20.000 de leghe sub mari - Capitolul 4

de Jules Verne

Capitolul 4

NED LAND

 
 

Comandantul Farragut era un marinar priceput, demn de fregata pe care o comanda. El era sufletul vasului si impreuna cu echipajul sau forma un tot de nedespartit. Comandantul nu se indoia de existenta cetaceului si nici nu ingaduia ca vreunul dintre oamenii de pe bord sa puna la indoiala acest fapt. Credea in el, asa cum unele femei batrine cred in Leviathan - cu inima, nu cu judecata. Monstrul exista cu siguranta, si comandantul isi jurase ca are sa scape marile de ticalosiile lui, pornind sa-l infrunte ca legendarul cavaler de Rhodes sau ca neinfricatul Dieudonne de Gozon, care se luptase cu sarpele ce-i pustia insula. Farragut era hotarit sa lupte pe viata si pe moarte. Alta cale nu exista.
Ofiterii de pe bord impartaseau parerea comandantului lor. Trebuia sa-i auzi vorbind, discutind, certindu-se, cintarind posibilitatile intilnirii si cercetind intinderea nesfirsita a oceanului. Multi stateau de paza cocotati pe catarge fara ca nimeni sa le-o ceara, facind astfel o corvoada pe care in orice alta imprejurare ar fi blestemat-o. Atita timp cit soarele era pe cer, catargele erau pline de mateloti care nu puteau rabda sa stea linistiti pe punte. Si cu toate acestea, Abraham Lincoln nu apucase inca sa despice apele suspecte ale Pacificului.
Cit despre echipaj, n-avea alta dorinta decit sa intilneasca monstrul, sa-l prinda cu cangea, sa-l traga pe bord si sa-l taie in bucati. Oamenii supravegheau marea cu o atentie incordata. Dealtfel, comandantul Farragut pomenise de o suma de doua mii de dolari, destinata oricarui marinar sau ofiter care va semnala primul aparitia animalului.
Intelegeti, deci, cu cit zel scrutau marea cei de pe Abraham Lincoln.
Nici eu nu ma lasam mai prejos decit ceilalti, facindu-mi, la rindul meu, partea de observatii zilnice. Pentru ca toti cei de pe vas erau "numai ochi", cred ca fregata ar fi putut mai curind sa se numeasca Argus. Singur Conseil, prin nepasarea lui nu se potrivea deloc cu entuziasmul care domnea pe bord.
Spuneam ca Farragut isi inzestrase vasul cu aparate potrivite pentru pescuitul uriasului cetaceu. In privinta aceasta nu l-ar fi intrecut nici chiar un vas de vinat balene. Avea toate uneltele cunoscute, de la cangea care se arunca cu mina, pina la sagetile dintate si gloantele explozive. Pe bord se afla chiar si un tun perfectionat care se incarca pe la chiulasa si care avea peretii grosi si gura ingusta; cred ca modelul lui trebuie sa se gaseasca la Expozitia universala din l867. Instrumentul acesta pretios, venit din America, zvirlea la o distanta de vreo l6 km un proiectil conic care cintarea 4 kg. Deci vasului nu-i lipsea nici un mijloc de distrugere. Dar asta nu era totul; pe vas se afla si Ned Land, regele vinatorilor cu cangea.
Ned Land era un Canadian uimitor de indeminatic; nimeni nu-l intrecea in primejdioasa lui meserie. Pe linga indeminare, avea singe rece, indrazneala si viclenie, asa ca trebuia ca o balena sa fie tare isteata sau un casalot din cale afara de siret, ca sa scape de lovitura cangei sale.

 

Ned Land avea vreo patruzeci de ani. Era un barbat inalt, puternic, cu o infatisare serioasa, tacut si citeodata violent, mai cu seama atunci cind il nemultumea cineva. El atragea privirile tuturor, iar ochii sai patrunzatori ii dadeau o infatisare si mai grava.
Comandantul Farragut daduse dovada de multa intelepciune atunci cind il angajase pe omul acesta care, datorita ochilor si bratelor sale, facea cit tot echipajul la un loc. N-as putea sa-l aseman mai bine decit cu un telescop puternic, care ar fi totodata si un tun gata oricind de tragere.
Cine zice "canadian", zice "francez" si, oricit de putin vorbaret era Ned Land, trebuie sa marturisesc ca prinsese pentru mine o oarecare simpatie. Pesemne ca il atragea nationalitatea mea. Era pentru el un prilej de a vorbi, iar mie imi dadea putinta sa aud limba veche a lui Rabelais, care e folosita inca in unele provincii canadiene. Familia lui traia in Quebec si era atit de numeroasa incit forma un intreg trib de pescari indrazneti, inca de pe vremea cind orasul acesta tinea de Franta. Incetul cu incetul, Ned prinse gust de vorba; mie imi placea sa-l ascult istorisindu-si intimplarile petrecute in marile polare.
Era nespus de multa poezie in povestirile sale despre pescuitul de balene si despre lupta cu uriasele mamifere. Punea in ele atita viata, incit mi se parea ca ascult vreun Homer Canadian care imi cinta o noua Iliada, petrecuta in regiunile Nordului. Il descriu pe tovarasul acesta indraznet asa cum il cunosc eu astazi, cind am devenit prieteni buni, legati cu acea dragoste nezdruncinata care se naste si se intareste in imprejurarile cele mai infricosatoare. Ah, viteazule Ned! As vrea sa mai traiesc inca o suta de ani, numai ca sa-mi amintesc cit mai mult timp de tine!
Si acum, care era parerea lui Ned Land despre monstrul marin? Trebuie sa marturisesc ca, dintre toti oamenii de pe bord, el singur era acela care nu credea deloc in existenta monstrului. Ba chiar se ferea sa vorbeasca despre aceasta; dar intr-o zi am cautat sa aflu ce gindea.
La 30 iulie, deci cam la trei saptamini dupa plecarea noastra, fregata se gasea in
dreptul Capului Blanc, la treizeci de mile sub vintul care batea dinspre coastele
Patagoniei. Era o seara minunata. Trecuseram de Tropicul Capricornului. Pina la
Strimtoarea lui Magellan, in sud, nu mai aveam de strabatut nici sapte sute de mile. In mai putin de opt zile, nava Abraham Lincoln trebuia sa brazdeze valurile Pacificului.
Stateam pe punte unul linga altul, Ned Land si cu mine, vorbind vrute si nevrute si privind apele acestei mari misterioase, ale carei adincuri nu fusesera strapunse pina atunci de privirile oamenilor. Am adus in mod firesc vorba despre cetaceul urias, cintarind sortii de izbinda sau de nereusita ai expeditiei noastre; vazind insa ca Ned ma lasa sa vorbesc fara ca el sa spuna mare lucru, l-am intrebat de-a dreptul:
- Cum se poate, Ned, sa nu crezi in existenta cetaceului pe care-l cautam? Ai oare
motive deosebite ca sa fii atit de neincrezator?
Vinatorul cu cangea ma privi citeva clipe fara sa-mi raspunda, isi lovi fruntea larga cu palma, asa cum ii era obiceiul, inchise ochii ca si cum ar fi vrut sa se gindeasca si, in sfirsit, imi spuse:
- Tot ce se poate, domnule Aronnax.
- Cu toate acestea, Ned, un vinator de balene ca dumneata, un om obisnuit cu
mamiferele din apele oceanelor, ar trebui sa creada fara sa stea prea mult pe ginduri ca exista cetacei uriasi; dumneata s-ar cuveni sa fii ultimul dintre oamenii de pe bord care sa te indoiesti de asta, in imprejurarile de fata!
- Va inselati, domnule profesor! raspunse Ned. Se prea poate ca unii oameni
nepriceputi sa creada in comete extraordinare care strabat cerul sau in monstri antediluvieni care salasluiesc in inima pamintului; dar nici astronomul si nici geologul nu va admire asemenea nascociri. Asa e si cu vinatorul de balene. Am urmarit multi cetacei, am vinat cu cangea si am ucis destui. Dar oricit ar fi fost ei de puternici si de bine inarmati, n-ar fi putut numai cu cozile si cu coltii lor sa gaureasca placile de fier ale unui vapor.
- Si totusi, Ned, stim ca sint vapoare care au fost strapunse de coltul narvalului.
- Corabii de lemn s-ar putea sa fie, imi raspunse canadianul, cu toate ca eu nu le-am vazut niciodata. Asa ca pina una, alta, nu cred ca balenele, casalotii sau narvahi ar putea savirsi asemenea ispravi.
- Asculta-ma, Ned...
- Nu, domnule profesor, asta n-o cred nici in ruptul capului. Poate sa fie altceva... vreo meduza uriasa...

 

- Ba nu, Ned, meduza nu e decit o molusca si insusi numele ei arata cit de moale ii este carnea; chiar daca ar avea lungimea de cinci sute de picioare si tot ar fi nevatamatoare pentru nave ca Scotia sau Abraham Lincoln, asa ca ispravile monstrilor de teapa Krakeni-lor nu sint decit povesti.
- Atunci, domnule naturalist, imi spuse Ned Land cu un ton cam ironic, dumneata
continui sa crezi ca exista un cetaceu urias?
- Da, Ned, ti-o repet, si credinta mea se sprijina pe logica faptelor. Cred in existenta unui mamifer puternic din increngatura vertebratelor, ca balenele, casalotii sau delfinii, inzestrat cu un colt in forma de corn, a carui putere de patrundere este extraordinara.
- Hm! facu vinatorul de balene, scuturind din cap ca un om care nu vrea sa se lase
convins.
- Gindeste-te, bravul meu Canadian, ca daca un asemenea animal exista si traieste
in fundul oceanului la o adincime de citeva mile, apoi trebuie sa aiba un organism cu o putere de rezistenta fara seaman.
- Pentru ce? intreba Ned.
- Pentru ca este necesara o forta nemaipomenita ca sa te mentii in straturile de
apa de mare adincime si sa rezisti la presiunea lor.
- Adevarat? facu Ned, clipind din ochi.
- Sigur. si cifrele ti-o vor dovedi indata.
- Ei, cifre! o intoarse Ned. Cu cifrele poti sa faci ce vrei!
- Asta cind e vorba de afaceri, Ned, dar nu cind e vorba de matematica. Asculta-ma: sa zicem ca presiunea unei atmosfere este cit a unei coloane de apa inalta de treizeci si doua de picioare. De fapt, inaltimea coloanei de apa ar trebui sa fie mai mica, pentru ca e vorba de apa de mare, care are o densitate mai mare decit a apei dulci. Prin urmare, Ned, cind te scufunzi, la fiecare treizeci si doua de picioare de apa pe care le ai deasupra suporti o presiune egala cu cite o atmosfera, adica tot atitea kilograme pe fiecare centimetru patrat al suprafetei corpului. De aici urmeaza ca la trei sute douazeci de picioare presiunea este de zece atmosfere, la trei mii doua sute de picioare este de o suta de atmosfere si ca ea ajunge de o mie de atmosfere la treizeci si doua de mii de picioare,
adica la aproape doua leghe si jumatate. Asa ca, daca ai putea ajunge la aceasta
adincime in ocean, fiecare centimetru patrat de pe suprafata corpului dumitale ar suferi o apasare de o mie de kilograme. si stii dumneata, draga Ned, ce suprafata ai in centimetri patrati?
- Habar n-am, domnule Aronnax!
- Cam vreo saptesprezece mii.
- Atit de mult?
- Si cum in realitate presiunea atmosferica este mai mare decit apasarea unui kilogram pe centimetru patrat, cei saptesprezece mii de centimetri patrati ai dumitale suporta in aceasta clipa o presiune de saptesprezece mii cinci sute saizeci si opt de kilograme.
- Fara sa bag de seama?
- Fara sa bagi de seama. si daca nu esti turtit de o asemenea apasare, aceasta e din pricina ca aerul care-ti patrunde in interiorul corpului are o presiune egala. Exista un echilibru desavirsit intre apasarea exterioara si cea interioara, care se neutralizeaza si care iti ingaduie sa le suporti fara greutate pe amindoua. Dar in apa lucrurile stau altfel.

 

- Da, inteleg, raspunse Ned, care incepuse sa fie ceva mai atent, apa ma inconjoara, dar nu ma patrunde.
- Intocmai, Ned. De aceea, la treizeci si doua de picioare sub apa ai suferi o apasare de saptesprezece mii cinci sute saizeci si opt de kilograme; la trei sute douazeci, o presiune de zece ori mai mare, deci o suta saptezeci si cinci de mii sase sute optzeci de kilograme; la trei mii doua sute de picioare, de o suta de ori aceasta presiune, adica un milion sapte sute cincizeci si sase de mii opt sute de kilograme; la treizeci si doua de mii de picioare, in sfirsit, de o mie de ori aceasta presiune, deci saptesprezece milioane cinci sute saizeci si opt de mii de kilograme, adica ai fi turtit, ca si cum ai fi scos dintr-o presa
hidraulica.
- Drace! se mira Ned.
- Ei bine, dragul meu vinator, daca niste vertebrate lungi de citeva sute de metri si proportional de groase pot sa stea la asemenea adincimi, ele a caror suprafata reprezinta milioane de centimetri patrati, inseamna ca apasarea pe care o suporta ajunge si ea la miliarde de kilograme. Socoteste si dumneata acum ce rezistenta trebuie sa aiba scheletul lor si cit de puternic trebuie sa le fie organismul, ca sa reziste la o asemenea presiune.
- Ar trebui sa fie facute din placi de fier groase de opt degete, ca fregatele
cuirasate, raspunse Ned Land.
- Asa e, Ned, si gindeste-te numai ce stricaciuni poate produce o asemenea
namila, care vine asupra unei nave cu iuteala unui expres.
- Da... e adevarat... se poate, raspunse canadianul, a carui neincredere era
zdruncinata de aceste cifre, dar care tot nu voia sa se dea batut.
- Ei bine, te-am convins ?
- Nu m-ati convins decit de un lucru, domnule naturalist, anume ca, daca in
fundul marilor exista asemenea animale, ele trebuie sa fie atit de puternice cit spuneti dumneavoastra.
- Dar daca n-ar exista, incapatinatule, cum iti explici accidentul intimplat Scotiei?
- Stiu eu?... Poate ca... zise Ned, sovaind.
- Hai, spune!
- Poate ca ... nu este adevarat, raspunse canadianul, repetind fara voie un raspuns celebru al lui Arago.
Dar raspunsul acesta nu dovedea decit incapatinarea vinatorului de balene si nimic altceva. In ziua aceea l-am lasat in pace. Accidentul vasului Scotia nu putea fi negat. Spartura a existat si a trebuit sa fie astupata; cred ca existenta ei nu putea fi demonstrata mai lamurit. Spartura aceasta nu se facuse singura; si cum nu fusese pricinuita de stinci sau de masini submarine, fara indoiala ca se datora armei
perforatoare a vreunui animal.
Dupa mine, pentru toate motivele aratate mai sus, animalul acesta apartinea increngaturii vertebratelor, clasei mamiferelor, grupului pisciformelor, in sfirsit, ordinului cetaceelor. Cit despre familia din care facea parte, balena, casalot sau delfin, sau genul si specia in care se cuvenea sa fie asezat, aceasta era o chestiune pe care trebuia s-o lamuresc mai tirziu. Pentru a o lamuri, trebuia mai intii sa disec monstrul necunoscut; pentru a-l diseca, trebuia sa-l prindem; pentru a-l prinde, trebuia sa-l vinam cu cangea, si asta era treaba lui Ned Land; pentru ca Ned sa-l vineze, trebuia sa-l vedem, si asta era treaba echipajului; iar pentru a-l vedea, trebuia sa-l intilnim - si asta nu depindea decit de intimplare.



20.000 de leghe sub mari - Capitolul 1
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 2
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 3
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 4
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 5
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 6
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 7
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 8
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 9
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 10
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 11
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 12
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 13
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 14
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 15
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 16
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 17
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 18
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 19
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 20
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 21
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 22
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 23
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 24
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 25
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 26
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 27
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 28
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 29
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 30
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 31
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 32
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 33
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 34
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 35
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 36
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 37
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 38
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 39
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 40
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 41
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 42
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 43
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 44
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 45
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 46
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 47


Aceasta pagina a fost accesata de 2505 ori.