20.000 de leghe sub mari - Capitolul 9

de Jules Verne

Capitolul 9

FURIILE LUI NED LAND

 

 

Nu stiu cit am dormit; pesemne ca multa vreme, fiindca somnul ne-a alungat toata
oboseala. M-am trezit eel dintii. Tovarasii mei dormeau bustean in colturile in care se culcasera.
De indata ce m-am ridicat de pe asternutul acela destul de tare, mi-am simtit
creierul odihnit, mintea limpede si am inceput sa cercetez cu atentie incaperea.
Nimic nu se schimbase. Inchisoarea ramasese inchisoare, iar prizonierii,
prizonieri. Atita doar ca in timpul somnului nostru stewardul strinsese masa. Nimic nu lasa sa se intrezareasca o schimbare apropiata a situatiei noastre, de aceea am inceput sa ma intreb, plin de ingrijorare, daca nu cumva eram sortiti de acum inainte sa traim in cusca aceasta.
Un asemenea gind ma ingrozea, mai ales pentru ca, desi creierul mi se eliberase
de toate inchipuirile chinuitoare din ajun, simteam in schimb cum ceva imi apasa tot mai mult pieptul. Aerul devenise inabusitor pentru plaminii nostri. Cu toate ca incaperea era mare, mi-am dat seama ca in timpul somnului consumaseram o buna
parte din oxigenul ei. Stiam destul de bine ca orice om respira intr-o ora oxigenul cuprins intr-o suta de litri de aer, si ca aerul, incarcindu-se cu o cantitate aproape egala de acid carbonic, devine atunci de nerespirat.
Se cerea deci fara intirziere primenirea aerului atit din inchisoarea noastra, cit si din intregul submarin.
Ma intrebam ce face comandantul in asemenea cazuri? Obtine aerul prin procedee
chimice, eliberind cu ajutorul caldurii oxigenul din clorat de potasiu si absorbind acidul carbonic prin potasa caustica? in acest caz, trebuia sa mai aiba oarecari legaturi cu continentele, ca sa-si poata procura materialul necesar. Se marginea sa inmagazineze aerul la presiuni inalte in rezervoare si sa-i dea drumul apoi dupa cum simtea echipajul nevoia? si asta era posibil. Sau, folosind un mijloc mai usor si mai economic, si prin urmare mai cu putinta, se multumea sa se ridice ca sa respire la suprafata apei, ca un cetaceu, si isi reinnoia provizia de aer pentru douazeci si patru de ore? Orice mijloc ar fi fost ales, mi se parea ca trebuie pus fara intirziere in aplicare.

 

Si pe cind ma sileam sa trag cit mai des aerul in piept, ca sa pot folosi cit mai bine putinul oxigen ce mai ramasese, simtii deodata un val rece, imbibat de mireasma sarata a apei. Era chiar adierea marii, incarcata de iod, care te readucea la viata. Am deschis gura cit am putut mai mult si mi-am umplut plaminii cu aer curat. Atunci am simtit o usoara clatinare, un ruliu slab, dar care se simtea totusi. Pesemne ca vasul, monstrul de fier, se ridicase la suprafata oceanului ca sa respire, asemeni balenelor. Ghicisem deci foarte bine in ce fel se facea aerisirea.
Dupa ce absorbii cu nesat aerul, am cautat tubul de aerisire si l-am descoperit
curind. Deasupra usii se deschidea o gaura prin care patrundea aerul proaspat,
primenind atmosfera incarcata din celula.
Ajunsesem aici cu observatiile mele, cind Ned si Conseil, simtind adierea
binefacatoare a marii, se trezira aproape in acelasi timp. Se frecara la ochi, se intinsera si se ridicara in graba.
- Domnul a dormit bine? ma intreba Conseil cu politetea lui obisnuita.
- Foarte bine, i-am raspuns. Dar dumneata, mestere Land?
- Am dormit adinc, domnule profesor. Dar ce-i asta? Simt aer de mare.
Un marinar nu se putea insela in privinta asta, si i-am povestit canadianului ce se intimplase in timp ce dormise.
- Asta, spuse el, explica foarte bine mugetele pe care le auzeam cind asa-zisul
narval se gasea aproape de Abraham Lincoln.
- Sigur, Ned, era respiratia lui!
- Numai ca, domnule Aronnax, habar n-am cit este ceasul. Nu cumva stiti, o fi
timpul sa luam masa de seara?
- Masa de seara ? Mai degraba prinzul, dragul meu Ned, pentru ca de ieri si pina
acum a trecut cu siguranta o zi.
- Va sa zica am dormit douazeci si patru de ore? se mira Conseil.
- Cred si eu...
- N-am nimic impotriva, vorbi Ned. Prinz sau cina, ce o fi, astept cu placere pe
steward, cu oricare dintre ele.
- N-ar fi rau sa le aduca pe amindoua, isi dadu parerea Conseil.
- Adevarat, intari canadianul, avem dreptul la doua mese si sint gata sa le maninc
pe amindoua.
- Sa asteptam, spusei eu. Cu siguranta ca necunoscutii acestia nu au de gind sa
ne lase sa murim de foame, pentru ca altfel masa de ieri nu ar fi avut nici un rost.
- Numai daca nu cumva vor sa ne puna la ingrasat, facu Ned.
- Nici gind, ii raspunsei. Doar nu sintem in miinile canibalilor!
- Cine poate sti? spuse cu seriozitate canadianul. S-ar putea ca oamenii acestia sa jinduiasca de multa vieme dupa o bucatica de carne proaspata si atunci trei barbati sanatosi si voinici ca domnul profesor. Conseil si cu mine...
- Sfirseste cu prostiile, mestere Land, si mai ales nu fi pornit impotriva lor, caci s-ar putea sa ne inrautatim situatia!
- La urma urmei, spuse vinatorul, eu plesnesc de foame si uite ca prinzul sau cina
asta nu mai vine odata!
- Mestere Land, ii raspunsei eu, trebuie sa tinem seama de regulile vasului si mi
se pare ca stomacul nostru a luat-o inaintea ceasului de la bucatarie.
- Bine, sa-l potrivim atunci dupa bucatarie, spuse linistit Conseil.
- Stiam ca n-o sa vorbesti altfel, prietene Conseil, se supara nerabdatorul
Canadian. Nu vrei sa-ti strici nici nervii, nici ficatul. Totdeauna esti linistit! Ai fi in stare sa multumesti inainte de a minca si sa mori mai bine de foame decit sa te plingi!
- La ce mi-ar ajuta daca m-as plinge?
- Ei, vezi bine ca ti-ar ajuta! Macar ai face ceva, n-ai sta cu miinile in sin. Daca piratii astia - si spun pirati din respect si ca sa nu ma pun contra domnului profesor, care nu-mi da voie sa-i numesc canibali - daca piratii astia isi inchipuie ca ma vor putea tine inchis intr-o cusca in care ma sufoc, fara sa auda blestemele cu care imi insotesc minia, se inseala!... Credeti ca o sa ne tina multa vreme in cutia asta de fier?
- Ca sa fiu cinstit, nu stiu mai mult decit dumneata, Ned.
- Dar ce credeti dumneavoastra despre toate astea?

 

- Cred ca intimplarea a facut sa aflam un secret cumplit. Or, daca echipajul
submarinului are interesul sa-l pastreze si daca acest interes este mai important decit viata a trei oameni, cred ca existenta noastra este in pericol. Daca lucrurile nu stau asa, atunci, cu primul prilej, monstrul care ne-a inghitit ne va reda lumii locuite de semenii nostri.
- Numai daca intre timp nu ne vor inrola in echipaj, spuse Conseil, si nu ne vor
tine astfel aici...
- Pina in clipa in care, grai Ned Land, vreo alta fregata mai rapida sau mai
indeminatica decit Abraham Lincoln va pune mina pe acest cuib de banditi si ne va
inalta si pe noi, odata cu echipajul, in virful catargului eel mare, ca sa ne dam suflarea din urma.
- Ai dreptate, mestere Land! raspunsei eu. Dar, dupa cite stiu eu, nu ne-a cerut
nimeni pina acum sa facem parte din echipaj, si mi se pare ca este de prisos sa
discutam dinainte asupra hotaririi pe care am lua-o daca ar fi vorba vreodata despre asa ceva. Va repet, trebuie sa asteptam deocamdata si sa nu facem nimic, pentru ca nu este nimic de facut.
- Dimpotriva, domnule profesor, spuse Ned, care nu voia sa se dea batut; trebuie
sa facem ceva!
- Si ce anume, mestere Land?
- Sa ne salvam.
- De multe ori e greu sa evadezi dintr-o inchisoare «paminteasca», dar sa scapi
dintr-o inchisoare submarina asta mi se pare cu neputinta.
- Ei, prietene Land, intreba Conseil, ce mai ai de spus acuma? N-as crede ca un
american sa se dea batut asa, cu una, cu doua...
Vinatorul de balene tacea, vadit incurcat. De o evadare, in imprejurarile in care ne aruncase soarta, nici nu putea fi vorba. Dar un Canadian este pe jumatate francez, si mesterul Land ne dovedi aceasta prin raspunsul sau.
- Deci, domnule Aronnax, incepu el dupa citeva clipe de gindire, nu va trece prin
minte cam ce trebuie sa faca niste oameni care nu pot cu nici un chip sa scape din
inchisoare?
- Nu, prietene.
- Foarte simplu; trebuie sa faca pe dracu-n patru si sa ramina in ea.
- Strasnic! zise Conseil. Tot mai bine e sa fii inauntrul vasului, decit deasupra sau dedesubtul lui.
- Da, dar numai dupa ce-ai aruncat afara temnicierii, paznicii si gardienii, adauga Ned Land.
- Ce tot spui, Ned? Te gindesti cu tot dinadinsul sa pui stapinire pe vas?
- Desigur, raspunse canadianul.
- Cu neputinta!

 

- De ce, domnule profesor? S-ar putea sa ni se iveasca vreo imprejurare prielnica
si nu vad ce ne-ar impiedica sa ne folosim de ea. Daca pe vas nu sint decit vreo douazeci de oameni, n-o sa stea in calea a doi francezi si a unui Canadian!
Mi s-a parut ca e mai bine sa-l las pe Ned sa se scalde in apele lui decit sa-l
contrazic. Asa ca m-am multumit sa-i spun:
- Sa asteptam imprejurarea aceea, mestere Land, si vom vedea noi ce-i de facut.
Pina atunci, insa, te rog, mai stapineste-ti nerabdarea, in situatia noastra nu putem folosi decit siretenia, fiindca furia nu ne va duce la nimic bun. Fagaduieste-mi deci ca ai sa lasi minia la o parte.
- Va fagaduiesc, domnule profesor, imi raspunse Ned Land, dar felul in care rosti
cuvintele acestea nu ma linisti deloc. De acum n-o sa-mi mai iasa din gura nici o vorba de minie, n-o sa mai fac nimic care sa ma tradeze, chiar daca mesele nu ne vor fi aduse la timp.
- Ti-ai dat cuvintul, Ned! ii aminti inca o data canadianului.
Cu asta, discutia noastra lua sfirsit si toti trei cazuram pe ginduri. In ceea ce ma priveste, marturisesc ca, cu toate asigurarile lui Ned, nu prea vedeam cum am putea scapa. Nu credeam in acele imprejurari prielnice despre care vorbise Ned Land. Ca sa poata fi atit de bine condus, vasul trebuia sa aiba un echipaj numeros, si asta insemna ca in cazul unei lupte am fi avut prea multi oameni impotriva noastra. Apoi, mai inainte de toate, ar fi trebuit sa fim liberi, si noi nu eram. Nu vedeam nici cea mai mica putinta de a fugi din cusca aceea, atit de bine inchisa. si daca ma gindeam ca ciudatul comandant al acestui vas avea un secret de pastrat - ceea ce parea neindoielnic - puteam sa-mi dau seama ca nu ne va lasa sa ne miscam liberi pe bord. Va cauta sa se scape de noi prin cine stie ce mijloace violente, sau ne va azvirli intr-o buna zi pe vreun colt uitat al pamintului? Asta nu stiam. Toate presupunerile mi se pareau insa posibile
si trebuia sa fii vinator de balene ca sa poti spera sa-ti recuceresti libertatea.
Privindu-l pe Ned Land, bagai de seama ca pe masura ce se gindea devenea tot mai
nervos. Auzeam cum tot mai mult i se umplea gitlejul de injuraturi si vedeam cum
miscarile ii devin tot mai amenintatoare. Se ridica si se invirtea ca o fiara in cusca, lovind peretii cu picioarele si cu pumnii. Iar timpul trecea, foamea ne rodea de-a binelea, stewardul nu dadea nici un semn de viata si ni se parea ca daca intr-adevar avea cineva vreo intentie buna in privinta noastra, apoi acela uitase de noi.
Ned Land, chinuit de foame, se infuria si injura tot mai mult, si, cu toate ca-mi
daduse cuvintul, ma temeam ca va izbucni in clipa in care se va gasi fata in fata cu vreunul din oamenii echipajului.
Mai trecura doua ore, in care timp furia canadianului crescu. Chema si striga zadarnic.
Peretii de metal erau surzi. N-auzeam nici un sunet inauntrul acelui vas, care parea mort.
Daca s-ar fi miscat, macar as. fi simtit bataile elicei. Dar pesemne ca vasul se scufundase in adincul apelor, de aceea linistea era atit de mare, incit devenise inspaimintatoare!
Si cum imi dadeam din ce in ce mai mult seama ca sintem parasiti, uitati in fundul
celulei noastre, nici nu mai indrazneam sa ma gindesc cit timp va tine starea aceasta.
Nadejdiile, pe care intilnirea cu comandantul vasului mi le trezise, se naruira una cite una.
Privirea calma a omului aceluia, infatisarea lui marinimoasa, nobletea purtarii sale, toate mi se stersera din minte. Incepusem sa vad cu alti ochi personajul acela ciudat, sa mi-l inchipui asa cum poate era: neindurator, crud. Simteam ca nu are in el nimic omenesc, ca nu cunoaste mila, ca este un dusman inversunat al semenilor sai, carora le jurase o ura vesnica.Dar avea oare sa ne lase sa pierim inchisi in cusca asta strimta, prada nalucirilor ingrozitoare spre care te impinge foamea inversunata? Gindul acesta groaznic se intari atit de mult, incit simtii cum ma cuprinde o spaima de neinchipuit. Conseil raminea linistit; Ned Land era in culmea furiei.
Deodata se auzi un zgomot. Pe podeaua de metal rasunara pasi, zavoarele fura
trase, usa se deschise si aparu stewardul. Inainte de-a putea face vreo miscare ca sa-l opresc, canadianul se si aruncase asupra lui; il trintise si-l stringea cu putere de git.
Stewardul se inabusea sub mina-i puternica.
Tocmai cind Conseil se caznea sa indeparteze miinile vinatorului de pe gitul
victimei, aproape sufocata, si cind eu ma pregateam sa fac acelasi lucru, am ramas
incremenit auzind aceste cuvinte pronuntate in limba franceza:
- Linisteste-te, mestere Land, iar dumneavoastra, domnule profesor, aveti bunatatea de a ma asculta.




20.000 de leghe sub mari - Capitolul 1
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 2
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 3
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 4
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 5
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 6
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 7
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 8
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 9
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 10
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 11
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 12
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 13
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 14
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 15
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 16
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 17
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 18
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 19
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 20
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 21
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 22
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 23
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 24
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 25
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 26
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 27
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 28
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 29
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 30
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 31
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 32
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 33
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 34
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 35
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 36
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 37
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 38
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 39
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 40
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 41
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 42
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 43
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 44
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 45
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 46
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 47


Aceasta pagina a fost accesata de 2213 ori.