20.000 de leghe sub mari - Capitolul 28

de Jules Verne

Capitolul 28

MAREA ROSIE

 

 

 
In ziua de 29 ianuarie, insula Ceylon disparu sub orizont si Nautilus se strecura cu o viteza de douazeci de mile pe ora prin labirintul de canaluri care desparte insulele Maledive de Lacadive. Astfel trecuram si pe linga Kittan, insula de origine madreporica, descoperita de Vasco da Gama in 1499, si una din cele nouasprezece insule principale ale arhipelagului Lacadivelor, situata intre 10° si 14°30' latitudine nordica si 69° si 51° 12' longitudine estica.
De la plecarea noastra din marile Japoniei si pina la Kittan strabatusem saisprezece mii doua sute douazeci de mile, sau sapte mii cinci sute de leghe.
A doua zi, 30 ianuarie, cind Nautilus se ridica la suprafata, nu se mai vedea nici
urma de pamint. Ne indreptam catre nord-nord-vest spre Marea Oman, sapata intre
Arabia si Peninsula indiana, in prelungirea Golfului Persic.
Marea aceasta era fara doar si poate o infundatura fara nici o iesire. Incotro ne
conducea oare capitanul Nemo ? N-as fi putut spune. si bineinteles ca asta il
nemultumea pe Ned Land, care in aceeasi zi ma intreba incotro mergem.
- Mergem, draga Ned, acolo unde ne duce fantezia capitanului, i-am raspuns.
- In felul asta n-o sa ajungem departe. Golful Persic n-are iesire, si daca intram in el, o sa ne intoarcem tot pe unde am venit.
- Nu-i nimic, o sa ne intoarcem, mestere Land, iar daca Nautilus va voi sa viziteze dupa aceea Marea Rosie, n-are decit sa treaca prin Strimtoarea Bab-el-Mandeb.
- Stiti tot atit de bine ca si mine, imi raspunse Ned Land, ca Marea Rosie e la fel de inchisa ca si golful. Istmul Suez nu-i inca taiat pina la capat si, chiar daca ar fi, un vas misterios ca al nostru nu s-ar incumeta sa-i strabata canalurile pline de stavilare. Cu alte cuvinte, prin Marea Rosie n-o sa ne putem intoarce in Europa.
- Nici n-am spus ca ne intoarcem in Europa.
- Atunci ce credeti ?
- Cred ca dupa ce o sa vizitam meleagurile ciudate ale Arabiei si Egiptului,
Nautilus va cobori in Oceanul Indian, poate prin Canalul Mozambic, poate prin largul Mascarenelor, cautind sa ajunga la Capul Bunei Sperante.
- Si dupa ce va ajunge la Capul Bunei Sperante ? starui canadianul.

 

- Atunci va patrunde in Atlanticul pe care nu-l cunoastem inca. Ce, prietene Ned,
te-ai si plictisit sa calatoresti pe sub mari? Te-ai saturat de privelistea vesnic noua a minunilor submarine? Eu, iti spun drept, as fi mihnit sa vad sfirsindu-se calatoria asta pe care nu multi oameni pot s-o faca.
- Dar stiti, domnule Aronnax, ca peste citeva zile se implinesc trei luni de cind
sintem inchisi pe bordul lui Nautilus?
- Nu, Ned, nu stiu, nu vreau sa stiu si nu socotesc nici zilele, nici orele.
- Atunci ce ne ramine de facut?
- O sa vedem asta cind va veni vremea. Acum nu-i nimic de facut si vorbim
degeaba. Daca tu, dragul meu, ai fi venit sa-mi spui, de pilda: "Iata un prilej sa evadam", am mai fi putut discuta. Dar acum nu poate fi nici vorba de asa ceva si, de fapt, nu cred ca Nemo se va avinta vreodata prin marile europene.
Timp de patru zile, pina la 3 februarie, Nautilus strabatu Marea Oman cu viteze
diferite si la adincimi diferite. Parea ca merge la intimplare, ca si cum nu se putea hotari pe ce drum sa apuce, dar nu trecu nici o clipa macar de Tropicul Cancerului.
Parasind aceasta mare, am zarit orasul Mascat, cel mai insemnat din intregul tinut
Oman. Am admirat aspectul lui ciudat, inconjurat cum era de stinci negre, cu casele si forturile sale conturate in alb. Am zarit domul rotund al moscheelor, minaretele sale ascutite si elegante, acoperisurile invelite in verdeata. Dar privelistea n-a durat decit o clipa, caci Nautilus se cufunda curind in apele meleagurilor acestora intunecate.
Am mers apoi, tinindu-ne la o departare de sase mile de tarm, de-a lungul coastei
arabe, de la Mahrah si Hadramant, pe care se inaltau muntii impodobiti cu ruini
stravechi. La 5 februarie am intrat in sfirsit in Golful Aden, care seamana atit de bine cu o pilnie virita in gitlejul Bab-el-Mandeb-ului. Prin ele, apele indiene se scurg in Marea Rosie.
La 6 februarie am vazut de pe bordul lui Nautilus orasul Aden, catarat pe o limba de pamint legata de continent printr-un istm ingust. Eram sigur ca, odata ajuns aici, capitanul Nemo se va intoarce; dar ma inselam, si spre marea mea mirare n-a fost asa.
A doua zi, 7 februarie, patrunseram in Strimtoarea Bab-el-Mandeb, al carei nume inseamna in limba araba "Poarta lacrimilor". Desi e lata de douazeci de mile, strimtoarea are o lungime de numai cincizeci si doi de kilometri, asa ca lui Nautilus i-a trebuit numai o ora de mers, cu toata viteza, ca sa o strabata. Dar n-am putut vedea nimic, nici macar insula Perim, cu care guvernul britanic a intarit pozitia orasului Aden. Treceau pe acolo prea multe vapoare engleze si franceze ale liniilor ce due de la Suez la Bombay, Calcutta, Melbourne, Bourbon si Maurice, si, ca sa nu fie vazut de ele. Nautilus pluti prevazator tot timpul sub apa. In sfirsit, aproape de amiaza am intrat in apele Marii Rosii.
Marea Rosie, vestitul lac al traditiilor biblice, pe care ploile nu-1 improspateaza niciodata, in care nu se varsa nici un fluviu mai de seama, pe care o evaporare excesiva o seaca neincetat si care pierde in fiecare an un strat de apa inalt de un metru si jumatate! Golf ciudat, care, daca ar fi inchis cu totul, ar seca poate in intregime.
N-aveam de gind sa-mi bat capul pentru a intelege ce toana 1-a impins pe capitanul
Nemo sa ne aduca aici, dar eram foarte multumit ca ne gasim acolo; Nautilus inainta cu o viteza mijlocie, cind plutind deasupra apei, cind afundindu-se, asa ca am putut vedea si dedesubturile, si suprafata marii acesteia ciudate.
La 8 februarie, in zorii zilei, se ivi inaintea noastra orasul Meca. acum numai ruine, ale carui ziduri se prabusesc numai la zgomotul tunului si unde mai vezi ici si colo citiva curmali inverziti. Era un oras insemnat odinioara, cu sase piete publice, cu 26 moschee si ale carui ziduri, aparate de 14 forturi, formau o Centura de trei kilometri. Apoi Nautilus se apropie de tarmurile africane, unde marea este mai adinca. Acolo, privind prin geamurile salonului apele limpezi, ca de cristal, am admirat minunatele tufisuri de margean stralucitor si peretii uriasi ai stincilor ce pareau acoperiti cu o blana verde, facuta din alge si fucusi. Ce priveliste de nedescris si ce bogatie de peisaje si de pozitii
pitoresti la temelia stincilor si insulitelor vulcanice de linga coasta libiana! Dar vegetatia ne-a aparut in toata frumusetea ei abia spre tarmul rasaritean, pe coasta Tehama, unde Nautilus ajunse in scurta vreme; acolo, zoofitele cresteau nu numai sub nivelul marii, ci formau impletituri nespus de frumoase chiar la citiva metri deasupra ei; impletiturile acestea mi s-au parut mai variate, dar totodata si mai putin colorate decit cele din apa, a caror prospetime era intretinuta de umezeala.
Cite ceasuri fermecatoare am petrecut astfel la fereastra salonului! Si cit de multi reprezentanti noi ai florei si faunei submarine am admirat la lumina farului nostra, electric!
La 9 februarie. Nautilus plutea in partea cea mai larga a Marii Rosii. Acolo, marea atinge un diametra de o suta nouazeci de mile. In aceeasi zi, la amiaza, dupa determinarea locului, capitanul Nemo se urea pe punte, unde il asteptam. Aveam de gind sa nu-1 las sa piece pina nu aflu ceva despre planurile sale viitoare. De cum ma zari, el veni spre mine si, oferindu-mi prietenos o tigara, imi spuse:

 

- Va place Marea Rosie, domnule profesor? Ati cercetat indeajuns minunatiile ei, pestii si zoofitele, fundul plin de bureti si padurile de margean? Ati zarit orasele de pe tarm?
- Da, domnule capitan, i-am raspuns. Nautilus este cum nu se poate mai potrivit
pentra un astfel de studiu. E foarte priceput, ca sa zic asa.
- Priceput, indraznet si de nevatamat! Nu se teme nici de furtunile groaznice ale
Marii Rosii, nici de curentii si nici de stincile ei.
- In adevar, spusei eu, marea aceasta e socotita printre cele mai rele si, daca nu
ma insel, a avut si in vechime o faima proasta.
- Cum nu se poate mai proasta, domnule Aronnax! Istoricii greci si latini o vorbesc de rau, iar Strabon spune ca-i primejdioasa mai cu seama in epoca vinturilor de nord din timpul verii si in anotimpul ploilor. Arabul Edrisi, care o descrie sub numele de Golful Colzum, povesteste ca vasele piereau in mare numar izbite de bancurile ei de nisip si ca nimeni nu indraznea s-o strabata in timpul noptii. Dupa cum spune el, e o mare cu vijelii groaznice si cu insule neprimitoare si "care nu are nimic bun" nici in adincime si nici la suprafata.
- Se cunoaste ca istoricii acestia n-au calatorit pe bordul lui Nautilusl
- Fara indoiala, imi raspunse capitanul zimbind, dar in privinta asta nici modernii nu stau mai bine decit cei vechi. Le-au trebuit secole ca sa descopere puterea mecanica a aburului! Cine stie daca peste o suta de ani va mai exista un al doilea Nautilusl Dupa cum vedeti, se merge greu inainte, domnule Aronnax.
- Asa este, am raspuns, vasul dumneavoastra a depasit cu un secol sau poate cu
mai mult epoca noastra. Pacat ca un asemenea secret va trebui sa piara odata cu
inventatorul sau!
Capitanul Nemo nu raspunse.
- Dupa mine, domnule Aronnax, spuse el, dupa un timp, numele Marii Rosii vine
de la cuvintul ebraic "Edrom", si cei din vechime i-au spus asa din pricina culorii deosebite a apelor ei.
- Pina acum n-am vazut totusi decit apa limpede, fara nici o culoare deosebita.
- Fireste; dar inaintind mai adinc in golf, veti vedea ca apa isi schimba culoarea. Mi-aduc aminte ca am vazut Golful Tor rosu de tot, ca un lac de singe.
- Si culoarea asta o puneti pe seama unei alge microscopice?
- Da, pe seama unei materii mucilaginoase, rosii, produsa de niste plante
marunte, cunoscute sub numele de "tricodesmii", atit de mici, incit patruzeci de mii dintre ele incap intr-un spatiu de un milimetru patrat. Poate ca o sa le vedeti cind vom fi la Tor.
- Asadar, capitane, nu-i prima oara cind strabateti Marea Rosie cu Nautilus?
- Nu, domnule. Din nefericire, urma el, nu va pot duce prin Canalul de Suez; dar
veti putea vedea marile zagazuite de la Port Said, poimiine, cind vom fi in Mediterana.
- In Mediterana! strigai eu.
- Da, domnule profesor. Va mirati?
- Ma mir, capitane, cu toate ca de cind sint pe bordul vasului dumneavoastra m-
am obisnuit sa nu ma mai mir de nimic!
- Dar ce va mira?
- Viteza nemaipomenita cu care va trebui sa mearga Nautilus ca sa ajunga
poimiine in Mediterana, dupa ce va inconjura Africa, trecind pe la Capul Bunei
Sperante!

 

- Dar cine v-a spus ca vom face inconjurul Africii, domnule profesor?
- Atunci, numai daca Nautilus poate pluti si pe uscat, si ar putea sa treaca pe
deasupra Istmului Suez...
- Sau pe dedesubt, domnule Aronnax.
- Pe dedesubt ?
- Fireste, raspunse capitanul Nemo. Natura a facut de multa vreme sub limba
aceasta de pamint ceea ce oamenii fac acum la suprafata ei.
- Cum! Exista o trecatoare?
- Da, o trecatoare subterana pe care am numit-o Arabian-Tunnel. Se deschide sub
Canalul de Suez si raspunde in Golful Peluza.
- Dar istmul e alcatuit din nisipuri miscatoare.
- Pina la o anumita adincime. Incepind de la cincizeci de metri, are o temelie tare, de piatra.
- Cum ati descoperit trecatoarea aceasta? Din intimplare? il intrebai din ce in ce
mai uimit.
- Intimplare si rationament, domnule profesor, ba chiar mai mult rationament
decit intimplare.
- Va ascult, capitane, desi aproape ca nu-mi vine sa-mi cred urechilor.
- Aures habent et non audient (Au urechi si nu aud) ; totdeauna a fost asa. Nu numai ca trecatoarea
exista, dar am si strabatut-o de mai multe ori. Altfel nu m-as fi incumetat sa intru azi in infundatura asta a Marii Rosii.
- Vi s-ar parea prea mult daca v-as intreba cum ati descoperit tunelul acesta?
- Intre oameni care nu se vor desparti niciodata nu mai pot fi secrete, imi
raspunse capitanul Nemo.
Am tacut, ca si cum n-as fi inteles ultimele cuvinte ale capitanului, si am asteptat sa aud povestea.
- Domnule profesor, un simplu rationament de naturalist m-a dus la descoperirea
tunelului, pe care numai eu il cunosc. Observasem ca in Marea Rosie si in Mediterana traiesc mai multe specii de pesti absolut identici - ofidii, pesti din genul julis, lavraci sau lupi de mare, aterine, exoceti etc. Fiind sigur de asta, m-am intrebat daca nu cumva exista vreo trecatoare intre cele doua mari. Daca exista, curentul subteran trebuia sa mearga fara indoiala de la Marea Rosie spre Mediterana, din cauza diferentei de nivel. Am pescuit deci o multime de pesti in preajma Suezului, le-am prins de coada cite un inel de arama si le-am dat drumul in mare. Dupa citeva luni am pescuit pe coastele Siriei citiva din acesti pesti cu inele indicatoare. Astfel era dovedita comunicatia intre cele doua mari. Am cautat cu Nautilus locul unde se afla, l-am descoperit, mi-am incercat norocul si in curind, domnule profesor, veti trece si dumneavoastra prin Tunelul meu arab!




20.000 de leghe sub mari - Capitolul 1
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 2
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 3
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 4
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 5
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 6
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 7
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 8
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 9
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 10
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 11
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 12
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 13
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 14
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 15
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 16
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 17
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 18
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 19
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 20
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 21
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 22
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 23
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 24
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 25
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 26
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 27
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 28
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 29
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 30
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 31
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 32
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 33
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 34
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 35
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 36
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 37
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 38
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 39
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 40
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 41
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 42
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 43
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 44
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 45
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 46
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 47


Aceasta pagina a fost accesata de 2132 ori.