afara, ma inabuseam, simteam ca incep sa fierb. Da,
simteam cu adevarat ca fierb!
- Nu mai putem ramine in apa asta clocotita, i-am spus capitanului.
- Nu, n-ar fi prudent, imi raspunse netulburat Nemo. Capitanul dadu ordin si
Nautilus vira, indepartindu-se de cuptorul pe care nu-l putea infrunta. Un sfert de ora mai tirziu, respiram deasupra valurilor.
Atunci m-am gindit ca daca Ned Land ar fi ales meleagurile acelea sa fugim, n-am fi scapat cu viata din marea de foe!
A doua zi, la 16 februarie, Nautilus iesi din bazinul care atinge adincimi de trei mii de metri intre Rodos si Alexandria si, trecind prin fata insulei Cerigo, parasi Arhipelagul grecesc, dupa ce inconjurase Capul Matapan.



20.000 de leghe sub mari - Capitolul 1
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 2
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 3
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 4
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 5
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 6
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 7
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 8
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 9
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 10
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 11
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 12
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 13
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 14
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 15
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 16
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 17
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 18
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 19
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 20
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 21
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 22
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 23
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 24
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 25
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 26
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 27
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 28
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 29
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 30
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 31
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 32
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 33
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 34
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 35
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 36
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 37
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 38
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 39
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 40
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 41
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 42
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 43
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 44
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 45
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 46
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 47


Aceasta pagina a fost accesata de 2049 ori.