20.000 de leghe sub mari - Capitolul 8

de Jules Verne

Capitolul 8

MOBILIS IN MOBILi

 

Rapirea noastra atit de neasteptata se savirsise cu iuteala fulgerului, fara ca
vreunul dintre noi sa-si poata da seama de ceea ce se intimpla. Nu stiu ce vor fi gindit tovarasii mei, vazindu-se tiriti in aceasta inchisoare plutitoare, dar eu am simtit cum ma trec fiorii. Cu cine aveam de-a face? Fara indoiala ca era vorba de niste pirati de o specie noua, care foloseau metode proprii pentru a jefui pe mare.
De abia se inchise capacul ingust de deasupra noastra, cind ra-am pomenit intr-o
intunecime de nepatruns. La inceput, ochii mei, obisnuiti cu lumina de afara, n-au
putut deslusi nimic in jur. Simtii sub talpile goale treptele unei scari de fier. Ned Land si Conseil, impinsi cu putere din spate, veneau in urma mea. O usa se deschise la capatul scarii si se inchise apoi repede, cu zgomot, dupa noi. Eram singuri. Unde? N-as fi putut spune si nici nu-mi puteam inchipui, intunericul era atit de adinc, incit nici dupa citeva minute ochii nu mi se obisnuisera cu el. Nu se zarea nici o licarire, cit de slaba, cum se zareste de obicei chiar in noptile cele mai intunecoase.
Ned Land, infuriat de felul cum se purtau cu noi, isi dadu friu liber miniei:
- Lua-i-ar naiba! striga el. Grozave gazde am mai nimerit! Parca ar fi caledonieni!
N-ar mai lipsi decit sa fie si mincatori de oameni! N-ar fi de mirare, dar, in ce ma priveste pe mine, va spun ca n-am sa ma las mincat cu una, cu doua...
- Linisteste-te, Ned, linistess-te! vorbi Conseil care, ca de obicei, isi pastra singele rece. Nu-ti pierde cumpatul de pe acum. Nu ne-au pus inca la frigare.
- La frigare nu, dar la cuptor ne-au pus, raspunse canadianul. E groaznic de
intuneric. Noroc ca am "bowie-knife"-ul la mine si, cu toata bezna asta, am sa stiu sa-l minuiesc. Primul dintre banditi care va incerca sa puna mina pe mine...
- Nu te enerva degeaba, Ned, i-am spus eu. si nu ne face de ris cu iesirile astea de prisos. Poate ca cineva asculta tot ce vorbim. Mai bine am incerca sa vedem unde sintem.
Am pasit bijbiind. Dupa cinci pasi am dat cu mina de un perete facut din placi de
fier nituite. Apoi, intorcindu-ma, ra-am izbit de o masa de lemn si de niste scaune.
Podeaua inchisorii noastre era acoperita cu o rogojina de formium, care inabusea
zgomotul pasilor. Pe pereti n-am gasit nici urma de usa sau de fereastra. Conseil, care isi incepuse cercetarea pornind in partea cealalta, se ciocni de mine, si astfel ne-am intors amindoi in mijlocul cabinei, care parea sa aiba douazeci de picioare lungime si zece latime. Cit despre inaltimea ei, nici chiar Ned Land, cit era de inalt, n-o putea masura.
Trecuse vreo jumatate de ora fara ca sa se schimbe ceva, cind deodata ochii nostri
trecura de la intunericul de nepatruns la o lumina atit de puternica, incit in prima clipa aproape ca ne orbi. Am recunoscut, dupa limpezimea si dupa stralucirea ei, acea lumina electrica a carei minunata fosforescenta o vazusem in jurul vasului submarin. Dupa ce ochii mi s-au inchis fara voie, i-am redeschis si am vazut ca lumina pornea dintr-o jumatate de glob mat asezat in tavanul cabinei.
- In sfirsit putem vedea! striga Ned Land, care statea cu cutitul in mina, gata de aparare.
- Da, raspunsei eu, dar cu asta n-am facut nimic, fiindca situatia noastra e tot atit de sumbra ca si pina acum.
- Ar fi bine ca domnul sa aiba putina rabdare, ma sfatui netulburatul Conseil.

 

Lumina aparuta pe neasteptate imi ingadui sa cercetez incaperea pina in cele mai mici amanunte. N-am vazut altceva decit o masa si cinci scaune fara spatar. Usa invizibila prin care intrasem era inchisa ermetic. Nu se auzea nici un zgomot; totul parea mort. Vasul statea oare pe loc, era inca la suprafata sau coborise in adincuri? Nu puteam sa-mi dau seama. Totusi, globul luminos nu se aprinsese degeaba. Eram sigur ca oamenii vasului aveau sa apara in curind. Doar cind e vorba sa fii dat uitarii, nu mai este nevoie sa ti se lumineze temnita.
Nu ma inselasem. Se auzi un zgomot de zavoare trase, usa se deschise si doi oameni isi facura aparitia.
Unul din ei era scund, cu muschi puternici, lat in spate, cu miinile si picioarele mari, cap zdravan, par negru si des, mustata stufoasa, privirea vie si patrunzatoare, iar din intreaga sa faptura se desprindea acea agerime proprie populatiilor provensale din sudul Frantei; omul acesta marunt era dovada vie a inteleptelor cuvinte spuse de Diderot, dupa care miscarile il arata pe om asa cum este. Fara indoiala ca vorbirea ii era plina de prosopopei, metonimii si hiperbole, lucru de care cu greu mi-as fi putut da seama, caci fata de mine el
intrebuinta numai o limba ciudata, cu totul de neinteles.
Celalalt necunoscut merita o descriere mai amanuntita. Un discipol al lui Gratiolet sau al lui Engel ar fi putut citi in infatisarea lui ca intr-o carte deschisa. Eu insumi mi-am dat seama numaidecit de insusirile-i de capetenie: portul semet al capului si privirea rece si sigura a ochilor negri dovedeau increderea in sine; pielea sa, mai mult palida decit colorata, arata o fire potolita, care stie sa se stapineasca; miscarea repede a sprincenelor sale ce se incruntau des era semn de energie si, in sfirsit, respiratia puternica, pe care de obicei o au oamenii plini de viata, arata, fara gres, curajul sau.
Adaug ca omul acesta era mindru, ca privirea-i hotarita si senina oglindea gindiri
inalte si ca potrivirea desavirsita dintre gesturi si expresie - cum spun fizionomistii - vadea o sinceritate de netagaduit.
Privindu-l, ma simtii "fara sa vreau" linistit si sigur ca intilnirea noastra se va sfirsi cu bine. In privinta virstei sale, n-as fi putut spune sigur daca avea treizeci si cinci sau cincizeci de ani. Statura ii era inalta, fruntea larga, nasul drept, gura frumos desenata, dintii minunati, miinile fine, cu degete lungi, miini cit se poate de "psihice", cum ar spune cei ce se ocupa cu ghicitul in palma, potrivite unei inimi pasionate. Hotarit lucru, niciodata nu mai intilnisem un om atit de minunat. O trasatura deosebita a fetei o formau ochii sai, oarecum departati unul de altul, si care puteau cuprinde dintr-o data
in raza lor vizuala mai mult de un sfert din orizont. Pe linga insusirea aceasta - pe care am verificat-o mai tirziu - omul avea si o vedere extraordinara, mai agera decit a lui Ned Land. Cind isi atintea privirea asupra unui lucru, linia sprincenelor se fringea, pleoapele-i grele se apropiau, inconjurind pupilele ochilor si strimtind astfel cimpul vizual. Ce privire! Cum marea orice lucru micsorat de departare si cum te patrundea pina in adincul sufletului! Cu cita usurinta strapungea pinzele de apa, de nepatruns pentru ochii nostri, si cum vedea pina in adincul marilor!
Cei doi necunoscuti purtau pe cap berete facute din blana de lutru, aveau picioarele incaltate in cizme din piele de foca si erau imbracati in haine facute dintr-o tesatura speciala, care nu le impiedica cu nimic miscarile. Cei mai inalt dintre ei - desigur comandantul - ne privi foarte atent, fara sa spuna o vorba. Apoi, intorcindu-se spre tovarasul sau, i se adresa intr-o limba necunoscuta, folosind un dialect sonor si placut, in care vocalele erau rostite cit se poate de felurit.
Celalalt ii raspunse printr-o miscare a capului si adauga doua-trei cuvinte de
neinteles pentru mine, dupa care ma privi, ca si cum m-ar fi intrebat ceva.
I-am raspuns, in frantuzeste, ca nu pricep nimic din ce spune; dar omul paru ca nu ma intelege si din pricina aceasta situatia deveni destul de incurcata.
- Domnul ar face bine sa povesteasca totusi patania noastra, spuse Conseil. Poate
ca domnii vor intelege ceva.
Am povestit toata aventura noastra, foarte raspicat si fara sa las nimic la o parte.
Am spus cum ma cheama si care imi este profesiunea, l-am prezentat pe Conseil si pe vinatorul de balene Ned Land.
Omul cu privirea calma ma asculta linistit, politicos, chiar si cu o deosebita atentie.
Nimic pe fata sa insa nu arata ca mi-a inteles istorisirea. Cind am sfirsit, n-a spus o vorba macar.

 

Ma gindii sa-i vorbesc englezeste. Poate ca in limba aceasta, care este aproape
universala, voi reusi sa comunic cu el. O cunosteam pe cit cunosteam si limba germana, de ajuns ca sa pot citi, dar nu ca s-o vorbesc fara greseli. Or, acum trebuia sa ma fac cit mai bine inteles.
Mestere Land, ii spusei vinatorului, e rindul dumitale. Vorbesti in cea mai curata
englezeasca pe care a vorbit-o vreodata un anglo-saxon. Poate ca vei fi mai norocos decit mine.
Ned nu se lasa rugat si incepu de la capat povestirea, pe care in parte am inteles-o si eu. Erau aceleasi fapte, dar infatisate altfel. Din pricina firii sale iuti, canadianul povesti cu multa insufletire. Mai intii protesta cu tarie impotriva faptului ca a fost inchis fara nici un drept, intrebind in virtutea carei legi era tinut sub zavor, aminti de habeas corpus , ameninta cu urmarirea pe acei care il inchisesera pe nedrept, se zbatu, gesticula, striga, se infurie si in cele din urma dadu sa se inteleaga, printr-un gest graitor, ca muream de foame.
Lucrul acesta era cu totul adevarat, desi noi aproape ca il uitasem.
Spre marea noastra uimire, ni se paru ca nici Ned Land n-a fost inteles. Vizitatorii nostri nici nu clipira macar; era vadit ca nu intelegeau nici limba lui Arago, nici pe aceea a lui Faraday.
Ma simteam cit se poate de incurcat dupa ce desfasurasem zadarnic toate
cunostintele noastre filologice si nu mai stiam ce sa fac, cind Conseil imi spuse:
- Daca domnul imi ingaduie, as povesti si eu intimplarea, in limba germana.
- Cunosti germana?
- Ca orice flamand, daca nu va suparati.
- Dimpotriva, da-i drumul, baiete!
Cu vocea sa linistita, Conseil povesti pentru a treia oara peripetiile expeditiei noastre. Dar, cu toate intorsaturile elegante ale frazelor, cu toate intonatiile frumoase ale povestitorului, nici germana nu avu mai mult succes. In sfirsit, am incercat sa-mi reamintesc de latineasca pe care o invatasem in liceu si am inceput sa povestesc in aceasta limba. Cred ca daca m-ar fi auzit Cicero, si-ar fi astupat urechile si m-ar fi trimis la bucatarie. Totusi am scos-o la capat. Insa cu acelagi rezultat.
Dupa ce si aceasta ultima incercare dadu gres, cei doi necunoscuti schimbara
citeva cuvinte in limba lor neinteleasa si se retrasera, fara sa ne dea macar un semn de incurajare. Usa se inchise.
- Asta-i miselie! striga Ned Land, infuriindu-se pentru a douazecea oara. Ce
inseamna asta? Li se vorbeste ticalosilor astora frantuzeste, englezeste, nemteste, latineste, si ei n-au nici macar buna-cuviinta sa raspunda!
- Linisteste-te, Ned, ii spusei eu, furia ta nu ne ajuta cu nimic.
- Dar nu va dati seama, domnule profesor, striga Ned, minios, ca putem muri de
foame in cusca asta de fier?
- Ei, facu Conseil, cu putina filozofie o putem duce inca multa vreme!
- Prieteni, le spusei eu, nu trebuie sa ne pierdem nadejdea. Ne-am mai gasit noi
alta data in situatii si mai grele. V-as ruga sa mai aveti putina rabdare, inainte de a va face o parere despre comandant si despre echipajul sau.
- Eu mi-am si facut-o, raspunse Ned. Sint niste ticalosi...
- Bine! Dar din ce tara?
- Din tara ticalosilor!
- Dragul meu Ned, nu prea stiu. pe unde vine tara despre care vorbesti, si-ti
marturisesc ca mi-e foarte greu sa-mi dau seama de ce nationalitate sint acesti doi necunoscuti. Nu sint nici englezi, nici francezi, nici germani - iata tot ce stim despre ei.
Eu as crede insa ca atit comandantul cit si secundul sint nascuti in tari sudice.
 
 

Au ceva lege engleza datind din sec. XVII, conform careia nici o persoana nu putea fi arestata fara o hotarire judecatoreasca.meridional in ei. Dar n-as putea fi sigur, numai dupa infatisarea lor, daca sint spanioli, turci, arabi sau indieni, iar limba pe care o vorbesc imi este cu totul necunoscuta.
- Iata neajunsul de a nu cunoaste toate limbile, spuse Conseil, sau, mai degraba,
iata ce rau este ca nu se vorbeste peste tot o singura limba!
- Asta nu ne-ar sluji la nimic! raspunse Ned Land. Nu vedeti ca astia vorbesc o
limba a lor, inventata de ei, ca sa duca la desperare niste bieti oameni care mor de foame? Doar in toate tarile de pe glob se intelege ce vrei sa spui cind casti gura, clampani din falci si din dinti si plescai din buze. De la Quebec pina la Pomotu, de la Paris pina in partea cealalta a Pamintului. semnele acestea nu spun oare: "Mi-e foame, da-mi sa maninc!?"
- Ei, facu Conseil, unii oameni sint mai grei de cap!
Nici nu-si ispravise bine vorba cind usa se deschise si intra un steward. Ne aducea imbracaminte si pantaloni din aceeasi stofa curioasa despre care am mai vorbit. Ma grabii sa le imbrac; tovarasii mei facura la fel. In timpul acesta, stewardul - care parea si mut si surd - pregati o masa cu trei tacimuri.
- Iata in sfirsit un lucru mai serios, spuse Conseil; mi se pare ca incepe sa fie bine!
- Pe dracu! raspunse plin de ciuda Ned. Ce crezi ca o sa putem minca aici? Ficat
de broasca testoasa, muschi de rechin sau friptura de foca!
- Vom vedea indata, spuse Conseil.
Farfuriile acoperite cu capace de argint fura orinduite frumos si ne asezaram la
masa. Fara doar si poate ca aveam de-a face cu oameni civilizati si, daca n-ar fi fost lumina electrica, m-as fi crezut la "Hotel Adelphi" din Liverpool, sau la "Grand-Hotel" din Paris. Trebuie sa spun totusi ca pe masa nu se gasea nici piine si nici vin. Apa era limpede si proaspata, dar era apa, lucru care lui Ned Land nu-i facu deloc placere.
Printre felurile de mincare care ne-au fost aduse, am recunoscut unele specii de pesti, gatite minunat; dar celelalte mincari, desi aveau un gust foarte bun, nu mi-am dat seama ce sint si n-as fi putut macar sa spun daca sint din carne sau din legume.
Tacimurile si tot ce se gasea pe masa erau de o eleganta si de un gust desavirsit.
Fiecare obiect - lingura, furculita, cutit, farfurie - era insemnat cu o litera
inconjurata de urmatoarea inscriptie:


adica Mobil intr-un element mobil!

Deviza se potrivea intru totul acestui aparat submarin, cu conditia sa traduci in prin in nu prin pe. Litera N era, fara indoiala, initiala numelui misteriosului personaj care domnea in fundul marilor!
Nici Ned si nici Conseil nu-si bateau capul cu asemenea probleme. Ei infulecau de
zor si curind facui si eu la fel. Ma linistisem in privinta soartei noastre, fiindca imi dadusem seama ca gazdele n-aveau intentia sa ne lase sa murim de foame.
Dar toate au un sfirsit, toate tree, chiar si foamea unor oameni care n-au mincat de cincisprezece ore. Dupa ce ne-am saturat bine, ne-a cuprins un somn de neinvins.
Lucrul acesta era, dealtfel, firesc dupa o noapte intreaga in care ne luptasem cu
moartea.
- Ah! Ce-as mai dormi! spuse Conseil.
- Eu chiar dorm! ii raspunse Ned.
Amindoi se lungira pe covorul din cabina si in citeva clipe adormira adinc.
Cit despre mine, am adormit mai greu; prea multe ginduri ma napadeau, prea
multe probleme ma framintau, prea multe imagini imi treceau prin fata ochilor si nu ma lasau sa dorm! Unde ne aflam? Ce putere necunoscuta ne conducea? Simteam - sau mai curind credeam ca simt - cum aparatul se scufunda tot mai mult in adincuri.
Incepui sa am vise groaznice. Mi se parea ca vad tot felul de animale ciudate inconjurind vasul, cu care semanau atit de bine! Deodata m-am linistit. M-a cuprins o toropeala placuta si curind m-am cufundat intr-un somn adinc.




20.000 de leghe sub mari - Capitolul 1
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 2
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 3
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 4
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 5
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 6
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 7
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 8
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 9
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 10
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 11
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 12
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 13
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 14
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 15
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 16
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 17
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 18
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 19
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 20
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 21
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 22
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 23
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 24
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 25
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 26
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 27
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 28
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 29
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 30
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 31
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 32
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 33
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 34
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 35
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 36
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 37
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 38
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 39
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 40
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 41
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 42
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 43
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 44
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 45
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 46
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 47


Aceasta pagina a fost accesata de 2753 ori.