20.000 de leghe sub mari - Capitolul 11

de Jules Verne

Capitolul 11


NAUTILUS

 

 
Capitanul Nemo se ridica. Il urmai. O usa dubla se deschise in cealalta parte a salii si intraram intr-o camera la fel de mare ca aceea pe care o parasisem.
Era biblioteca. Dulapurile inalte de palisandru negru, cu incrustatii de arama, cu
rafturi foarte mari, erau pline de carti, toate legate in acelasi fel. Rafturile se intindeau de-a lungul peretilor, terminindu-se in partea de jos cu divane largi, nespus de odihnitoare, imbracate in piele cafenie. Pe linga divane erau asezate pupitre usoare, care se miscau dupa cum voiai, apropiindu-le sau departindu-le ca sa poti pune cartile pe ele in timpul cititului. In mijlocul camerei se inalta o masa enorma, plina cu brosuri, printre care se vedeau si citeva ziare cam vechi. Patru globuri mate, aproape pierdute printre
ornamentele plafonului, scaldau in lumina lor electrica unitatea atit de armonioasa si cu atita maiestrie orinduita a incaperii. Priveam toate mut de admiratie si nu-mi venea sa-mi cred ochilor.
- Capitane Nemo, ii spusei gazdei mele, care se intinsese pe un divan, biblioteca
dumneavoastra ar putea face cinste oricarui palat de pe glob, si ma gindesc cu uimire cum de ati putut-o aduce pina in adincul marilor.
- Unde as putea gasi mai multa singuratate, mai multa liniste, domnule profesor?
raspunse capitanul Nemo. In cabinetul dumneavoastra de lucru de la Muzeu gasiti o
liniste atit de deplina?
- Nu, domnule, si trebuie sa va spun ca este cu mult mai sarac decit al dumneavoastra. Aveti aici sase sau sapte mii de volume...
- Douasprezece mii, domnule Aronnax. Sint singurele mele legaturi cu pamintul. Dar lumea a incetat sa mai existe pentru mine in clipa in care
Nautilus s-a afundat pentru prima oara in adincul apelor. In ziua aceea mi-am cumparat ultimele volume, ultimele brosuri, ultimele ziare, si de atunci imi spun ca omenirea n-a mai gindit si n-a mai scris nimic. Aceste carti, domnule profesor, va stau la dispozitie si le puteti folosi oricind doriti. Ii multumii capitanului si ma apropiai de rafturile bibliotecii. Erau acolo, din belsug, carti stiintifice, de morala si de literatura, scrise in toate limbile, dar n-am vazut nici un tratat de economie politica; se parea ca acestea sint interzise cu strasnicie pe vas. Un amanunt m-a mirat: cartile se gaseau clasate fara a se tine seama de limba in care erau scrise, si amestecul lor dovedea ca Nemo obisnuia sa citeasca orice volum ii cadea in mina.

 

Printre ele am vazut capodoperele maestrilor vechi si moderni, adica tot ceea ce omenirea a produs mai frumos in istorie, poezie, roman si stiinta de la Homer pina la Victor Hugo, de la Xenofon pina la Michelet, de la Rabelais pina la George Sand. Dar lucrarile stiintifice erau cu mult mai numeroase decit toate celelalte; cartile de mecanica, de balistica, hidrografie, meteorologie, geografie, geologie etc. ocupau un loc la fel de insemnat ca si cele de stiinte naturale, si mi-am dat seama ca ele formau principala preocupare a capitanului. Am gasit acolo intreaga opera a lui Humboldt si a lui Arago, lucrarile lui Foucault, Henry Sainte-Claire Deville, Chasles, Milne-Edwards, Quatrefages, Tyndall, Faraday, Berthelot, abatele Secchi, Petermann, ale comandantului Maury, ale lui Agassis etc, memoriile Academiei de Stiinte, buletinele societatilor de geografie etc, si la loc de cinste cele doua volume ale mele carora le datoram, poate, aceasta primire destul de omeneasca din partea comandantului Nemo. Printre operele lui Joseph Bertrand am gasit cartea intitulata "Fondatorii astronomiei"; si cum stiam ca ea aparuse in cursul anului 1865, am putut deduce ca Nautilus nu putuse fi construit inaintea acelei epoci.
Deci capitanul Nemo isi incepuse viata submarina de eel mult trei ani. Ma gindeam,
dealtfel, ca lucrari mai recente imi vor ingadui sa fixez data exacta. Dar aveam tot timpul sa le cercetez si nu voiam sa intirzii plimbarea, printre minunatiile de te Nautilus.
- Domnule, ii spusei capitanului, va multumesc foarte mult ca mi-ati pus la
dispozitie biblioteca. In ea se afla comori de stiinta de care ma voi folosi.
- Aici nu este numai biblioteca, ci si camera de fumat.
- Camera de fumat?! ma mirai eu. Asadar, se poate fuma pe vas?
- Fara indoiala.
- Atunci, domnule, trebuie sa cred ca mai pastrati inca legaturi cu Havana.
- Deloc! raspunse capitanul. Luati tigara asta, domnule Aronnax, si, cu toate ca
nu vine din Havana, are sa va placa foarte mult, daca sinteti cunoscator.
Am luat tigara oferita, a carei forma amintea de tigarile englezesti, cu singura
deosebire ca parea fabricata din foi de aur. Am aprins-o la jeraticul aflat pe un frumos suport de bronz si am tras primele fumuri cu nesatul unui patimas care n-a fumat de doua zile.
- E minunat, am spus, dar nu-i tutun.
- Nu, acest tutun nu e adus nici din Havana si nici din Orient. E un soi de alga,
bogata in nicotina, pe care ne-o da marea, cu destula zgircenie. Va mai pare rau dupa tutunul englezesc?
- Domnule capitan, incepind de astazi, il dispretuiesc.
- Fumati cite tigari vreti, fara sa va mai ginditi la originea tutunului. Nu le-a
controlat nici o regie, dar cred ca nu sint rele.
- Dimpotriva.
In clipa aceea capitanul Nemo deschise usa ce se gasea in fata celei prin care
intrasem in biblioteca si am pasit intr-un salon imens, iluminat cum nu se poate mai frumos.
Era o vasta incapere, lunga de zece metri, lata de sase si inalta de cinci. Din
plafonul ei impodobit cu arabescuri fine, se raspindea o lumina limpede si blinda
deasupra tuturor minunatiilor care se aflau in acest muzeu. Caci ne gaseam cu adevarat intr-un muzeu, in care o mina priceputa si darnica adunase toate comorile naturii si artei, amestecindu-le intre ele cu acel gust artistic, care este propriu atelierelor de pictura.

 

Vreo treizeci de tablouri ale marilor maestri, in rame asemanatoare, despartite unul de altul prin panoplii stralucitoare, impodobeau peretii acoperiti de tapiserii cu un desen sobru. Am vazut acolo pinze de cea mai mare valoare, dintre care pe unele le admirasem in colectiile particulare din Europa si la expozitiile de pictura. Din diferitele scoli ale vechilor maestri, am vazut o madona de Rafael, o fecioara de Leonardo da Vinci, o nimfa de Correggio, o femeie de Tizian, o adoratie de Veronese, o inaltare de Murillo, un portret de Holbein, un calugar de Velasquez, un martir de Ribeira, o serbare cimpeneasca de Rubens, doua peisaje flamande de Teniers, trei tablouri mici in genul lui Gerard Dow, Mestu si Paul Potter, doua pinze de Gericault si Prudhon, citeva peisaje marine de
Backuysen si Vernet. Printre operele pictorilor moderni, se vedeau tablouri semnate de Delacroix, Ingres, Decamp, Troyon, Meissonier, Daubigny etc. Citeva miniaturi admirabile de statui in marmura si bronz, dupa cele mai frumoase modele ale antichitatii, se inaltau pe piedestale in colturile acestui minunat muzeu. Uimirea pe care mi-o prezisese comandantul lui Nautilus incepuse sa ma cuprinda.
- Domnule profesor, imi spuse el, iertati-ma ca va primesc asa, in neorinduiala
care domneSte aici.
- Domnule capitan, desi nu incerc sa stiu cine sinteti, imi dati voie sa recunosc in dumneavoastra un artist?
- Un amator, eel mult, domnule. Pe vremuri imi placea sa colectionez aceste
frumoase opere create de mina omului. Eram un cercetator nesatios, un scormonitor
neostenit si astfel am izbutit sa adun citeva lucruri de mare valoare. Sint ultimele mele amintiri dintr-o lume care pentru mine e moarta. In ochii mei, artistii dumneavoastra moderni au devenit tot atit de vechi ca si cei care au cite doua sau trei mii de ani de viata si am inceput sa-i confund. Marii maestri nu au virsta.
Dar muzicienii acestia? 1-am intrebat, aratindu-i partituri de Weber, Rossini,
Mozart, Beethoven, Haydn, Meyerbeer, Herold, Wagner, Gounod si multi altii,
imprastiate pe un mare pian-orga, ce se gasea intr-un colt al salonului.
- Acesti muzicieni, imi raspunse capitanul Nemo, sint contemporani cu Orfeu, caci
pentru morti nu exista timp, iar eu sint mort ca Si ei, domnule profesor, tot atit de mort cit si acei dintre prietenii dumneavoastra care se odihnesc acum la sase picioare sub pamint.
Capitanul tacu, pierzindu-se intr-o visare adinca. II priveam tulburat, cercetindu-i, fara sa scot un cuvint, infatisarea ciudata.
Sprijinit de coltul unei minunate masute de mozaic, cu privirea pierduta, el nu ma
mai vedea, parind ca ma uitase.
Respectindu-i starea de reculegere, am inceput sa privesc curiozitatile care
imbogateau salonul.
Pe linga operele de arta, raritatile naturii ocupau un loc foarte insemnat. Se gaseau acolo indeosebi plante, scoici si alte roade ale oceanului, descoperite fara indoiala de insusi capitanul Nemo. In mijlocul salonului, o fintina arteziana, iluminata electric, isi trimitea apa intr-o scoica imensa. Scoica aceasta, care adapostise cea mai mare molusca acefala, masura aproape sase metri jur imprejurul marginilor ei rotunjite cu finete.
Intrecea deci in marime frumoasele tridacne, pe care Francisc I le primise in dar din partea republicii venetiene si din care biserica Saint-Supplice din Paris si-a facut doua agheazmatare uriase. In preajma bazinului, in vitrine elegante, tintuite cu armaturi de arama, erau clasificate si etichetate cele mai pretioase produse ale marii pe care le-a putut vedea vreodata un naturalist. Va inchipuiti cit am fost de fericit in calitatea mea de profesor.
Se gaseau acolo specimene foarte curioase de polipi si echinoderme, cele doua grupe ale increngaturii zoofitelor.
Un conchiliolog  mai pasionat s-ar fi extaziat, desigur, si in fata altor vitrine, si mai numeroase, in care erau clasate specimenele din increngatura molustelor. Am vazut acolo o colectie nepretuita, pe care insa timpul nu-mi ingaduie s-o descriu. In afara acestora, in despartituri speciale, se desfasurau siraguri de perle nespus de frumoase, care straluceau sub lumina electrica, perle trandafirii, smulse din "pinele" Marii RoSii, perle verzi din haleotidul "iris", galbene, albastre, negre, produse curioase ale diverselor moluste din toate oceanele si ale unor scoici de apa dulce din nord; in sfirsit, citeva piese a caror valoare nu poate fi socotita si care au fost produse de pintadinele cele mai rare.
Unele dintre perle erau mai mari decit oul de porumbel; ele pretuiau cu mult mai mult decit aceea pe care calatonit Tavernier o vinduse cu trei milioane sahului Persiei si intreceau perla imamului din Mascat, pe care o credeam fara seaman in lumea intreaga.
Mi-am dat seama ca valoarea acestei colectii este cu neputinta de calculat.
Capitanul Nemo trebuie sa fi cheltuit milioane ca sa stringa asemenea obiecte de pret, si tocmai ma intrebam de unde avea atitia bani ca sa-si poata multumi dorintele sale de colectionar, cind el imi intrerupse gindurile:
- Imi cercetati scoicile, domnule profesor? intr-adevar, ele pot sa intereseze pe un naturalist; dar pentru mine au un farmec in plus, caci le-am cules pe toate cu mina mea si pot sa va spun ca nici o mare de pe glob nu a ramas necercetata.

 

 

- Imi dau seama, capitane, imi dau seama cita placere simtiti plimbindu-va printre
asemenea comori, mai ales ca vi le-ati adunat singur. Nici un muzeu din Europa nu se poate mindri cu o asemenea colectie de produse ale oceanului. Dar daca am atita
admiratie pentru ele, nu am mai putina nici pentru nava care le poarta. Departe de mine gindul de a patrunde in tainele dumneavoastra, insa marturisesc ca acest Nautilus, forta motrica pe care o are in el, aparatele cu ajutorul carora este manevrat si care ii dau viata, toate acestea imi stirnesc o curiozitate fara margini. Vad atirnind pe peretii acestui salon niste instrumente a caror intrebuintare imi este necunoscuta. As putea sti?...
- Domnule Aronnax, imi raspunse capitanul Nemo, v-am fagaduit ca veti fi liber pe
bord si, prin urmare, intregul Nautilus va sta la dispozitie. Puteti deci sa-1 vizitati cu de-amanuntul si, daca doriti, voi fi cu cea mai mare placere ghidul dumneavoastra.
- Nu stiu cum sa va multumesc, domnule, dar nu vreau sa abuzez de bunavointa
dumneavoastra. As dori numai sa va intreb la ce pot fi intrebuintate aceste instrumente de fizica.
- Domnule profesor, instrumente asemanatoare se gasesc si in camera mea, si
acolo voi avea onoarea sa va explic intrebuintarea lor. Dar mai intii sa mergem sa vedeti cabina care va este pregatita. Trebuie sa stiti cum veti locui pe bordul lui Nautilus.
L-am urmat pe capitanul Nemo, si prin una din usile ce se aflau in fiecare perete al salonului am reintrat in coridoarele vasului. Capitanul ma conduse intr-o cabina, care era, de fapt, mai mult o camera eleganta, cu pat, toaleta si alte mobile felurite.
Am multumit gazdei mele.
- Camera dumneavoastra este alaturi de a mea, imi spuse el deschizind o usa, iar
a mea da in salonul din care am iesit.
Am intrat in camera capitanului. Avea o infatisare severa, aproape monahala: un
pat de fier, o masa de lucru si citeva mobile pentru toaleta. Totul era luminat slab. Nimic confortabil; numai strictul necesar.
Capitanul Nemo imi arata un scaun si ma indemna:
- Luati loc, va rog.
M-am asezat, iar el incepu sa-mi vorbeasca.

 



20.000 de leghe sub mari - Capitolul 1
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 2
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 3
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 4
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 5
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 6
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 7
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 8
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 9
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 10
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 11
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 12
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 13
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 14
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 15
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 16
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 17
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 18
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 19
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 20
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 21
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 22
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 23
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 24
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 25
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 26
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 27
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 28
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 29
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 30
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 31
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 32
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 33
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 34
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 35
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 36
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 37
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 38
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 39
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 40
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 41
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 42
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 43
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 44
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 45
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 46
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 47


Aceasta pagina a fost accesata de 2439 ori.