20.000 de leghe sub mari - Capitolul 2

de Jules Verne

Capitolul 2

PENTRU SI CONTRA

 

In vremea cind se petreceau toate acestea, eu ma intorceam dintr-o explorare stiintifica pe care o facusem in tinuturile pline de primejdii din Nebraska, in Statele Unite. Fusesem trimis acolo de guvernul francez in calitatea mea de profesor suplinitor la Muzeul de istorie naturala din Paris. Dupa sase luni petrecute in Nebraska, catre sfirsitul lui martie m-am intors la New York, aducind cu mine colectii pretioase. Plecarea spre Franta imi era fixata pentru inceputul lunii mai. In asteptarea ei, ma ocupam cu clasarea bogatiilor mineralogice, botanice si zoologice, pentru muzeu. Atunci avu loc accidentul vasului Scotia.
Cunosteam toate discutiile in legatura cu monstrul marin; si cum s-ar fi putut sa nu le cunosc? Citisem si recitisem pe rind toate ziarele americane si europene, fara insa a ma lamuri prea mult. Taina aceasta imi dadea de gindit, si pentru ca nu puteam sa-mi formez o parere, treceam de la o extrema la alta. Fara indoiala ca la mijloc era ceva neobisnuit; neincrezatorii puteau merge sa vada spartura misterioasa a vasului Scotia. Cind am ajuns la New York, faptele erau discutate cu inflacarare. Parerea ca ar fi vorba de o insula plutitoare sau de o stinca invizibila, asa cum sustineau necunoscatorii, fusese parasita. Intr-adevar, in afara de cazul cind stinca I aceasta ar fi avut in ea o masina, cum s-ar fi putut deplasa cu o viteza atit de mare?
De asemenea, tot pe baza uimitoarei viteze de deplasare fusese respinsa si ideea existentei unei epave marine uriase. Ramineau deci numai doua explicatii posibile, si partizanii lor se impartisera in doua tabere: de o parte, cei care sustineau teoria existentei unui monstru de o forta colosala, de cealalta parte, cei care vorbeau cu convingere despre un vas "submarin", de o forta motrice extraordinara.

 

Or, aceasta ultima ipoteza, admisibila la urma urmelor, cazu in fata cercetarilor facute in cele doua continente. Nu prea era cu putinta ca un simplu particular sa aiba un asemenea aparat. Unde si cind l-ar fi putut construi si cum ar fi reusit el sa pastreze secretul constructiei ?
Numai un guvern putea avea o astfel de masina distrugatoare, pentru ca in vremurile acestea nenorocite, in care omul se straduieste sa mareasca puterea armelor de razboi, e de crezut ca un stat sa incerce, fara stirea celorlalte, o masina atit de groaznica. Dupa pustile cu tragere rapida, torpilele; dupa torpile, berbecii submarini; apoi - cel putin asa sper - mijloacele de aparare impotriva lor. Dar ipoteza unei masini de razboi cazu si ea in urma declaratiilor guvernelor. Pentru ca era vorba de un interes public - doar sufereau comunicatiile transoceanice - sinceritatea guvernelor nu putea fi pusa la indoiala. Dealtfel, cine ar fi fost in stare sa creada ca constructia unui vas submarin s-ar fi putut face in secret? A pastra secretul in asemenea imprejurari e foarte
greu pentru un particular si cu siguranta ca este imposibil pentru un stat, ale carui actiuni sint supravegheate cu deosebita atentie de catre puterile rivale.
Deci, dupa cercetari facute in Anglia, Franta, Rusia, Prusia, Italia, America si chiar in Turcia, ipoteza unui vas submarin fu definitiv indepartata.
Monstrul marin reveni astfel la ordinea zilei, in ciuda nenumaratelor glume si atacuri ale ziarelor de mina a doua. Porniti pe aceasta cale, oamenii isi dadura friu liber imaginatiei, faurind cele mai nesabuite si mai nastrusnice inchipuiri in domeniul ihtiologiei.
La sosirea mea in New York, mai multe persoane imi facura onoarea de a-mi pune intrebari cu privire la monstru. Publicasem in Franta o lucrare in doua volume intitulata
"Misterele din adincul marilor". Cartea, foarte bine primita in lumea savantilor, ma facea sa trec drept un specialist in acest domeniu destul de putin cunoscut al istoriei naturale. Mi se ceru parerea. Atita timp cit am putut sa neg realitatea faptului, am tacut cu indirjire. Curind insa, "strins cu usa", a trebuit sa dau explicatii. Deci, "onorabilul Pierre Aronnax, profesor la Muzeul din Paris", a fost somat de ziarul "New York Herald"
sa-si spuna parerea. Fiindca nu puteam sa tac, am vorbit. Am discutat chestiunea sub toate aspectele ei politice si stiintifice; dau mai jos un extras dintr-un articol bine documentat pe care l-am publicat in numarul din 30 aprilie: Prin urmare, spuneam eu, dupa ce am cercetat una cite una diferitele ipoteze, dupa ce a fost inldturatd orice altd presupunere trebuie sa admitem neaparat existenta unui animal de o putere neobisnuita.
Marile adincimi ale oceanului ne sint cu totul necunoscute. Sondele cercetdtorilor n-au ajuns inca pana la ele. Ce se petrece oare in aceste abisuri? Ce fel de fiinte traiesc si ar
putea trdi la doudsprezece sau cincisprezece mile sub apd? Ce fel de organism au aceste animale? Cu greu ne putem inchipui.
Totusi, solutia problemei pe care o am de rezolvat poate sa ia forma unei dileme; sau cunoastem toate varietatile de fiinte care traiesc pe planeta noastrd, sau nu le cunoastem.

 

Daca nu le cunoastem pe toate, dacd natura mai are incd pentru noi secrete in ihtiologie, nimic nu e mai usor decit sa admitem existenta unor pesti sau a unor cetacei de specii sau de genuri necunoscute, cu un organism pared anume fdcut ca sa "perforeze", locuind in abisurile de nepdtruns, sipe care o intimplare oarecare, ofantezie sau o toana ii tidiea din cind in cind, la mari intervale de timp catre suprafata oceanelor.
Daca, dimpotriva, cunoastem toate speciile existente trebuie neaparat sa cautam animalul de care e vorba printre acelea care sint determinate, si in cazul acesta m-as simti indemnat sa admit existenta unui narval urias.
Narvalul obisnuit sau licornul de mare atinge adesea o lungime de saizeci de picioare.
Inmultiti cu cinci sau chiar cu zece aceasta mdrime, dati cetaceului nostru o putere proportional cu marimea sa, sporiti-i armele de atac si veti obtine animalul dorit. El va
avea proportiile determinate de ofiterii de pe Shannon, va avea unealta trebuincioasa pentru strapungerea vasului Scotia si puterea necesard pentru a sparge blindajul unei
nave. Intr-adevdr, narvalul este inarmat cu un fel de spada de fildes, cu o halebarda -
dupa cum ii spun unii naturalisti - un dinte principal care are taria otelului. Asemenea
dinti s-au gasit infipti in corpul balenelor pe care narvalul le atacd totdeauna cu succes.
Altii au fost smulsi cu foarte mare greutate din carenele vaselor pe care le sfredeliserd
dintr-o parte intr-alta, asa cum un burghiu sfredeleste un butoi. La muzeul Facultdtii de
Medicind din Paris se gdseste unui dintre acesti dinti, lung de doi metri si doudzeci si cinci de centimetri si avind la baza patruzeci si opt de centimetri!
Ei bine, inchipuiti-va aceasta arma de zece ori mai tare si animalul de zece ori mai
puternic, zvirliti-o cu o viteza de douazeci de mile pe ora, inmultiti greutatea ei cu patratul vitezei si veti obtine o lovitura in stare sa dea nastere catastrofei despre care vorbim. Deci pina la informatii mai amanuntite, parerea mea este ca avem de-a face cu un cetaceu de o marime uriasa, inarmat nu cu o halebarda, ci cu un adevarat pinten ca al fregatelor cui rasate, cu care s-ar asemana atit in ceea ce priveste volumul cit si puterea de miscare.
Astfel s-ar explica acest fenomen inexplicabil - afara de cazul in care, in ciuda celor
vazute, simtite si resimtite, nimic nu ar fi adevdrat, ceea ce iarasi este cu putinta!
Ultimele cuvinte erau o lasitate din partea mea; dar voiam sa-mi apar pina la un
anumit punct demnitatea de profesor si sa nu ma fac de ris in fata americanilor, care
stiu sa rida atunci cind au de ce. Imi pastram astfel o iesire. Dar, in fond, admiteam
existenta monstrului.
Articolul meu fu discutat cu multa aprindere, fapt care-l facu foarte cunoscut si imi
aduse un numar oarecare de partizani. Dealtfel, solutia propusa lasa friu liber
imaginatiei. Spiritul uman are la baza conceptiile sale grandioase fiinte supranaturale, marea reprezinta mediul lor cel mai bun, singurul in care acesti giganti - pe langa care animalele terestre, elefantii sau rinocerii, nu sint decat pitici - pot sa apara si sa se dezvolte.
Masele lichide transparente suporta cele mai mari specii cunoscute de mamifere si poate de moluste de marimi nemaipomenite, de crustacee ingrozitoare, precum homarii de o suta de metri sau crabii de doua tone! Si de ce nu? Cu multa vreme in urma, animalele terestre, din epoci geologice, patrupedele reptilele, pasarile aveau gabarite gigantice. Creatorul le pregatise tipare colosale, care, cu timpul, s-au redus putin cate putin. De ce n-ar fi pastrat marea, in adancimile ei nestiute, esantioane din acele ere, care sa nu se fi schimbat cu nimic, in timp ce animalele de pe uscat s-au metamorfozat neincetat? De ce n-ar ascunde inca la sanul ei ultimele varietati ale acelor specii titanice, pentru care anii reprezinta, in timpul nostru, secole, iar secolele - milenii?
 

Dar prea ma las dus de visuri care n-ar trebui sa ma preocupe intr-o asemenea masura. Sa pun deci capat inchipuirilor pe care timpul mi le-a schimbat ulterior in realitati de necrezut. Repet: se formase atunci o parere despre natura fenomenului, si oamenii credeau pe de-a- ntregul in existenta unei fiinte uimitoare care nu avea nimic comun cu fabulosii serpi de mare. Dar daca unii n-au vazut in aceasta decit o problema pur stiintifica, altii, mai practici, mai ales din America si din Anglia, erau de parere ca oceanul trebuie curatat de periculosul monstru, pentru ca astfel sa se asigure comunicatiile transoceanice. Ziarele industriale si comerciale, mai ales, insistara asupra acestui lucru. "Shipping and Mercantile Gazette", "Lloyd", si "Paquebot", "Revue maritime et coloniale", toate ziarele devotate companiilor de asigurare, care amenintau sa ridice taxele de asigurare, au fost in unanimitate de acord asupra acestui punct.
Dupa ce opinia publica si-a dat astfel verdictul. Statele Unite luara, primele, o hotarire. La New York se organiza o expeditie destinata urmaririi cetaceului. O fregata de mare viteza, numita Abraham Lincoln fu pregatita sa cerceteze in eel mai scurt timp apele. Arsenalele au fost deschise comandantului Farragut, care grabi echiparea fregatei.
Si, dupa cum se intimpla totdeauna, din clipa in care se lua hotarirea ca monstrul sa fie urmarit, el nu mai aparu. Timp de doua luni nu se mai auzi nimic despre el. Nici o nava nu-l mai intilni. Se parea ca cetaceul aflase de comploturile care se urzeau impotriva lui. Se vorbise atita despre monstru, chiar si prin cablul transatlantic! De aceea unii glumeti pretindeau ca, printr-un siretlic, monstrul oprise in drum vreo telegrama, aflind astfel de toate uneltirile si punindu-se la adapost.
Deci acum nu se mai stia in ce parte sa fie trimisa fregata, pregatita pentru o lunga calatorie si echipata cu unelte de pescuit din cele mai bune. si nerabdarea crescu mereu, pina cind, la 2 iulie, se afla ca un vas, care naviga pe rata San Francisco-sanhai, vazuse animalul cu trei saptamini mai inainte in apele nordice ale Pacificului.
Stirea aceasta dadu nastere unei emotii de nedescris. Comandantului Farragut nu i se mai ingadui nici macar un ragaz de douazeci si patru de ore. Proviziile erau incarcate.
Cazanele de carbuni erau pline pina la refuz. Toti oamenii din echipaj se gaseau la
posturi. Capitanului nu-i mai raminea decit sa-si aprinda cuptoarele, sa le incinga si sa
porneasca. Nu i s-ar fi iertat nici macar o jumatate de zi intirziere. Dealtfel, comandantul
Farragut nu dorea nici el altceva decit sa piece cit mai curind.
Cu trei ore inainte ca Abraham Lincoln sa paraseasca cheiul din Brooklyn, am primit o scrisoare redactata in felul urmator:

Domnului Aronnax
Profesor la Muzeul din Paris
Hotel "Fifth-Avenue"
New York

Domnule,

Dacd doriti sa faceti parte din expeditia de pe Abraham Lincoln, guvernul Statelor
Unite or fi incintat ca Franta sa fie reprezentatd prin dv. in aceasta expeditie.
Comandantul Farragut va tine la dispozitie o cabina.
Cu cele mai bune sentimente

J.B.HOBSON,
secretarul Ministerului Marinei



20.000 de leghe sub mari - Capitolul 1
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 2
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 3
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 4
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 5
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 6
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 7
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 8
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 9
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 10
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 11
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 12
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 13
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 14
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 15
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 16
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 17
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 18
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 19
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 20
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 21
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 22
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 23
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 24
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 25
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 26
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 27
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 28
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 29
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 30
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 31
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 32
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 33
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 34
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 35
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 36
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 37
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 38
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 39
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 40
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 41
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 42
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 43
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 44
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 45
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 46
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 47


Aceasta pagina a fost accesata de 3745 ori.